Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Viorel Roman         Publicat în: Ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Viorel ROMAN - CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fondul social european: Rute de excelenţă academică în cercetarea doctorală şi post-doctorală, READ. Beneficiar Academia Română: POSDRU/159/1.5/S/137926 Workshop „Prin inter-disciplinaritate spre excelenţă în cercetarea ştinnţifică în domeniul social”, 25 septembrie 2014, Aula Academiei Romane, ora 09:30  
 
„Credinţă şi raţiune”  
Prof. Dr. Viorel Roman  
Akademischer Rat a.D.  
Universitatea din Bremen, Germania  
 
***  
 
Realitatea există pur şi simplu, ea nu are nevoie de vocabular sau retorică.  
 
Dar de când oamenii au început să vorbească, în urmă cu zeci de mii de ani, ei au elaborat treptat un vocabular, o retorică, un discurs cu care interpretează ceea ce văd, ce vor şi ce cred. Misterium humanum: La început a fost cuvântul! Din sec. XVIII domină în Europa occidentală credinţa în raţiune, ştiinţă şi tehnică, contrarea religiei şi mai ales clerului romano-catolic. Un secol mai târziu, profetul mesianic Karl Marx îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu materialismul dialectic şi istoric atotputernic şi garantează cu acest crez un viitor comunist luminos tututora. Raiul pe pământ! La o privire mai atentă la retorica imperialismului, globalizării sau mai recent al integrării în Europa constatăm că atât în vocabularul cât şi retorică liberală, tipică creştinismului occidental, cât şi în cel marxist sau neo-marxist, după prăbuşirea ideologiei Lagărului ortodoxo-comunist, regăsim wordingul şi viziunile Vechiului şi Noului Testament. Ştiinţele sociale au fost supuse teologiei şi numai aparent s-au emancipat.  
 
Misionare, imperialism, globalizare occidentală sau ortodoxă?  
Care-i imperiul binelui şi unde al răului?  
Unde-i viitorul luminos şi cum ne păzim de cel necurat?  
Cine va opri dansul în jurul Viţelului de Aur şi ne îndrumă spre Ţara Făgăduinţei?  
Cine reface speranţa, aduce Vestea Minunată, Revoluţia mondială?  
Cine ne salvează în vest şi ne "mântuieşte" în est?  
Cine ne duce în ispită?  
Cine şi ce este cel Rău?  
Ce este moral?  
Care-i adevărul?  
 
Din sec. XIX, de la Max Weber, ştim că etica protestantă, calvinistă e indisolubil legată de capitalism, mult mai mult decât ştiinţă şi tehnică. Şi Werner Sombart vede clar interdependenţa dintre iudaism şi afaceri. Mai aproape de noi, Karl Löwith trece în revistă ideile salvatoare de la Fericitul Augustin la Marx, tranziţia de la Dumnezeu la noul credo în Progresul Atotputernic, la care se închina ateii din zilele noastre.  
 
Moldo-valahii, în calea tuturor răutăţilor, imperiilor şi religiilor au dezvoltat, după ce bulgarii i-au forţat în sec. 9 să preia ierarhia greco-slavă, un vocabular ortodox, pe când ardelenii, după unirea cu Roma, o retorică greco-catolică, occidentală. Opinia că şi unirea s-a făcut forţat, că au fost distruse mânăstiri ortodoxe este falsă, pentru că trece cu vederea că în Sfântul Imperiul Roman (actualul occident) nu erau tolerate (!) mănăstiri contemplative de felul celor ortodoxe, fără o funcţie socială, utilă, dar este fără doar şi poate expresia sinceră a unor traume. Dacă aşa au fost terorizaţi moldo-valahii de către ierarhia greco-slava, de ce nu-ar fi avut aceiaşi soarta tragică şi uniţii cu Roma? Pentru a înţelege teroarea bulgară, avem un ex. Recent. Stalin se întreabă: câte divizii are Vaticanul?... şi lichideza brutal tot ceea ce aducea a occidental, de la Biserică unită la elita intelectuală. În schimb, după 1989, bisericile unite nu sunt retroceate, reorientate spre Roma. Ierarhii ortodocşi, antioccidentali, activiştii marxist-leninişti, agenţii Moscovei nu ajung la Canal. Generozitate, aroganta sau o viziune a la long?  
 
După Machiavelli acţiunile rele, brutale să fac brusc (... ca Stalin), pe când cele bune, lent (... ca U.E.). Pe de altă parte teama atavica că revine din când în când, Biciul lui Dumnezeu, Hoarda de Aur, Imperiul Răului de la Răsărit e uşor de înţeles. Plecând de la aceste considerente să urmărim câteva momente ale coabitării: estul şi vestul, şi lupta creştinilor occidentali şi ortodoxo-comunisti de salvare a lumii. Care globalizare e benefică, care nu/şi cine va învinge? Binele sau Raul? Roma sau Moscova? Se vor reuni creştinii?  
 
1944, ruşii şi anglo-saxonii se înţeleg la Yalta şi românii învinşi în război sunt jecmăniţi şi forţaţi să sărbătorească: „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” După ce-l ucid de Ion Antonescu, Ana Paucker cu ajutorul Armatei Roşii şi a ilegaliştilor evrei, reorientează cu baioneta 2.000 de biserici unite cu Roma spre Moscova şi lichidează brutal tot ce a aduce a occidental. Academia Română este dizolvată, majoritatea membrilor ei, ca şi ierarhii Bisericii Unite, mor în puşcărie. Globalizarea, panortodoxia şi panslavismul în straie roşii, marxist-leniniste triumfa câteva decenii în toată lumea, pe toate planurile, dar mai ales în Lagărul protejat de o Cortină de Fier.  
 
1964, după retragerea ruşilor şi emigrarea în masă a evreilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej denunţa vasalitatea necondiţionată. Nicolae Ceauşescu refuza chiar participarea la ocuparea Cehoslovaciei şi vrea să facă apoi din Bucureşti a patra Romă. Asta şochează a treia Romă, Moscova în aşa măsură, că se ajunge pe picior de război. Ceauşescu începe după 1968 volens-nolens o colaborare şi cooperare cu vestul catolic. Bunăstarea anilor '70 e încă în memoria colectivă a românilor, ca şi mizeria anilor 80, când el refuza colaborarea cu creştinii occidentali şi cauta salvarea la mahomedani! (Arafat, amicul său cel mai bun). Decembrie 1989, la Timişoara, mulţimea scanda: „Ticălosul de tiran, a fugit la Teheran!”  
 
1989, ruşii şi americanii se înţeleg din nou, la Malta, şi românii sunt din nou învinşi: „Gorbaciov şi poporul rus, libertate ne-au adus!”  
 
După uciderea sau linşarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, omul providenţial şcolit în panslavism, Ion Iliescu ajutat de 40.000 de turişti ruşi, de actori şi regizori profesionişti şi de inevitabili revoluţionari, mai ales evrei şi ţigani, preiau din mers privilegiile ilegaliştilor lui Stalin şi revine la ortodoxia celei de a treia Rome (Moscova).  
 
1989, primul mesaj adresat naţiunii de Iliescu - Ceauşescu a întinat nobilile idealuri (ortodoxo)-comuniste (de la răsărit) - îi asigura trei mandate de preşedinte şi promovarea partidei filoruse - PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL. Fireşte, el a făcut parte la nivel înalt din toate aceste mişcări antioccidentale şi este preşedinte de onoare al PSD. Ca toţi conducătorii orientali, de la Tokyo la Bucureşti, vodă, regele, secretarul general P.C.R, preşedintele moldo-valah este de natură divină. Alianţa dintre protestanţii anglo-saxoni şi pravoslavnicii 1944 şi 1989 se bazează pe o veche aversiune şi incompatibilitate cu Sfântul Imperiu Roman, Europa Centrală, UE, dar care este singura şansă a emancipării românilor fără patronajul greco-slav, după cum s-a văzut la Unirea lui Mihai Viteazul la 1600, la Unirea cu Roma în 1700, la Revoluţia din 1848, la Unirea Principatelor din 1859, la proclamarea Regatului în 1881, la Marea Unire din 1918, la eliberarea din Lagărul rusesc în 1989 şi la aderarea la UE 2007.  
 
Istoria ne arată că atunci când vestul este puternic, ruşii sunt opriţi la Nistru, în Transnistria, ca în zilele noastre. Şi invers când ei revin în forţă, ca după 1945, influenţa lor ajunge până la Munţii Balcani şi moldo-valahii redevin vasalii lor. De exemplu, Kiseleff moderniza Principatele pentru a le face gubernii. Programul P.C. din România era dezmembrarea ţării, ceea ce Stalin şi Hitler reuşesc. Planul Valev, o reacţie la „Declaraţia de independenţă” din 1964, dezmembrează R.P.R. în gubernii. 2013, fostul deputat moldovean Andrei Safanov, rus din Transnistria, ca o reacţie la protestul preşedintelui Traian Băsescu faţă de susţinerea USL-ului de către Vocea Rusiei, pledează direct pentru desfiinţarea României, când, după dogma marxistă, contradicţiile interne inerente lumii capitaliste, UE/NATO, vor permite. Mai nou însă Safanov, ruşii, renunţa la Transilvania, care cu un cardinal şi mai mulţi episcopi catolici, se califică mai greu ca satrapia oriental rusă. Pravoslavnicii se concentrază acuma asupra moldo-valahilor, care le sunt de la principele Cantemir la preşedintele Iliescu preasupuşi. Altfel le taie popa (greco-slav) limba (latină)!  
 
Polonia şi România sunt bastioane ale cordonului sanitar cu misiunea de a inpiedica invaziile ruşilor. Dar dacă polonezii, cu toate că sunt slavi, sunt romano-catolici occidentali, cu excepţia ardelenilor uniţi, occidentali, moldo-valahii sunt în tabăra slava, antioccidentala, ceea ce, fireşte, se ia în calcul la Moscova. Să ne reamintim că ruşii duc o luptă surdă la Dunărea de Jos, ajutaţi de agenţii lor, de la Cantemir la Iliescu pentru a avea un culoar şi oameni de încredere, care să le asigure atât legătură directă cu fraţii lor, slavii, sârbii şi bulgarii, cât şi influenţa în eternă Chestiune Orientală.  
 
În acest context, trădătorii, cozile de topor potrivnice intereselor ruseşti sunt fireşte Antonescu, mai târziu Ceauşescu. Pedeapsa lor e exemplară! Pe de altă parte Mihai Viteazul, Şcoala Ardeleana, paşoptiştii, Cuza, regii germani, Dej au formulat de a lungul timpului un program de emancipare fără tutela ortodoxă greco-slavă.  
 
Aderarea românilor la Europa este desigur firavă şi mereu subminată de vecini. Dar în ciuda eşecurilor, proiectul este mereu actual. Baronii moldo-valahi, cu retorica duplicitară în UE, se simt mai în siguranţă sub patronajul Moscovei. Frică de libertate, de necunoscut? Oricum paternalismul, corupţia, iraţionalismul administrativ turco-fanariot, în care s-au format moldo-valahii în cinci secole, nu pot fi înlăturate peste noapte. Acest fapt este cunoscut, dar UE nu practică o schimbare brutală, dar perisabilă, cum a făcut Stalin şi fac de obicei ruşii. Bineînţeles că în Europa n-ar fi ales un prim-ministru, care a plagiat un sfert din doctorat, un europarlamentar prins cu mâţa în sac sau parlamentari puşcăriabili.  
 
La Porţile Orientului însă cultura politică şi standardele etice se deosebesc de cele din vest, unde conducătorii politici n-au nimbul providenţial, divin, de la Bucureşti.  
 
Ortodocşii moldo-valahi filoruşi sunt sincer convinşi că ei sunt încarnarea interesului naţional al României, iar adversarii lor politici, trădători, cu atât mai periculoşi cu cât ei cunosc adevărul, dar îl ascund în interes personal, meschin. Invers, pro-vesticii văd în panslavism şi panortodoxism calea pierzaniei absolute.  
 
La sud de Dunăre românii sunt deja în majoritate exterminaţi sau asimilaţi. A mai rămas o minoritate valahă. După cum se vede integrarea în est sau vest, globalizarea, imperialismul occidental sau cel ortodox, rusesc este glorificat sau diabolizat în funcţie de perspective. În timp ce adepţii romantismului protocronist vor, netulburaţi de nimeni, un stat neinchinat, ca soarele de pe cer.  
 
Casa Poporului şi „Catedrala Mântuirii Neamului", simbolul arhitectural măreţ al proiectului Bizanţ după Bizanţ (a celei de-a patra Rome, la Bucureşti), este încă în construcţie. Viziunea globalizării occidenale şi ortodoxe, spre Roma, a doua Romă, Athos, sau a treia, Moscova, sau chiar a patra Romă, Bucureşti, fără a uita fireşte nădejdea în mântuirea prin Progres a (neo)/liberalilor şi (neo)/marxiştilor, se deosebesc mult, dar în esenţă toate se sprijină pe acelaşi fundament milenar iudeo-creştin.  
 
Dacă în final, am curajul să afirm că aceste succinte constatări pot fi utile definirii viziunii ortodoxe a lumii şi dacă forţez optimismul, vocabularul şi retorica Vechiului şi Noului Testament sunt încă instrumente indispensabile tăierii nodului gordian al multiplelor conflicte pomenite mai sus, nu fac altceva decât să continui acelaşi discurs, desigur dintr-o cu totul alta pespectiva, dar nu prea departe de a celorlalţi.  
-----------------------------------------------------------------  
Prof. Dr. Viorel ROMAN  
Akademischer Rat a.D.  
Bucureşti  
24 septembrie 2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Viorel ROMAN - CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) / Viorel Roman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Roman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Roman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!