Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   


Autor: Viorel Nichols         Publicat în: Ediţia nr. 2065 din 26 august 2016        Toate Articolele Autorului

Viorel NICHOLS - M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Viaţa în Australia e plină de surprize! Abia m-am mutat la Mackay, în statul Queensland că am şi avut parte de o surpriză teribilă. Locul e frumos, soare din plin, caldurică-căldurică. Sunt aproape de copii... Ce mai! Sunt fericit! De curând mi-am închiriat o locuinţă nouă! Spaţioasă. Cu curte. Nu după mult timp am început să mă copleşească surprizele. Unele chiar neplăcute... Aşa se întâmplă cu cei care nu cunosc prea bine locul! Acum vreo două zile am fost salvat dintr-o situaţie de groază de o băbuţă baichistă*...  
 
Dar să vă relatez povestea! Vecinii mei, cam junkies**, adică nu prea ordonaţi, au lăsat cam mult gunoi menajer în curtea din spate. Gunoiul atrage şobolanii, iar şobolanii „aduc” şerpii. Wow! Brrrr... pe româneşte! Hauleo muică, în alte limbi exotice! Azi de dimineţă dau să ies în curte, pe uşa din dos şi dau de un ditamai şerpoi care mă întâmpină cu un sâsâit şi cu o unduire din buric! Am sărit ca ars la vreo doi metri înălţime. De fapt tot atât avea şi reptiloidul! Doi metri! Brrr! M-am speriat tare de tot. Îmi clănţăneau dinţii de parcă aveam o maşină de cusut în gură... L-am văzut doar o clipă! Apoi cu viteză, de nu m-ar fi întrecut nici măcar jamaicanul Usain Bolt - campion olimpic la 100 de metri la Rio, am traversat casa val-vârtej, ieşind pe uşa din faţă. Atâta ţin minte că era mare-mare, parcă de culoare maro, cu nişte pete gălbui pe spate... Nu jamaicanul, ci şarpele!  
 
Am sunat la „000”, adica serviciul telefonic australian de urgenţă, care m-a pasat la cei de la Australian Wildlife and Rescue Service. Nu mult după aceea o motocicletă Kavasaki, model 1900 toamna, pune o frână în trombă în faţa casei. Din şa sare o amazoană micuţă de statură, îmbracată într-un costum ciudat: cască neagră tip SS, ochelari enormi antivânt, geacă neagră de piele cu diferite însemne ciudate cusute pe dânsa, pantaloni albaştri şi adidaşi argintii... Parchează măgăoaia în faţa casei mele, îşi dă jos casca, ochelarii şi... în faţa mea apare un chip ciudat... o bătrânică vioaie, cu părul vopsit blond ca paiul şi cu un centimetru de cărunţeală la rădăcină. Semăna cu actriţa Billie Bird din filmul „Citizens on patrol – Police Academy 4”. De sub şa scoate sac de rafie de culoare albastră şi un fel de trident de metal asemănător cu cel a lui Neptun, regele mării...  
- Where’s the snake? Unde-i şarpele? mă întreabă cu o voce gurutală à la Silvester Stalone.  
 
Din cauza cănţănitului de dinţi nu putea ingâima nici măcar două cuvinte. Îi arăt totuşi cu degetul direcţia în care văzusem şarpele! Ciudata doamnă-amazoană o ia cu pas sigur înspre locul indicat de mine. Fără teamă! Aud doar niste murmure care îi ieşeau din gură... de parcă ar fi chemat porumbeii să le dea niscaiva boabe de prânzişor! Cam după două minunte apare în pragul uşii cu ditamai şerpoiul pe care îl ţinea cu o mână de cap. Coada acestuia îi era încolăcită în jurul braţului drept. Eu am rămas blocat, cu ochii cât cepele. Mi se oprise chiar şi clănţănitul...  
- Isn't she lovely? Nu-i aşa că e frumoasă (şerpoaica)? şi se apropie de mine cu ditamai monstrul... Mă dau trei paşi în spate ca să păstrez distanţa legală şi strig cât pot de tare:  
- Omoara-l, omoară-l! Strânge-l de gât...  
- Nu se poate! E şi el un suflet... şi apoi nici nu e indicat! Şerpii sunt folositori pe aceste meleaguri... E apărat de lege! Cine omoară un şarpe este pasibil de o amendă de până 20.000 de dolari! Aşa că, te rog să te calmezi... Ştiu că este neplăcut, alţii au reacţionat şi mai ciudat... şi s-au mutat din zonă! Ştiai că pe aceste meleaguri şerpii se adăpostesc deseori în casele oamenilor?  
- Nu ştiam! Doamne fereşte... Încerc s-o trag de limbă pentru a afla mai multe... dar o rog să bage în sac „drăgălaşul” animaloid!  
 
În fine, se execută şi printr-o mişcare bruscă bagă şarpele in sacul albastru pe care îl leagă la gură cu un şnur solid. O urmăresc cu mare atenţie... ca nu cumva să ii scape. Se pregăteşte să încalece şi s-o ia din loc, dar nu înainte de-a mă intreba dacă nu doresc să fac o donaţie către cei de la protecţia animalelor! Adică cei de la Australian Wildlife. Dau din cap afirmativ, cu toate că mă simţeam destul de frustrat... adică, în loc să distrugă şarpele, mai trebuie să şi cotizez niscaiva dolărei!  
- 10 bucks it's OK? Zece dolari e bine!?  
- OK! As you wish, sir... îmi spune prinzătoarea de şerpi...  
 
Curios să aflu mai multe despre invazia şerpilor în aceste ţinuturi, o invit în casă la o cafea. Mă refuză, dar îmi spune că ar prefera în schimb un pahar cu apă.  
- Desigur, îi răspund! Mă urmează până în bucătărie, unde îi ofer un pahar cu apă rece de la la frigider. Îmi spune că ea nu bea niciodata apă rece. Nu e sănatos! Ia paharul şi îl umple cu apă de la robinet. În timp ce savurează lichidul incolor, inodor şi insipid o invit să ocupe loc spunându-i că aş vrea să ştiu mai multe despre şerpi! Îmi răspunde afirmativ, dar cu două condiţii: una, să dea un telefon la cei care au trimis-o şi să le spună că şi-a îndeplinit misiunea şi că totul e în regulă, şi doi, să aducă sacul albastru in casă, că deh, nu poate să lase „animăluţul” să stea prea mult în soare! Făcâdu-mi cu ochiul, mă asigură că va avea grijă să nu fiu în „pericol”! Simpatică băbuţa! Am acceptat toate condiţiile mai ales că mi-a dat de înţeles că are o mulţime de chestii interesante să îmi spună şi că de fapt aceste lămuriri fac parte din jobul ei!  
 
A început cu... începutul! Adica de pe vremea când avea vreo şase ani şi locuia cu părinţi la o ferma la ţară. Atunci a prins primul şarpe. Era foarte blând. L-a dus să-l arate celorlalţi copii, dar cu toţii au început să ţipe şi să fugă din calea ei. De frică să nu păţească ceva noul ei prieten l-a ascuns in dulapul din camera ei. A doua zi l-a dus în hambarul din spatele casei, dar când a venit cu câteva resturi de la masa de prânz să-i dea ceva de mâncare... nu l-a mai găsit! A plâns trei zile de dorul lui! Apoi a inceput să citească despre viaţa şerpilor, să-i deosebească pe cei care sunt veninoşi. A început să îî prindă... A fost muşcată de câteva ori, a ajuns şi la spital... Cu timpul. vecinii, auzind de dexteriatatea şi curajul fetiţei o chemau să-i scape de lighioanele nedorite. Întotdeauna a avut succes. După ce a terminat şcoala a facut câteva cursuri de herpetologie, apoi s-a angajat la o societate de protecţia animalelor. Au trecut mai bine de 60 de ani de când e prietenă cu şerpii! A salvat mulţi. Niciodată nu a omorât vreunul. Cam asta este povestea ei personală...  
 
Apoi mi-a spus că şarpele care mă speriase pe mine este prezent destul de frecvent în zonă. Nu este otrăvitor. Face parte din familia pitonilor purtând denumirea ştiinţifică „Morelia spilota cheynei”. De obicei trăiesc în junglă (pădure), dar odată cu dezvoltările urbane li s-a restrîns habitatul fiind nevoiţi să supravieţuiască în zonele rezidenţiale unde se hrănesc cu şobolani, şoareci, broaşte, păsări, sau cu animale mici domestice precum pui de găină, pisică sau de câine. Au capacitatea de a creşte până la o lungime de doi metri. Dacă sunt provocaţi, atacă... Muşcătura este foarte dureroasă şi dacă nu este tratată la timp se infectează.  
 
Barbara, nume predestinat, căci aşa o chema pe bătrâna doamnă, mi-a mai dat câteva sfaturi cum trebuie să procedezi când te întâlneşti faţă în faţă cu un şarpe. Aceştia nu te atacă niciodată dacă sunt lăsaţi în pace! E bine să te retragi din calea lor, încet, fără prea multă tevatură. Nu încerca să-i omori! Şerpii nu sunt agresivi, dar au mai multă dexteritate decât oamenii şi reacţionează mult mai rapid decât aceştia când sunt atacaţi! Desigur este indicat să chemi specialişti pentru a-i prinde! Căldura, inundaţiile, incendiile de vegetaţie îi alungă din habitatul natural fiind nevoiţi să se adăpostească deseori în preajma aşezărilor umane. În cazul când esti muşcat de un şarpe este strict necesar să suni la numărul de urgenţă; să fii calm, să nu te mişti prea mult pentru a nu da ocazie veninului să se răspândească în corp; să nu speli rana pentru ca cei de la spital să poată identifica mai uşor veninul; să foloseşti un bandaj aplicat strâns în jurul membrului afectat de muşcătură.  
 
Erau multe informaţii utile pe care nu le ştiusem până atunci. Am ascultat-o fascinat pe doamna Barbara, pe care începusem să o respect foarte mult, şi i-am multumit pentru prelegere şi sfaturi. S-a ridicat milităreşte de pe canapea, şi-a luat sacul cu şarpele, mi-a zis un „Bye-bye” rapid, şi-a pus geaca de piele, ochelarii şi casca, a încălecat pe Kavasaki şi dusă a fost... Iar eu am rămas minunte bune pe gânduri, după care m-am indreptat timid şi precaut spre curtea din spatele casei să văd dacă musafirul meu nepoftit nu avea cumva vreun partener uitat prin iarbă sau pe sub o piatră... În urechi îmi mai sunau cuvintele Barbarei: „Remember! All wildlife in Queensland is protected under the Nature Conservation Act 1992. În Australia este ilegal să omori un şarpe! Amenda poate ajunge până la 20.000 de dolari!” Aşa o fi oare!? Dar pe cei care fac pantofi, portmonee sau poşete din piele de şarpe de ce nu îi pedepseşte nimeni?  
--------------------------------------------------  
* Bikie – motociclist (în dialect australian)  
**Junkie – neglijent, destrăbălat, adict la lucruri nepermise (în dialect australian)  
 
Viorel NICHOLS  
Mackay, Queensland, Australia  
august 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Viorel NICHOLS - M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! / Viorel Nichols : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Nichols : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Nichols
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!