Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Puterea razei albastre (9 - penultimul episod)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea razei albastre (9) 
  
Când am revăzut-o pe Adelina la Braşov, îmi amintesc, era o zi minunată de primăvară, cu iarbă verde şi livezi înflorite, cu o atmosferă plină de optimism şi prospeţime. 
  
Aşteptam cu mare emoţie sosirea în gară a trenului de la Bucureşti cu care trebuia să vină. Şi, iată, trenul opri, iar din vagoane se revărsă o mulţime de oameni. Iar când credeam că nu va mai coborî nimeni şi eram îngrijorat că nu o văd pe Adelina, dintr-un vagon de la clasa întâi, o văd coborând ultima pe iubita mea. Am alergat spre ea şi ne-am îmbrăţişat cu înfocare. Ne fusese la amândoi dor unul de celălalt. 
  
Adelina îmi părea mai deosebită faţă de cum o ştiam. Era îmbrăcată elegant, cu un pardesiu alb, pantofi cu tocuri fine, care o făceau un pic mai înaltă. Aproape eram intimidat în faţa ei, văzând-o atât de rafinată şi elegantă. Dar ea mă privea cu atâta bucurie în ochi, cu atâta pasiune, încât aproape nimic nu mai conta. Mă fascina chipul ei perfect, cu obraji şi buze de-o frumuseţe rară, cu părul auriu şi ondulat, revărsat pe umeri şi prins cu agrafe roşii şi albastre. Şi, mai ales, ochii ei întunecaţi şi adânci, cu sprâncene frumos arcuite. 
  
Simţeam o înfiorare în inimă văzând-o aproape de mine, cu rochia senină ca cerul, cu zâmbetul ei strălucind în lumina soarelui. 
  
Mergeam prin oraş plutind parcă, ca într-un vis, sau într-o adormire de poem. Nici nu ştiu pe ce străzi ale oraşului am trecut împreună, ce vitrine am privit şi ce biserici am vizitat. Ştiu doar că ne simţeam pe altă planetă. Adelina păşea alături de mine, ţinându-mă de braţ, transpusă şi radioasă. Discutam de toate, fără vreo logică, fără continuitate. Ea îmi povestea, pe un ton copilăresc, diferite glume şi isprăvi petrecute la facultate, având ca eroi anumiţi profesori distraţi. O ascultam atent, sorbind-o din priviri. Când se oprea din povestit mă privea şi mă strângea mai tare de braţ, vrând să mă asigure că e tare fericită. 
  
Am colindat astfel Braşovul până la amiază, la întâmplare, pe străzi, prin magazine, prin pieţe şi parcuri. Trebuia însă să ne grăbim, să ajungem la timp la simpozionul care se ţinea la Universitate. 
  
Când am intrat în somptuoasa aulă a Universităţii, prezentările lucrărilor erau deja în toi. Tocmai proiectau suedezii un film în care recunoscusem strania navă cosmică pe care o descoperisem chiar eu. Se vedeau imaginile de o claritate ireproşabilă, detaliile ieşeau la iveală cu o minuţiozitate desăvârşită. 
  
După primele expuneri, am constatat că majoritatea cercetătorilor veniseră cu propriile lor teorii şi demonstraţii, încercând să explice evenimentele unice petrecute în preajma Observatorului meu. Dar mi-am dat seama, autorii acestor prezentări nu se apropiau nici pe departe de o explicare plauzibilă a legăturii între apariţia misterioasei nave cosmice şi fenomenul dedublării stelei albastre. 
  
După câteva prezentări suficient de academice, îmi veni şi mie rândul să-mi prezint lucrarea. Adelina mi-a strâns mâna şi mi-a urat succes. Chiar şi asistenţa din sală a început să aplaude, ştiindu-mă toţi, desigur, că eu eram eroul adevărat pentru care se organizase acest simpozion şi, fiind cel mai avizat dintre toţi, toată lumea aştepta părerile mele. 
  
Comunicarea mea era săracă în mijloace de prezentare. Nu dispuneam de suficiente filme, nici măcar de suficiente fotografii sau planşe. Aveam doar cele câteva foi care alcătuiau lucrarea mea, scrise de mână, iar expunerea aveam de gând să mi-o fac după ele. 
  
Am vorbit concis, cu hotărâre şi la obiect. Translatorii şuşoteau pe lângă străinii din sală, ca să priceapă şi ei cât mai bine conţinutul lucrării mele. 
  
Am început direct prin a-mi prezenta ipoteza că între corpurile cereşti cu mase mari există raze de energie concentrate de care se folosesc unele civilizaţii extraterestre pentru deplasări în spaţiul cosmic. 
  
Ideea mea influenţă şi animă dintr-odată toată asistenţa, sesizând extraordinarul acestor explicaţii. Şi, parcă vrând să-mi susţină ipoteza, nişte cercetători din Finlanda au ţinut să ne aducă la cunoştinţă că şi ei remarcaseră fenomenul dedublării stelei albastre. Ceea ce însemna că fenomenul avea o bază fizică mai stabilă, nu era unul izolat şi nu era doar o însuşire ciudată a locului de observare. 
  
Am ajuns repede în centrul atenţiei celor prezenţi la simpozion. Adelina era alături de mine şi împărtăşea bucuria succesului meu. După prezentarea comunicărilor am mai stat la discuţii cu cercetători de pretutindeni. Am primit numeroase invitaţii de participare la congrese internaţionale de astronomie, solicitări pentru materiale ştiinţifice, filme documentare... 
  
În final, când am reuşit să epuizăm interminabilele noastre discuţii, ne-am trezit iarăşi liberi pe străzile oraşului. 
  
Era deja seară, trecut de amurg. Pe bulevarde autoturismele veneau şi plecau cu farurile aprinse iar tramvaiele se succedau unele după altele, scârţâind amarnic la curbe. Adelina şi cu mine însă nu luam nimic în seamă, treceam fericiţi sub ultimele raze ale amurgului zilei de mai. Ea trebuia să se întoarcă la Bucureşti chiar în seara aceea, ca să nu creeze griji părinţilor. 
  
Am condus-o la gară. Întunericul se lăsa din ce în ce mai dens. Până la sosirea trenului mai era aproape o oră. Începuse să fie răcoare, de aceea ne plimbam pe peron, povestind multe lucruri şi îmbrăţişându-ne cu căldură. 
  
Iată, sosi trenul. Adelina urcă în vagon, însă privirile şi inima ei rămăseseră alături de mine. Ajunsă în compartiment, veni repede la geam, îl deschise şi-mi făcu semn cu mâna. 
  
Am conversat astfel, până ce trenul s-a pus în mişcare, luând-o pe Adelina şi geamul ei luminat prin care îi vedeam mâna delicată salutându-mă cu însufleţire. Apoi trenul se îndepărtă într-atât încât nu se mai vedeau decât luminile roşii ale ultimului vagon. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Puterea razei albastre (9 - penultimul episod) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!