Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Puterea razei albastre (8)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea razei albastre (8) 
  
În luna mai a aceluiaşi an a fost organizat de către Universitatea din Braşov un simpozion ştiinţific, având ca temă analiza misteriosului obiect cosmic detectat în zona Observatorului Astronomic "Bradul". 
  
Când am primit invitaţia de participare la simpozion, formulată direct la adresa mea în termeni măgulitori, m-am simţit mândru de atenţia ce mi s-a acordat şi am căutat să răspund invitaţiei. 
  
Mi-am pregătit disertaţia. Cu acest prilej, mi-am reconsiderat ipotezele privitoare la dedublarea stelei albastre şi la apariţia misteriosului corp ceresc, căutând o explicaţie unitară. De fapt, era prima mea lucrare ştiinţifică pe care trebuia să o susţin şi pe care am redactat-o cu multă atenţie şi cu multă migală. După ce am terminat-o, am început s-o mai contemplu sub diferite aspecte, mândru că reuşisem să scot la capăt pe cont propriu o asemenea lucrare ştiinţifică. 
  
Până la Simpozion mai rămăseseră destule zile. În tot acest timp, Adelina îmi scria des scrisori lungi şi cu patos, povestindu-mi de toate cele, aşa cum făceam şi eu în scrisorile mele către ea. Ea era inepuizabilă în delicateţea gândirii şi a exprimării. Avea o imaginaţie generoasă, făcând ca scrisorile ei să le citesc mereu cu sufletul la gură, să mi se pară însăşi fericirea de pe pământ. Îşi exprima deseori speranţa că vom ajunge într-o zi să locuim în acelaşi oraş, că vom admira împreună spectacolul civilizaţiei şi al universului, că vom fi prieteni devotaţi şi nedespărţiţi. 
  
Dar s-a întâmplat ca dialogul nostru să fie tulburat de un incident care, din fericire, nu a reuşit să umbrească deloc candoarea prieteniei noastre. S-a întâmplat ca un timp să nu mai primesc nicio scrisoare de la Adelina, cam vreo zece zile la rând, deşi până atunci le primisem chiar şi de două ori pe săptămână. Am devenit neliniştit. Nu ştiam ce s-a întâmplat. 
  
Eu însă nu încetasem să-i scriu. De fapt, nu m-ar fi răbdat inima să nu-i scriu, căci ştiam cât de trist este să aştepţi o scrisoare care nu mai vine! În acele zile de nelinişte mi-aş fi imaginat orice, însă nicio clipă nu m-aş fi îndoit de devotamentul ei faţă de mine. 
  
Într-o zi, pe când veneam din satul din vale şi abia începusem să urc povârnişul muntelui spre cabană, trecând pe lângă casa lui nea Macovei, l-am zărit lucrând la împrejmuirea unui ogor, meşterind un gard de lemn. Dând cu ochii unul de altul, n-am putut evita să-l salut, aşa că am fost nevoit să intru în vorbă cu el. 
  
- Doamne ajută, nea Macovei! 
  
- Mulţumesc, băiete! Ho, ho!... Uite cine trece pe la noi!... 
  
- Tocmai urcam la cabană... 
  
- Ce-i cu tine, Mariane? Te credeam bolnav... Ce explozie a fost acolo la Observator? 
  
- A, ce să fie? Nişte vizitatori de pe alte lumi! 
  
- Măi, băiete!... Nu-i bine să te pui cu oamenii de pe alte planete... Te poate costa scump de tăt!... 
  
- Chiar aşa?! zic eu, cu încăpăţânare. 
  
- La ce foloseşte toată tevatura aiasta, bre? Ai? Tot mai bine-i să te faci colea gospodar, în satul aista liniştit... să ai casă ş-un trai tihnit!... 
  
N-aveam argumente şi nici chef să-l contrazic, aşa că mă pregăteam să-mi văd de urcuş, zicându-i: 
  
- Rămâi cu bine, nene! Mă grăbesc s-ajung la cabană. 
  
- Mergi sănătos, Mariane! 
  
Şi omul continuă să-şi vadă de gardul lui. 
  
Cum tocmai atunci ieşise din casă Maria intrând în gradină, ca din întâmplare, tăranul îşi adusese aminte de ceva, aşa că m-am trezit strigat din urmă: 
  
- Hei! Mariane!... 
  
- Ce e? îi răspund, întorcându-mă. 
  
- Marie! Ai dat scrisoarea omului? strigă nea Macovei, de data asta către fiică-sa. 
  
Maria îşi plecă fruntea, schiţând doar un mic semn cu capul: nu. 
  
- De ce nu i-ai dat-o, măi, fată? Du-te, Mariane, să-ţi dea scrisoarea!... 
  
Fata intră în casă, întârzie ceva timp, dar reveni cu două scrisori mototolite în mână, pe care mi le întinse, roşie la obraz şi supărată parcă, ocolindu-mi privirea. Apoi intră îmbufnată în casă fără să mai spună ceva. 
  
Rămas cu scrisorile în mână, am început să urc poteca. Privesc plicurile, amândouă erau de la Adelina: acelaşi scris fin, îngrijit, aceleaşi timbre albastre, frumoase. Doar că plicurile erau un pic şifonate şi se vedea că fuseseră desfăcute, probabil citite, apoi lipite la loc. 
  
M-am lămurit imediat de cele întâmplate: scrisorile destinate mie încăpeau în ultima vreme, nu ştiu cum, pe mâna Mariei, care n-a rezistat tentaţiei să le desfacă şi să le afle conţinutul. 
  
Ca de fiecare dată, veştile de la Adelina erau multe, sincere, atât de însufleţite şi de luminate în tot ceea ce exprimau! Într-una din scrisori Adelina îmi comunica o veste care mă uimi şi mă entuziasmă: îmi scria că la Facultatea de Mecanică ar fi nevoie de un asistent şi că părinţii ei interveniseră să fie reţinut acel post pentru mine. 
  
Ce perspectivă luminoasă mi se deschidea! Asistent la Politehnică! Îmi convenea de minune. Să fiu în acelaşi oraş cu ea, fericit că o pot vedea în fiecare zi? Mă ameţise de-a binelea vestea aceasta! 
  
I-am răspuns degrabă că sunt nemaipomenit de fericit că voi ajunge la Bucureşti şi că aş face orice numai să fiu aproape de ea. Totuşi, nu ştiam cum trebuia să procedez ca să plec din postul în care eram acum angajat. 
  
"Nu-i nicio problemă", mi-a răspuns Adelina în scrisoarea următoare, "căci am găsit un lector universitar care, împreună cu soţia sa, pregătesc lucrarea de doctorat în mecanică cerească şi au nevoie de foarte multe date şi experimente astronomice... Aşa că ei pot suplini postul acela al tău cel puţin doi ani de zile, aşa au promis..." 
  
Iată - mi-am zis - cât de frumos se leagă lucrurile atunci când iubeşti! Important este să ai un ideal şi încredere nestrămutată că lucrurile se pot rezolva! 
  
Am anunţat-o pe Adelina de simpozionul de la Braşov, din luna mai şi mi-a răspuns că-şi doreşte foarte mult să vină şi ea, pentru a ne revedea. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Puterea razei albastre (8) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!