Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Puterea razei albastre (6b)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea razei albastre (6b) 
  
La cabană însă nu prea am avut tihnă, aşa că ne-am apucat să developăm filmele şi să le vizionăm cu atenţie şi curiozitate. Filmat cu obiective puternice şi în diferite spectre, obiectul cosmic de pe fundul craterului se vedea cu totul altfel. Dădea impresia unui obiect cu forme topite în masa cristalină, străvezie. Doar că se distingeau o multitudine de alte forme şi umbre, mult mai bine conturate. 
  
Nu se poate descrie exact ciudăţenia celor văzute. Nu prea se putea distinge dacă sunt fiinţe sau dacă sunt lucruri. Erau unele forme care semănau şi cu păsări, dar şi cu şopârle, şi cu antice statuete de lut. Nu erau forme mari în mărime, aveau cel mult dimensiunile unui câine sau ale unui iepure. 
  
Una din acele forme a reuşit să mă impresioneze în mod deosebit: părea a fi o reptilă ramificată, cu un cap neted, în jurul căruia tremura parcă un cerc de culoare mov. Iar sub cerc, ca o salbă, păreau atârnate mici pungi şi guri, ca de verdeaţă. La fel, membrele aveau şi ele acele cercuri mov, mai mici, de care atârnau mici salbe de pungi şi guri. Dacă era o fiinţă, atunci cu siguranţă că era una oribilă! Nu avea niciun zâmbet, nicio expresie, totul părea inert. 
  
A doua zi am continuat filmările şi cercetările. Nu mai eram însă singuri, căci între timp se dusese vestea în toată lumea şi începură să sosească elicoptere străine din Suedia, Olanda, din statele vecine şi încă alte câteva ţări. A asistat şi foarte multă presă, dar erau prezenţi şi foarte mulţi curioşi care se strînseseră acolo, încât au trebuit mobilizate forţe de ordine ca să-i ţină la distanţă pe intruşi şi să ne lase pe noi, cei care aveam treabă adevărată pe acolo, să ne facem meseria. 
  
Considerând că a sosit momentul potrivit, seara i-am invitat pe mulţi dintre membrii expediţiilor la Observatorul meu, să le arăt straniul fenomen al dedublării stelei albastre. Mă hotărâsem deja să dau în vileag totul. Oricum, eram acum în centrul atenţiei. 
  
Spre marea mea satisfacţie fenomenul se vedea şi cu alte obiective telescopice cu care veniseră mulţi dintre specialişti. Aşa că, a căzut ipoteza aceea care mă enerva la culme că doar instrumentele Observatorului nostru ar fi de vină pentru denaturarea fenomenului. S-au putut, aşadar, convinge şi alţii că fenomenul dedublării stelei albastre este unul real, care a fost observat şi constatat şi de alţi specialişti, nu numai de mine. 
  
În a treia zi de cercetări, când să privim în craterul acela misterios, vedem un întuneric desăvârşit. Totuşi, luminat puternic, corpul ceresc din adâncul gropii se putea vedea acolo, la locul lui, cu aceleaşi forme şi-n aceeaşi poziţie pe care o ştiam. 
  
Echipele din străinătate care au venit să investigheze misteriosul obiect s-au înmulţit într-atât, încât nu-şi mai găseau rând şi loc să survoleze şi să filmeze craterul, în cele mai diverse spectre, să măsoare amănunţit prin preajmă, să ia urme şi amprente de pe copacii căzuţi, pe diferite direcţii, mostre de roci şi câte şi mai câte. 
  
Dar, surpriză totală! În ziua următoare obiectul cosmic de pe fundul craterului a dispărut cu totul! Ceea ce a uimit însă pe toată lumea a fost că, la decolare, obiectul acela nu a pârjolit nimic în jur, nu a lăsat niciun semn pe undeva şi nici nu a scos vreun zgomot care să fi fost interceptat de cineva. Şi doar erau atâtea aparate şi instrumente de măsurat şi de înregistrat prin preajmă, care ar fi trebuit să fi lăsat vreo dovadă, ceva. Dar, nimic. Nicăieri nu a rămas nici cea mai vagă urmă despre cum a dispărut misteriosul obiect, cum s-a evaporat el. Nici în crater nu se vedeau semne deosebite, nu erau deloc alte semne decât cele pe care le ştiam din filmări şi din fotografii. Nu erau nici galerii laterale, ori în profunzime, nimic. Doar bradul ce se înălţa în vecinătatea gropii părea un pic mai ofilit. Cel puţin aşa susţineau unii, care păreau observatori mai fini. 
  
Dar iată că ne-a venit în minte să măsurăm din nou nivelul radiaţiilor. Extraordinar, radiaţiile înregistrate acum erau nespus de mari! În toate zilele din urmă uitaserăm cu desăvârşire să le mai măsurăm! 
  
Am alertat de îndată toate echipele şi pe toţi gură cască de pe acolo să nu se mai apropie de crater. 
  
Însă senzaţia că aş putea să fiu iradiat m-a cutremurat. Ce-o să mă fac? La ce-mi va folosi toată gloria asta cu obiectul necunoscut dacă sunt iradiat şi n-o să mai trăiesc mult ca să mă bucur? Şi asta s-a întâmplat tocmai când îmi doream atât de mult să trăiesc, să fiu sănătos, să pot să o cunosc mai bine pe Adelina!... 
  
Dintr-odată mi-a dispărut tot cheful, aşa că am dispărut prin pădure, cam pe acelaşi traseu pe unde mersesem în prima noaptea în tovărăşia lui Mihăiţă. Am ajuns la cabană unde am constatat că moş Bursuc avea o groază de probleme de rezolvat cu atâţia oaspeţii în preajma lui şi din atâtea neamuri, că nu se mai înţelegea bine nici cu românii. Fiecare vroia fel şi fel de lucruri, iar el nu înţelegea prea bine ce i se cerea. M-am retras pe ascuns în camera mea cu speranţa că voi putea să mă liniştesc. N-am reuşit însă, căci tot corpul şi capul îmi vâjâiau şi aveam febră. 
  
Spre seara, neavând somn, am urcat la Observator să văd ce se mai întâmplă cu steaua albastră. Aici mă aştepta o altă surpriză de proporţii: steaua îşi reluase obişnuita poziţie pe cer, iar cea care o dedublase dispăruse cu desăvârşire! Acest nou eveniment făcu să-mi bată inima cu putere. Am părăsit Observatorul repede şi am plecat în grabă spre cabană să comunic ştirea celorlalte echipe care se mai aflau în zonă. Mi-au confirmat şi ei: într-adevăr, dedublarea nu mai exista. 
  
Trebuia să mă bucur numai pentru că am avut martori că fenomenul existase la un moment dat şi fusese recepţionat de mulţi alţi ochi de specialişti. Unii dintre cercetători susţineau că trebuie să existe cumva o corelaţie între cele două fenomene remarcate de mine în locul acela. Dar care era explicaţia? Aici era misterul cel mare!... 
  
M-am retras din nou în camera mea, depunând eforturi uriaşe să adorm, căci mă simţeam tare obosit. Dar nici de data asta nu am putut aţipi. Vrând-nevrând, am început să recapitulez în minte toată povestea care mi s-a întâmplat de o vreme încoace. 
  
Părea evident că apariţia navei cosmice era strâns legată de fenomenul dedublării stelei albastre, atât din punct de vedere al locului unde se petrecuseră, cât şi ca interval de timp. Apăruseră cam în aceeaşi perioadă de timp şi, cu siguranţă, au dispărut aproape concomitent. 
  
Mi-am imaginat nişte raze provenind de la o galaxie ascunsă, care s-au curbat când au trecut prin preajma stelei albastre. Mi-am imaginat cum aceste raze au suferit devieri miraculoase, căpătând astfel o concentrare deosebită, ceva ca un laser. 
  
Mi-a trecut prin minte, aşa dintr-odată, că este posibil ca nişte nave cosmice ale unor civilizaţii extraterestre să exploateze exact aceste raze pentru a se deplasa prin spaţiu. O astfel de rază concentrată, care ar trebui să existe mereu în spaţiu atâta timp cât există cuplul galaxie - stea albastră, trebuie să fie una intens urmărită de nave cosmice capabile să capteze energia necesară deplasărilor şi pe care ar putea s-o acumuleze pentru efectuarea unor expediţii scurte, de pildă în vecinătatea razei. 
  
După noile mele ipoteze nava cosmică ajunsese pe Terra urmărind o astfel de rază concentrată. Şi, atunci când raza s-a îndepărtat, nava n-a ezitat s-o urmeze, decolând de îndată de pe Pământ! 
  
În fine, îmi formasem o teorie în care începeam, încetul cu încetul să cred. Ideea mă fascina, doream s-o comunic şi celorlalţi. Abia aşteptam să vină dimineaţa să pot face acest lucru. Evident, nu reuşisem să explic stabilitatea deosebită a fenomenului deasupra locului de pe Pământ, şi nici aria lui extrem de restrânsă de vizibilitate. Dar ce mai conta? În rest, ipotezele mele erau sustenabile. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Puterea razei albastre (6b) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2013, Anul VI, 05 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!