Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Puterea razei albaste (4c)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea razei albaste (4c) 
  
De o săptămână citeam şi reciteam scrisoarea Adelinei, când, iată, deodată descopăr cuvintele în care ea îmi cerea să-i răspund. Parcă nici nu le văzusem până atunci. Cum de-am putut fi atât de egoist să nu mă gândesc decât la mine, în timp ce ea aştepta răspunsul meu? Am fost de-a dreptul foarte tulburat de această descoperire. 
  
Să scrii, e simplu să-ţi propui, dar ce anume să răspund la frumoasele ei cuvinte? Simţeam că răspunsul meu nu va fi într-atât de demn ca să nu distrugă nimic din vraja de care fusese cuprinsă ea atunci când mi-a scris. Încercând să găsesc cuvintele potrivite, mi-am rememorat întreaga-mi viaţă, pas cu pas, şi tot ceea ce mintea mea altădată putea să scoată sublim din mine. Dar nu mergea. Nimic nu mi se părea că se potriveşte cu starea mea. Nu reuşeam să înşiruiesc decât nişte fapte mărunte, deloc importante, departe de frumoasa ei poveste pe care mi-a scris-o. Am avut vreodată vise cu adevărat? Iată o întrebare la care nu mai ştiam să răspund... 
  
Am încercat să-mi adun toate gândurile, dar şi puţinul meu talent de a compune o scrisoare şi puţinele mele concepte pe care mi se părea că le mai deţin şi îmi erau clare. Nimic nu mi se părea demn pentru a fi aşternut în scrisoarea de răspuns, dar trebuia să o fac, deja întârziasem prea mult. 
  
O noapte şi o zi am muncit să compun o scrisoare lungă şi sinceră. Dar îmi era frică să o expediez, eram perfect conştient că de această scrisoare depinde toată fericirea mea viitoare, tot sensul vieţii mele de aici înainte. 
  
În următoarea noapte am adormit liniştit. Seara, uitasem să transmit datele meteo, însă nimeni nu s-a plâns de acest fapt atât de neînsemnat, probabil cei de la Vatra Dornei şi-au închipuit că "a adormit băiatul acela de la Observator". 
  
În dimineaţa următoare, încercând să recitesc răspunsul meu, m-am speriat de-adevăratelea: cu aşa ceva aveam de gând să cresc în ochii unei domnişoare din Bucureşti? Am rupt scrisoarea aceea degrabă, în mii de bucăţele şi am aruncat-o pe foc. 
  
Am luat-o de la capăt. Trebuia să fac ceva să ocolesc, pe cât posibil, vechiul meu stil de a-mi povesti gândurile. Au urmat astfel alte nopţi chinuitoare, alte nelinişti... 
  
În cele din urmă, am decis să fiu mai optimist, de aceea am început să scriu mai direct, mai sincer, înfruntând orice risc. A ieşit o scrisoare mai slabă decât prima, simţeam asta, dar pe aceasta vroiam să o trimit. 
  
Sfârşind-o, m-am simţit şi eu extenuat. Totuşi, am mai ţinut scrisoarea la mine vreo două zile, să mai meditez la cele scrise şi, mai ales, să prind complet curajul de-a o trimite. Şi astfel s-au scurs două săptămâni încheiate de când primisem scrisoarea de la Adelina, iar răspunsul meu încă nu era expediat. Grea muncă şi asta, de a compune o biată scrisoare unei tinere domnişoare care reuşise să-mi sucească mintea şi să-mi tulbure liniştea! 
  
A doua zi eram hotărât să pun scrisoarea la poştă, dar în noaptea aceea mi s-a întâmplat un lucru ciudat. M-am aşezat în faţa lunetelor să-mi fac măsurătorile. Toate stelele erau cuminţi, la locul lor, aşa cum le ştiam. Însă, când să măsor coordonatele stelei albastre, am rămas blocat... 
  
Nu se poate! mi-am zis. Am greşit ceva? Mai reiau odată măsurătoare… Nu, n-am greşit! Atunci? S-a mişcat pe cer o stea, aşa, fără veste? Nu, nu se putea! Mai măsor şi a treia oară... Tot aşa! Reglez instrumentele, le şterg de praf, le curăţ şi repet măsurătorile. Aceeaşi minune!... Cercetez mai cu atenţie steaua aceea şi constat că lângă ea apăruse încă o stea, puţin mai palidă. O stea nouă? Sunt prea sigur pe mine, steaua aceea mică nu existase până atunci! Niciun catalog din lume nu o conţinea... 
  
Eram de-a dreptul uluit! Să fiu tocmai eu martorul unui eveniment atât de rar, când o stea să iasă din eclipsă, din spatele altei stele, chiar în prezenţa mea? De ce oare steaua albastră se deplasase? Am văzut mai clar, steaua ascunsă părea mult mai mare. Să fie o galaxie? Tot ce era posibil! mi-am zis... 
  
Mai verific totul încă o dată, de la început: tot aşa stăteau lucrurile. Dau urgent telefon la Vatra Dornei, cerându-le să se consulte cu alte observatoare privind neobişnuitul fenomen. Cu greu a venit răspunsul lor, iar acesta era împerturbabil: toate celelalte observatoare care au fost întrebate nu remarcaseră fenomenul constatat de mine! Eram sfătuit chiar să mai verific odată! Ce să mai verific? 
  
Solicit sprijinul celor mai mari observatoare astronomice din Germania. Nici de acolo nu se vedea fenomenul aşa cum l-am constatat eu! Ba, mai mult, am primit de la Bucureşti şi nişte vorbe de-a dreptul cinice: să-şi vadă băiatul acela de treabă şi să mai şteargă lentilele de praf! 
  
Ce puteam să mai zic? Eram cumva sub influenţa unor clipe de inconştienţă? La mine se vedea clar straniul fenomen de dedublare. Atunci mi-a trecut o idee prin cap: am solicitat să vină specialişti de la alte observatoare, să vadă fenomenul aici, la mine, la faţa locului, dacă tot nu mă cred! 
  
Ce nopţi frământate au urmat! Cât zbucium, câte telefoane! Eram mereu trimis la plimbare: linişteşte-te, vom trimite pe cineva cu o lunetă la tine, mai aşteaptă!... 
  
Cum să mai dormi în aşa situaţie? M-am apucat să recitesc încă o dată scrisoarea pe care aveam de gând să i-o trimit Adelinei. Acum mi se părea cu mult mai bună! Suna cam aşa: 
  
"Dragă Adelina, 
  
Sunt conştient, oricât m-aş strădui, că este posibil ca această scrisoare să-ţi risipească iluziile tale despre mine. Mi-e frică de fiecare cuvânt pe care l-am aşternut aici, căci pe cele pe care încerc să le potrivesc, s-ar putea ca tocmai ele să mă piardă iremediabil din ochii tăi. 
  
Îţi imaginezi poate cât de fericit aş fi de-aş reuşi să nu-ţi destram iluzia despre mine, măcar pentru puţin timp după ce vei citi această scrisoare! 
  
Simt şi acum fiorii atingerii mâinii tale, atunci când te-am ajutat să escaladăm gardul acele în drumul nostru spre Observator. Sau, mai simt încă mângâierea părului tău, care mi-a atins obrajii când erai preocupată să priveşti cerul prin lunetă. Sau, încă, acele priviri adânci, fermecătoare, pline de taină şi căldură, cu care mi-ai mângâiat inima în mai multe rânduri. Ştii că, după plecarea ta, cerul şi-a pierdut din strălucirea pură pe care o ştiam atunci când erai aici, sub el? 
  
Mă întreb deseori de ce s-a întâmplat să apari tu pe aici şi să-mi tulburi inima şi gândurile? Şi asta, după ce-mi învinsesem multe iluzii şi mă obişnuisem deja să-mi temperez gândurile şi visele aici în singurătatea postului meu! 
  
Toate cuvintele îmi par nevrednice şi nepotrivite ca să-ţi descriu infinita candoare pe care am întâlnit-o şi am simţit-o atunci când te-am descoperit. Toate iluziile mele din trecut s-au spulberat, n-aş mai cuteza nicicând să mai cred în ele. 
  
N-aş putea să-ţi scriu mare lucru despre mine, despre viaţa mea şi despre ai mei. Părinţii mei sunt oameni simpli, cât se poate de simpli. Iar viaţa mea, de când mă ştiu, a fost plină de greutăţi, de trudă multă, la şcoală şi acasă. Dar de visat am visat mult, poate mult mai mult decât s-ar fi cuvenit. Nu mi-am realizat însă niciunul din visele la care ţineam foarte mult şi care m-au însoţit până acum. Când eram la liceu, m-am îndrăgostit de o fată frumoasă din clasele mai mici. Dar s-a purtat cu mine cu atâta mândrie şi îngâmfare, încât n-am putut niciodată să uit dispreţul cu care îmi arunca uneori cuvinte biciuitoare. 
  
Apoi, la facultate, nu m-am bucurat niciodată de compania vreunei tinere domnişoare, care păreau, toate pe care le ştiam, departe de o preocupare care să-mi stârnească interesul. 
  
Din aceste motive, dar şi din altele care pot fi subînţelese, mi-am căutat până acum alte idealuri în viaţă. De pildă, să învăţ multe, să realizez în domeniul ştiinţific unele lucruri care să-mi aducă bucurie şi satisfacţie. Însă multe din idealurile mele nu le-am putut atinge până acum, iar de unele s-a ales praful şi pulberea. Chiar şi idealul meu suprem, acela de a cerceta aştrii cerului, ajunsese să-mi pară, la un moment dat, o cruntă dezamăgire. 
  
Am încercat, uneori, să realizez ceva frumos, o poezie, o melodie, sau altceva. Îmi era însă inima pustie, iar conştiinţa nu mi-a permis niciodată să mă prefac, să-mi creez fericiri imaginare, cărora să le închin gândurile mele. 
  
Aceasta este, pe scurt, istoria vieţii mele neînsemnate de până acum, a zbaterilor mele care m-au dus în cele din urmă, aşa cum spuneam, la pierderea multor idealuri. 
  
Adelina, tu ai reuşit să-mi aprinzi în inimă o lumină nouă, fermecătoare, plină de încredere. Mi-e teamă, însă, că te-ai înşelat în privinţa mea. Poate că nu sunt mai mult decât o iluzie trecătoare pentru tine. Cum oare aş putea să-ţi ofer frumuseţea pe care ţi-o doreşti şi visurile sublime pe care vrei să ţi le împlineşti? 
  
Dar privirile tale minunate şi pline de căldură nu le voi putea uita niciodată! Mai cred în adevărata frumuseţe, în sinceritate şi în devotament! De aceea mai sper că următoarea ta scrisoare pe care poate te vei obosi să mi-o scrii, să nu fie doar o frază cu care mă vei pedepsi sau mă vei ironiza pentru ridicolul în care ştiu să mă scufund uneori când îmi fac mari iluzii! 
  
Poate ai aşteptat mai mult decât trebuie răspunsul meu. Aş vrea însă să ştii că mi-a trebuit mai bine de o săptămână să-mi găsesc cuvintele potrivite, care să fie demne de a fi citite de tine, deşi mai tremur şi acum la gândul că efortul meu nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale meritate. 
  
Aş vrea să ştiu că pot însemna mai mult decât o iluzie. Aş vrea să fiu capabil să preîntâmpin orice deziluzie în legătură cu mine. Oricum, voi rămâne recunoscător o viaţă întreagă pentru strădania ta de a-mi acorda atenţie. N-aş putea uita niciodată o asemenea întâmplare din viaţa mea, în legătură cu o fiinţă a cărei frumuseţe m-a cucerit pentru totdeauna! 
  
Dragă Adelina, rămâi cu bine! Îţi mulţumesc încă o dată că mi-ai scris! Totodată, îţi doresc multă baftă la examenele care urmează să le susţii! În final îmi pun speranţa că poate îmi vei mai scrie şi, de ce nu, poate într-o zi ne vom putea revedea! 
  
Cu multă bucurie şi recunoştinţă, 
  
Marian" 
  
După această ultimă lectură m-am gândit că ar fi bine să adaug şi următoarea veste care mă tulburase atâta în ultima vreme: 
  
"P.S. În ultimul timp am observat unele lucruri foarte ciudate privind "steaua albastră" pe care ţi-am arătat-o atunci: un astru necunoscut şi straniu a răsărit lângă ea. Un fenomen care, practic, ar trebui să fie imposibil, sau foarte puţin probabil. Dar totul ar trebuie să fie reverificat!" 
  
A doua zi, trezindu-mă dis-de-dimineaţă, mi-am făcut curaj şi am plecat la Vatra Dornei să pun chiar cu mâna mea scrisoarea la poştă. Până seara m-am întors şi am alergat de îndată la Observator. Am şters meticulos lentilele, am reglat toate instrumentele. Am pregătit totul şi m-am pus pe aşteptat, să vină mai repede întunericul şi să încerc din nou să dezleg misterul stelei albastre dedublate. Mie mi se părea că sunt perfect lucid, căutam permanent să fiu convins că aşa stau lucrurile şi că nu trăiesc nişte iluzii. 
  
A venit noaptea. Instalat în faţa telescopului meu cel mare, verific din nou, cu răbdare, toate poziţiile aştrilor. Totul era perfect. Mă uit apoi - pe furiş, parcă cu teamă în suflet - la steaua mea albastră. Fenomenul de dedublare persistă! Fenomenul acela continua să mi se arate, la fel ca prima oară! Atunci, de ce oare nu-l văd şi ceilalţii? Eram tare intrigat de situaţia asta. 
  
Atunci am pus din nou, hotărât, mâna pe telefon, şi am cerut legătura direct cu institutul de care depindeam, zicându-le celor de-acolo: 
  
- Rog insistent să-mi trimiteţi specialişti cu lunete mai bune, ca să elucidăm odată misterul pe care eu îl observ aici, de câteva nopţi la rând! 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Puterea razei albaste (4c) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!