Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Puterea razei albastre (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea razei albastre (1) 
  
"Cobori în jos, Luceafăr blând, 
  
Alunecând pe-o rază..." M. Eminescu 
  
Asta am vrut, asta mi s-a dat! 
  
De trei luni şi mai bine stau de veghe ca o fantomă în podul Observatorului Astronomic situat în inima munţilor, departe de oameni şi de tumultul oraşelor aglomerate. 
  
Construcţie diformă din beton şi lemn, situată pe spinarea unui munte înconjurat de poieni alpine mărginite în părţile de jos de păduri, clădirea pare în cursul zilei o căsoaie pustie. Abia spre seară poate fi văzută o umbră care se apropie de clădire, descuie lacătele zdravene de la uşa masivă din lemn, aprinde invariabil o lumină tremurătoare în camera de la parter, iar mai târziu o alta în podul clădirii, şi asta timp de câteva ceasuri, până spre miezul nopţii. 
  
Umbra aceea sunt eu! Eu am semnat procesul verbal de primire al nesuferitului inventar al acestui Observator, cu toate hangaralele lui! În principal, trebuie să veghez să nu dispară lunetele din mansardă şi, de asemenea, instrumentele meteorologice lăsate şi ele în grija mea. 
  
Instrucţiunile postului meu prevăd de toate: paza Observatorului, ţinerea legăturii telefonice cu primăria din Vatra Dornei, îndepărtarea buruienilor ori a zăpezilor de pe lespezile de ciment din preajmă, tăierea lemnelor, curăţenia în camere şi în mansardă, ştergerea de praf a lunetelor şi a cadranelor... Uf! câte munci nesuferite pentru un biet absolvent de facultate al cărui unic ţel în viaţă este ştiinţa! 
  
La început, îndeplinisem conştiincios, cu tragerea de inimă a începătorului, toate aceste instrucţiuni ale consemnului postului meu. Însă, avântul ţinu puţine zile, până m-am lămurit cât de ridicole erau toate acele îndeletniciri care mi s-au impus. De atunci am început să şterg husele şi obiectivele lunetelor rar de tot - când îmi dădeam seama că-mi mânjesc hainele din cauza lor, iar buruienile din curte preferam să le biciuiesc cu un băţ - retezând vârfurile mai răsărite ale pălămidelor, doar atunci când îmi venea cheful. 
  
Nici în privinţa meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulţumit: aveam obligaţia să menţin continuu în observaţie o anumită zonă de pe cerul înstelat, undeva lângă Constelaţia Peştelui, măsurând cu mare precizie coordonatele tuturor corpurilor cereşti din acea zonă. Ce muncă nesuferită, să poposeşti cu obiectivul telescopului, seară de seară, mereu asupra aceloraşi stele, ori a minusculelor nebuloase şi să notezi într-un carnet tipizat toate acele date! Când, de fapt, eram convins, că şi zece ani de-aş fi urmărit peticul meu de cer, n-aş fi observat vreodată măcar o singură modificare relativă a distanţei dintre două stele sau vreo schimbare a strălucirii vreunui astru ceresc. 
  
Ar fi fost, poate, ceva mai pasionantă, ceva mai dinamică urmărirea planetelor şi a sateliţilor lor. Însă treaba asta o făcea orice observator din lumea largă. La ce-ar mai fi folosit dacă aş fi făcut şi eu acelaşi lucru, seară de seară? 
  
Ajunsesem la exasperare: munca mea îmi părea cea mai inutilă dintre toate muncile. Căci ce poate fi mai inutil, decât să pândeşti mişcarea acolo unde ea nu există ori este imperceptibilă? Când, de fapt, doar peste câteva secole ar fi trebuit să se observe mici deplasări între aştri pe cer. Poate atunci datele observaţiilor noastre vor ajunge să aibă o oarecare importanţă pentru lumea ştiinţei. Iar astăzi ştim atât de puţin despre Universul nostru tocmai din cauză că nu avem date precise din urmă cu sute şi mii de ani... 
  
Slabă consolare pentru mine! Mi-ar fi plăcut o viaţă mai dinamică, cu rezultate mai palpabile, cu fenomene mai spectaculos perindându-se!... 
  
Ah, ce departe îmi erau acum idealurile din copilărie privitoare la Univers şi la fascinaţia cerului!... Şi-mi trezesc atâta nostalgie acele clipe de neuitat când, în serile calde de vară, mă chema tata afară din casă să ascultăm greierii cântând şi să admirăm cerul înstelat. 
  
- Vezi, îmi zicea el, acea cărare întortocheată de lumină care suie pe cer, uite, vezi? Parcă-i o potecă prăfuită... 
  
- Unde? Unde, tată? 
  
- Cum, nu vezi?... Acolo... drumul ăst' presărat cu pulberea luminii, care vine ca un brâu... 
  
- Da, acum văd ! Ce-i acolo?... 
  
- Asta-i Calea Laptelui, aşa-i zice. Dar îi mai spune şi Drumu' robilor, căci apare ca un drum colbuit... 
  
- Chiar trec robii pe drumul acela? 
  
- Ei, cum o să treacă robii?... Aşa-i zice lumea... Ştii că fiecare firicel din acel drum de lumină este o stea? 
  
- Aşa-s de mici stelele?... 
  
- Da, fiin'că-s foarte, foarte departe! Dar ştii tu unde-i Carul Mare şi unde-i Carul Mic? 
  
- Nu ştiu, tată!... Unde sunt? 
  
- Uite colo... unde-ţi arăt cu degetul... mai sus... aşa... vezi acolo cele şapte stele... patru aşezate ca roţile de car, iar trei ca proţapul?... 
  
- Aha! Le văd!... 
  
- Da, acolo-i Carul Mare!... Iar mai sus de el, îs stelele alea... care le zice Carul Mic. Apoi mai sus... steaua aceea de la prelungirea proţapului Carului Mic... 
  
- Da, văd! 
  
- Aia-i Steaua Polară! Toate stelele rotesc noaptea pe cer, numai Steaua Polară stă pe loc... De aceea, când te rătăceşti noaptea, cauţi Steaua Polară şi ştii că acolo-i miază-noapte... 
  
- Ce plăpândă-i Steaua Polară!... Parcă pâlpâie... 
  
Cerul părea o comoară în ochii mei de copil, avizi după senzaţie. Pe fondul negru, de catifea, sclipeau stele de toate mărimile, ca nişte podoabe strălucitoare. Mai erau acele roiuri de stele ca nişte ulcioare de aur sparte, cu multe denumiri pitoreşti: Cloşca cu puii de aur, Orion, Cosaşii, Câinele... 
  
- Tată, a căzut o stea!... 
  
- Nu e stea, băiatule, ci-i meteorit!... 
  
- Ce-i aia meteorit? 
  
- Ceva ca un crâmpei dintr-o stea, care se loveşte de văzduhul Pământului nostru şi se aprinde arzând ca o torţă, până se stinge... 
  
- Vai de mine!... Şi dacă ne cade în cap vreun meteorit dintr-ăsta? 
  
- Nu te teme, băiete! Uită-te la mine şi la bunicul tău: am ajuns bătrâni şi încă n-am păţit nimic, deşi meteoriţii tot cad într-una, în fiecare noapte... 
  
- Tată, vreau şi eu o stea de pe cer... măcar una... să mă joc cu ea!... 
  
- Măi, copile... tu nu prea ştii ce vrei! O stea nu-i o mărgică, nu-i un licurici să te joci cu ea... Orice stea e un foc mare, cât Pământul, sau cât Soarele... şi de-aia-s aşa de mici că-s foarte departe. Chiar şi cea mai mică dintre ele e mai mare de mii de ori decât dealul nostru... cât o fi el de mare... 
  
- Cum o fi acolo pe stele, tată? 
  
- Ehei! Pe anumite stele se află Raiul! Acolo trăiesc îngerii care zboară de la o lume la alta, minunându-se de toate frumuseţile. Şi acolo sunt oameni, ca şi pe Pământ, doar că sunt mult mai buni!... 
  
- Dar Dumnezeu unde este? 
  
- Eh! dragul meu... până acolo-i cale tare lungă. După cerul pe care-l vedem noi acum se află o altă boltă, care e alt cer. Şi tot aşa... până la al şaptelea cer! Acolo-i locaşul lui Dumnezeu! Dar îţi povestesc despre asta mâine seară... Ne-aşteaptă mama cu masa pregătită... 
  
Mari taine erau pentru mine asemenea lecţii alături de tatăl meu, în farmecul nopţii! Sau iarna, când priveam ţurţurii cristalini ai streşinii casei topindu-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau nişte gânduri atât de nostalgice, căutând să înţeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă... Dar dincolo de bolta de sticlă?... Alt cer? Şi după aceia? Nimic? Cum adică nimic? Nu se poate! Ceva tot trebuie să fie!... 
  
Oh, dar nu reuşeam să pricep deloc infinitul, iar raţionamentele cu privire la asemenea taine mă chinuiau rău... 
  
  
Îmi plăcuse întotdeauna la şcoală! Învăţam bine, eram abonatul clasei la premii. Să nu se creadă însă că eram un copil tocilar. Pur şi simplu îmi plăceau cele mai multe discipline care se predau! Dintre toate, însă, îmi plăceau matematica şi fizica, pentru că aflasem că ele te ajută să cunoşti lumea, să măsori tot ce pofteşti: unghiuri, distanţe, viteze, mişcări de tot felul... 
  
Ce mai încolo-încoace, îmi plăcea să învăţ, căci numai astfel puteam ajunge cineva. Închipuiţi-vă, într-un sat, cât de sus trebuia să te vadă lumea, de erai inginer topometru, ori geolog, ori astronom; să uimeşti ţăranii cu instrumente nemaivăzute, lunete, binocluri şi altele chestii dintr-astea care iau ochii oamenilor simpli! 
  
Aşa se face că, la terminarea liceului, am ales calea facultăţii de matematică. Mai ales că avea şi o secţie de astronomie, adică exact ce visam eu! 
  
Însă Facultatea de Matematici m-a dezamăgit repede, îndepărtându-mă cumva de idealurile mele. Mă aşteptam doar să-mi adâncească impresiile mele plăcute, să mă facă să văd mai îndeaproape fenomenele fizice, în special cele de astronomie, aşa cum visasem în copilărie. Dar, în realitate, despre lucrurile plăcute se discuta foarte puţin şi mereu cu mare grabă. Teoria atracţiei universale a lui Newton era pomenită rar, ignorându-se tocmai partea plăcută a lucrurilor, adică acele fenomene vii, efectele palpitante ale legilor naturii. În schimb, ni se împuia capul cu tot felul de teorii, găselniţe pur logice, cu definiţii peste definiţii, care mai de care mai abstracte şi mai ciudate. Şi, apoi, marea joacă de-a teoremele şi raţionamentele! Aşa încât, la ora prânzului, când plecam spre cantină nu mai aveam pic de vlagă. Mâncam cu mâhnire felia de pâine şi polonicul de ciorbă dobândite şi acelea cu chinuri pe la nesfârşitele cozi de aşteptare!... 
  
Drept să zic am urât mereu chinurile imaginate de unii pentru a face din studenţie o muncă grea, stresantă, lipsită de orizont, înghiţind teorii artificiale şi imposibil de utilizat, ce te făceau să pierzi întregul farmec al profesiei pe care ţi-ai ales-o. Şi cât de clare, luminoase şi pline de sens păreau toate în liceu! În loc să ofere detalii interesante, taine pasionante, facultatea devenise pentru mine o competiţie prostească a studenţilor, de a înghiţi şi digera tot felul de creaţii diabolice ale celor care tot complică lucrurile îngroşând capitolele şi aşa sterile ale unor teorii nefolositoare! Iar noţiunile care mi-ar fi făcut plăcere, îndeobşte cele precum: astru, viteză, lumină ş.a., erau dezvăluite prin nişte teorii complicate, sub forme ciudate şi nepotrivite cu firea omului, încât pierdeai orice tragere de inimă pentru ele. 
  
Nu m-am lăsat însă răpus definitiv de această dezamăgire. Începusem să mă acomodez cu noua mea îndeletnicire: joaca de-a învăţatul, privită mai mult ca o competiţie de înghiţire (de parcă ne pregăteam pentru cine ştie ce record demn de a fi înscris în cartea recordurilor). 
  
Uneori, - e drept, timid şi şovăielnic - încercam să gândesc câte ceva, doar-doar voi reuşi să scornesc cine ştie ce rezultat remarcabil, vreo teoremă nouă, să ies şi eu cu ceva în evidenţă în mulţimea aceea de ştiinţe amalgamate şi întreţesute, adăugite şi etalate la nesfârşit. 
  
Dar timpul a trecut cu repeziciune. Şi iată-mă ajuns şi la încheierea anilor de studiu! A urmat repartiţia. Nu-mi era prea teamă unde voi nimeri, căci aveam medie bună - semn că mă adaptasem, nu glumă, la îndeletnicirea numită "înghiţirea cursurilor"! Puteam alege la repartiţie posturi dintre cele mai ispititoare: centre de cercetare, centre de calcul, catedre de profesor de liceu chiar şi un post de asistent universitar. 
  
Dar, dintre toate acestea, unul părea că mi se potriveşte ca o mănuşă, post de care aş fi ţinut şi cu dinţii, fără să-mi mai pese de nimic altceva. 
  
- Ce post îţi alegi, Mateiescule? 
  
- Observatorul Astronomic "Bradul" din Obcina Mestecănişului, afiliat la Institutul de Meteorologie!... 
  
- Bravo! Îţi urăm mult succes în profesiunea aleasă! 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Puterea razei albastre (1) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!