Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Lumea nouă (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lumea nouă (2) 
  
Vizita în casa funcţionarului Jansen avu loc în condiţiile cele mai amiabile, căci părinţii Juliei erau oameni de treabă, cât se poate de recunoscători tânărului Hans pentru sacrificiul pe care îl făcuse ca să-i salveze de la moartea văzută cu ochii. Însă tânărul era foarte modest, aşa era firea lui, şi atribuia Divinităţii salvarea în acea zi de furtună. Şi chiar fusese o intervenţie divină! 
  
De bună seamă, cea mai fericită de această situaţie era chiar Julia. Până atunci fusese privită ca o fată foarte liniştită, ascultătoare, la locul ei în casa părinţilor. Ea încă nu cunoscuse vreun prieten, nici nu s-ar fi gândit măcar la viitoarea ei căsătorie, cu toate că, mintea ei era locaşul celor mai nobile sentimente pline de fascinaţii edenice, de doruri neexprimate. Tânjea după ceva neobişnuit, ceva care să-i aducă mult farmec în viaţă. Nu se gândea la bogăţii, nu se gândea la faimă. Era doar un suflet plin de sensibilitate, căutând absolutul în prietenie, armonie şi frumuseţe. Învăţase să scrie, să citească, şi învăţase chiar să cânte la flaut, fiind foarte dotată pentru aceasta. 
  
Acum, lucrurile se schimbară cu totul. Dacă până atunci dragostea trăia în subconştientul fiinţei ei, acum ea răsări deodată, în toată puterea ei. Inima se aprinse ca o flacără care lumina întreagă fiinţa ei. Gândurile i se schimbară cu totul. În inima şi cugetul ei nu mai avea loc nimic altceva decât un singur gând: Hans. Băiatul acesta, sfios în aparenţă, dar atât de cutezător. Tânărul care n-avea avere, dar avea acel zâmbet fermecător, pe care-l dăruia din toată inima sa curată, neprefăcută. Era tinereţea din fiinţa lui, armonia trupului, dar şi a sufletului şi a cugetului. O cucerise de la bun început. Era sigură, s-ar fi îndrăgostit de el chiar dacă nu ar fi existat acel episod al salvării din naufragiu. El era unic, era tot ce şi-ar fi imaginat şi dorit pentru viaţă! 
  
Ca în oglindă, acelaşi lucru se petrecea şi în inima curată a tânărului Hans. Pentru el, începuse o altă perioadă a vieţii. De abia îşi mai amintea de sine de dinainte de a-i cunoaşte pe Julia şi pe părinţii ei. Acum, deşi portul Amsterdam era pe mai departe mohorât, cu vreme de ploaie în fiecare zi, în ochii şi-n inima lui era o lumină nouă, puternică, zi de zi. Toată munca lui pe cheiuri părea acum o joacă, o binecuvântare. Fredona vesel un cântecel şi era cel mai bun tovarăş, zâmbitor, prietenos, săritor la nevoie, pentru oricine din jurul său. Chiar şi credinţa lui cunoscu o nouă transformare, căci vedea acum totul ca un şir de binecuvântări nesfârşite, venite ca har de la Cel de Sus. Cât de recunoscător era Divinităţii, şi atât de frumoase i se păreau acum toate! Chiar şi părinţii săi observaseră această transformare pe chipul fiului lor, el, care era toată speranţa lor, şi încă nu-şi găseau explicaţie pentru aceste schimbări. 
  
Se-nţelege, în lunile care urmară, această prietenie edenică între doi tineri cu inima curată devenise din ce în ce mai puternică, mai plină de trăiri de excepţie. Hans avu prilejul să-i povestească frumoasei sale prietene cât de mult îi transformase viaţa noua credinţă izvorâtă din Biblie, din devotamentul total pentru Evanghelie şi pentru slujirea lui Isus Hristos. Ea asculta cu încântare aceste povestiri ale lui Hans. Îşi dorea şi ea să fie acolo unde mergea Hans, la biserica protestantă, şi chiar fusese de câteva ori, fiind încântată, bucuroasă de tot ce auzea şi vedea acolo, în mijlocul unor oameni atât pe primitori şi credincioşi! 
  
După câteva luni, cei doi tineri începură să-şi facă planuri de viitor, pentru o posibilă căsătorie, pentru a trăi nedespărţiţi în aceeaşi casă, unde să-i binecuvinteze Domnul cu o familie fericită. 
  
  
Însă, cu mult regret pentru ei, în lunile care urmară, se petrecură multe evenimente care complicară atât soarta lui Hans, cât şi a Juliei. Să povestim, pe rând. 
  
Când aflară că Hans urmează credinţa calvinistă, părinţii Juliei intrară la gânduri. Era tocmai ce nu şi-ar fi dorit pentru viitorul fiicei lor, crescută în tradiţia catolică de cea mai pură speţă. Chiar şi Julia rămase cât se poate de surprinsă, la început, aflând că Hans nu este catolic. Ce se va face ea, deoarece ştia că părinţii ei nu vor accepta nicicum altă credinţă decât cea catolică? Însă ea ţinea atât de mult la Hans, revelaţia vieţii ei, şi se obişnui repede cu gândul că el nu este de aceeaşi religie cu ea, că nici n-ar mai fi contat acest lucru. Era în stare să urmeze orice religie, doar să fie la un loc cu Hans! 
  
Pe de altă parte, părinţii Juliei nu uitară binele pe care li-l făcuse Hans, de curând, atunci când le salvase vieţile din naufragiu. În acelaşi timp, nu-şi închipuiau cum ar putea ei, sau fiica lor, să urmeze altă credinţă decât cea a părinţilor şi bunicilor lor! Ba, mai mult, în calitatea sa de funcţionar la municipiu, domnul Jansen auzise că se pun la cale nişte represalii înspăimântătoare împotriva protestanţilor din oraş. Veniseră dispoziţii precise de la Scaunul Papal, să se ia măsuri urgente împotriva protestanţilor. Nici mai mult, nici mai puţin, aceştia trebuiau exterminaţi în ţară, sau, la alegere, să emigreze oriunde în Lumea cea Nouă. Din acest motiv, domnul Jansen şi cu soţia sa aveau mari nelinişti privitoare la ce se va întâmpla cu fiica lor, dacă ea ţine neapărat să fie prietenă, apoi, în cele din urmă, să se căsătorească cu tânărul Hans, cel care îi cucerise inima. 
  
Hans, la rândul său, ajunse să cunoască tot ce se întâmpla în familia părinţilor Juliei. Chiar ea îi povesti toate aceste nelinişti din familia, ei cu privire la situaţia lor. Dar Hans era senin, zâmbitor, ca întotdeauna, şi punea pe seama Domnului toate aceste probleme. Pentru el, cea mai mare datorie era să păzească poruncile lui Dumnezeu, să aibă încredere în Evanghelie şi în Isus Hristos, iar toate celelalte le va rezolva Cel de Sus, ca urmare a rugăciunilor sale. Văzând această stare de spirit la Hans, refugiul ei cel mai preţios, Julia se contamină şi ea de acelaşi optimism şi încredere în Dumnezeu. 
  
Întrucât veştile despre apropiata reprimare a mişcării protestante din Ţările de Jos se discutau peste tot în oraş, părinţii Juliei deveniră şi mai tulburaţi. Găsiră, însă, o modalitate de a ţine pericolul departe de casa lor: să amâne cât mai mult posibila căsătorie dintre fata lor şi Hans. Sperau ca lucrurile, cu timpul, să se rezolve favorabil pentru toţi. 
  
Şi nu se înşelară prea mult în premoniţia lor, întrucât situaţia pe plan politic se precipită. Deja sosiseră contigente de armată din Spania catolică, cu misiunea precisă de a suprima reforma în Ţările de Jos. Aceste contigente se instalaseră în garnizoanele din marile oraşe, deja multe coverte înarmate cu tunuri şi obuze ancoraseră în porturile de la Amsterdam şi Roterdam. Nu degeaba veniseră atâtea armate catolice în Ţările de Jos. Toată lumea se aştepta să se declanşeze operaţiunile de curăţare a ţării de aşa zişii protestanţi, care, în mod vizibil, începeau să-i întreacă ca număr pe cel al catolicilor. Suveranii Spaniei, îndemnaţi de Papa de la Roma, nu puteau tolera ca Ţările de Jos să devină protestante. 
  
Ostilităţile începură imediat. La vestea iminentelor represalii asupra protestanţilor, populaţia din marele oraşe se răsculă. Muncitorii din porturi nu mai vroiau să lucreze sub stăpânii spanioli, catolici. Armatele spaniole, deja instalate în ţară, trecură la acţiune şi urmară atrocităţi şi lupte dintre cele mai înfiorătoare. Se-nţelege, armatele spaniole învinseră. Dar greva în porturi se prelungea. 
  
Atunci, sub aprobarea tacită a oficialităţilor catolice din Ţările de Jos, în conlucrare cu bisericile protestante, începură operaţiunile de emigrare a protestanţilor spre colonii, în căutarea unor pământuri nelocuite în Lumea Nouă, din America, pământuri mai liniştite pentru cei cu convingeri protestante. Se năimiră corăbii care să-i transporte pe protestanţi - bărbaţi, femei, copii, - către New Jersey, unde deja erau mici colonii olandeze. Acolo vroiau să extindă colonizarea olandeză, să trăiască la adăpost de persecuţia Spaniei catolice. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Lumea nouă (2) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!