Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Fraţi de suferinţă (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fraţi de suferinţă (1) 
  
Misionarul valdenz Lucas avea cea mai mare bucurie când, în lungile pelerinaje peste munţii Apenini, reuşea să ajungă la acest popas minunat, de unde avea o privelişte extraordinară înspre oraşul Genova, din vale, oraş aşezat într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, loc în care creaţiunea este atât de generoasă, unde soarele este atât de cald şi blând, revărsându-şi binecuvântarea asupra pajiştilor înflorite, asupra vârfurilor brazilor, chiparoşilor şi pinilor, luminând coroanele lor bogate, de un verde smarald, strălucitor. Şi nu numai candoarea locului de unde privea misionarul darurile cereşti pentru lumea aceasta, dar şi priveliştea mai largă înspre mare, ce se întindea la infinit, până la hotarele orizontului înfrăţit cu cerul, era de o strălucire şi frumuseţe fără seamăn! La poalele munţilor din jur, spre mare, se întindea strălucitorul oraş, această Genova renumită pentru bogăţiile şi cultura ei străveche, cunoscută încă din timpurile romanilor. Iată, acele clădiri maiestuoase, grădini largi, hipodromuri, coline cultivate cu viţă de vie, toate într-un aranjament de vis! Acolo, pe domoalele coline spre mare, se vedeau biserici nenumărate, cu turle ascuţite, semeţe, luându-se, parcă, la întrecere cu semeţia castelelor Evului Mediu. 
  
Dar nu bisericile maiestuoase ori clădirile somptuoase ale bogatului oraş îl încântau pe mult credinciosul Lucas. Inima lui tresărea, mai ales, privind o micuţă clădire de la marginea oraşului, ce părea mai degrabă un mic templu, nu biserică. Acel peisaj din preajma căsuţei albe, armonia şi liniştea ce se puteau intui chiar privind de pe înălţimile popasului, îl fascinau în mod special pe Lucas. Era bisericuţa lui, era rodul muncii sale de misionar în celebra metropolă italiană. Era căsuţa unde se adunau cele vreo şaizeci de suflete care au cunoscut Adevărul pur, adus de el în acest colţ al Italiei. Şi era atât de mândru de această realizare, de succesul acestei bisericuţe, care, de bună seamă, în ochii lui Isus Hristos ar fi valorat mai mult decât sute de oraşe şi provincii înfloritoare care trăiau fără a cunoaşte Lumina Scripturii. 
  
Acum se împlineau trei ani de când venise în ţinutul Genovei. La început, îi era foarte greu, căci nu cunoştea bine graiul locuitorilor din oraş, şi nici graiul sătenilor din jurul oraşului. După câteva săptămâni de trudă şi perseverenţă, găsise oameni care să-i asculte mesajul Evangheliei, tocmai părea că venise în zadar, că oamenii locului erau preocupaţi de cu totul alte gânduri. Stăruinţa sa şi rugăciunile necurmate, înălţate Domnului, dădură roade. Domnul îi trimise în cale un om cu totul vrednic. El se numea Nicolas, un agricultor de rând dintr-un sat din preajma oraşului. Acesta şi de familia sa trăiau din truda cultivării pământului, din vânzarea lor pe piaţa cea mare din Genova. Nicolas, încă de la începutul lucrării lui Lucas în satul său, avusese binecuvântarea de la Cel de Sus, să înţeleagă că misionarul cel străin venise cu o misiune nespus de valoroasă, misiune care nu trebuia trecută cu vederea. Îl admirase pe Lucas vorbind zile la rând în mijlocul oamenilor care-l ascultau în piaţa satului. Era lume felurită care trecea prin piaţă şi, din curiozitate, se oprea să asculte pe misionar, în timp ce acesta vorbea din Evanghelie. Nu ştiau ei prea bine ce este Evanghelia, la bisericile lor catolice nu auziseră de aşa ceva. Unii se mirau, alţii nu ştiau ce să creadă, ascultau cât ascultau, apoi plecau. Prea puţini erau cei care aveau plăcerea să-l asculte pe Lucas în fiecare zi, ca urmare a faptului că Adevărul sădit începea să rodească în inimile lor. 
  
Nicolas fusese unul dintre cei care preţuise de la bun început fiecare cuvânt evanghelic rostit oamenilor de către Lucas, vorbind cu înflăcărare. Îi plăcea de acest om, îl impresiona abnegaţia lui pentru cauza pe care o susţinea. Începu să priceapă mesajul de credinţă conţinut în predicile lui Lucas. Simţea cum inima lui se transformă, se luminează. La un moment dat, se apropie mai mult de Lucas, şi-l întrebă: 
  
- Misionarule Lucas! De unde ştii aceste învăţături nemaipomenite? De unde le-ai învăţat? 
  
- Eu? De unde le ştiu? Din Biblie! Uite, am aici o carte, Noul Testament, care cuprinde şi cele patru Evanghelii ale apostolilor. 
  
- Şi cine a scris aceste cărţi? De unde ştim noi că sunt adevărate? continua Nicolas să-l întrebe pe misionarul valdenz, încercând să-şi limpezească anumite impresii încă şovăitoare despre interesanta lucrare. 
  
- O, aici nu avem nici un dubiu! Tot ce este scris în această carte, Evangheliile, sunt scrise chiar de ucenici, sau urmaşi ai lui Isus Hristos, acest Dumnezeu întrupat pe pământ care să ne mântuiască de păcatele noastre. Ucenicii care au scris Evangheliile au văzut toate minunile săvârşite de acest Isus Hristos, au ascultat cuvântul Lui. Ucenicii îl proslăveau pe Isus, Cel care a lăsat tronul cerului, pentru a se sacrifica prin moarte pe cruce, pentru oamenii păcătoşi, pentru a-i răscumpăra, a-i învia din moarte şi a-i reda viaţa veşnică, rostea Lucas cu mare înfocare. 
  
- Ce învăţături minunate! Cum aş putea eu, un umil ţăran din împrejurimile Genovei, să aflu şi mai multe despre aceste adevăruri? 
  
- E simplu, trebuie să citeşti Sfânta Scriptură! În ea sunt cuprinse toate adevărurile despre Dumnezeu, despre Isus Hristos, Fiul Său, şi despre Harul mântuirii! 
  
- Frate Lucas, dar eu sunt un ignorant, nu ştiu să citesc nici o iotă! Cum pot citi eu Biblia? 
  
- Nu dispera! Vei vedea minunea! Vei învăţa să citeşti cât de curând, îl asigură Lucas pe prietenul său de credinţă. 
  
Din acea zi, Nicolas nu-l mai părăsi pe Lucas. Venea zilnic în piaţă să asculte predicile misionarului, spuse cu mult farmec. Cu timpul, cei care-l ascultau pe Lucas se înmulţeau. E adevărat, unii ascultau din pură curiozitate, iar alţii începeau să fie mişcaţi de logica, de frumuseţea predicilor, de liniştea care le cuprindea cugetele plecând acasă, după ce ascultau Cuvântul, Cel cu veşti atât de noi pentru spiritul lor. 
  
După trei luni de lucrare, Lucas simţi că rândurile celor care-l ascultau începuseră să se îngroaşe. Apărură multe suflete, doritoare de noul adevăr, de toate vârstele, şi bătrâni, şi tineri, ba chiar şi oameni în toată firea, cu soţiile şi copii lor. Atunci, misionarul Lucas ştiu că ar fi bine să întemeieze o biserică începătoare în acea localitate vecină cu marele oraş al Genovei. La început, pregăti un grup de proaspeţi adepţi ai Evangheliei pentru botez. Apă pentru botez nu era lipsă în acel ţinut. Au găsit un loc potrivit pentru botez, un râu din zonă cu apă bogată şi liniştită. Oamenii păreau atât de fericiţi, de transformaţi, cu un entuziasm debordant după botez. Se înţelege, chiar dacă biserica lor încă nu avea un lăcaş de adunare, se puteau ţine în cele mai bune condiţii serviciile divine de rugăciune, cântare şi predică, chiar în natură, în poiana cea frumoasă de pe povârnişul muntelui împădurit de lângă oraş, de unde privea acum Lucas oraşul Genova. Mai apoi, s-a trecut la organizarea acestei prime biserici întemeiate de Lucas. Cum era de aşteptat, Nicolas fu ales primul prezbiter al acestei biserici. Alţii fură aleşi diaconi, îndrumători, oameni dispuşi să ajute pe cei săraci, ori în suferinţă. 
  
Când se ajunse ca biserica să treacă de şaizeci de suflete, misionarul Lucas fu de părere că e timpul să se construiască prima lor casă de rugăciune. Cu mult entuziasm, acea casă de rugăciune se înălţă pe pământul unuia dintre fraţi, care dăruise lucrării lui Hristos cu atâta bucurie acel pământ, având şi el entuziasm debordant pentru Evanghelie. 
  
Misionarul Lucas nu se opri aici. Ajutat de Nicolas şi de alţi adepţi ai credinţei în Isus Hristos şi al botezului prin scufundare în apă, începură să-şi extindă lucrarea în afara localităţii. Lucrarea mergea frumos, cu ceva greutăţi inerente, dar dăruirea şi insistenţa celor care făceau lucrarea, ajutaţi de Domnul şi Duhul Sfânt, făcură ca, numai după câţiva ani, să apară o salbă de bisericuţe creştine în jurul oraşului Genova. Era o bucurie atât de mare printre fraţi, entuziasmul era de nestăvilit. Chiar şi tinerii începeau să fie înflăcăraţi de devotamentul celor mai în vârstă, şi începură să facă lucrarea, la rândul lor, prin alte sate, alţi oameni, alte biserici 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Fraţi de suferinţă (1) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!