Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Negustorul din Ninive (3)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Negustorul din Ninive (3) 
  
N-a fost dat să trăiască multă vreme familia lui Dagan şi cea a lui Noam în aceste condiţii umile. Asta, deoarece, Iahve vede şi aude rugăciunile oamenilor amărâţi, aflaţi chiar în cele mai grele situaţii. 
  
Guvernatorul oraşului Ninive află de păţania celor doi, Dagan şi Noam, chiar de la vărul său, negustorul Marduk. Pentru el fusese o minune cum vărul său putuse să-şi recupereze averea împrumutată nechibzuitului Dagan. Dar, cel mai mult, îl impresionă devotamentul cu care Noam sacrificase tot ce avea, ca să-şi scape prietenul de faliment. De aceea, îl chemă pe Noam, cu toată familia sa, chiar la el acasă, să-l cunoască mai bine. 
  
Guvernatorului, pentru a doua oară, rămase uimit când văzu la un loc toată familia evreului Noam. Pe negustor îl cunoştea deja, căci de multe ori cumpărase mărfuri de la el. Dar văzându-l în mijlocul familiei sale armonioase, începu să-l privească cu şi mai mari ochi de admiraţie. Iată, acest negustor blând, dar priceput, cât de fericit părea înconjurat de familia sa! Şi ce familie minunată, soţie frumoasă, băieţi înalţi, frumoşi la chip, bine educaţi! Dar, mai ales, a avut prilejul să vadă acel giuvaer de fată, pe Estera, cea care depăşea în frumuseţe şi gingăşie orice închipuire! Cu alte cuvinte, familia lui Noam îl fermecă pe guvernator, chiar îl transpuse spre gânduri de mare încântare. 
  
- Ia spune, temerarule negustor Noam, cum de ai avut curajul să-l împrumuţi pe Dagan cu jumătate din averea ta? Apoi, cum de te-ai îndurat să renunţi la cealaltă jumătate a averii tale, ca să-l scapi de spânzurătoare pe Dagan, prietenul tău? 
  
- Luminate stăpâne al cetăţii Ninive! Noi, evreii, ştim din învăţăturile primite de la Iahve, unicul Dumnezeul al nostru, că pentru prietenul tău trebuie să sacrifici totul, ca şi cum ai face pentru tine însuţi! Apoi, ce înseamnă să fii bogat? Iahve îţi dă temporar bunuri pe lumea asta, iar după ce omul moare, nu ia nimic cu el în pământ. Goi ne naştem pe lumea asta, goi ne vom duce în mormânt când ne va chema Cel de Sus! 
  
- Minunată credinţă! Mă uimeşti cum poţi să trăieşti precum cel mai sărac om, după ce ai avut parte de atâta avere şi mulţi servitori! 
  
- De ce nu? Important este cum îţi trăieşti viaţa, nu câte bogăţii ai! 
  
- Foarte frumos! Mă bucură că sunt şi oamenii care se mulţumesc cu ce au. 
  
Înainte de a părăsi casa guvernatorului, acesta dădu ordin să între în salon şi soţia sa, Akhita, împreună cu fiul lor, Sharuma. Soţia guvernatorului se arătă foarte încântată şi binevoitoare văzând familia lui Noam, de care auzise câte ceva. În schimb, fiul guvernatorului, de când intrase în încăpere, parcă rămăsese mut, se uita tot timp la oaspeţi fără să scoată un cuvânt. Dar, dintre toţi oaspeţi, privirea lui poposea pe chipul fermecător al fiicei lui Noam, Estera. Iar când se întâlniră privirile celor doi tineri, se declanşă în inima lor o lumină care-i va stăpâni de-acum înainte toată viaţa lor! 
  
Noam, însoţit de familia sa, se despărţi de familia guvernatorului, rostind cele mai binevoitoare urări. Se simţeau atraşi unii de alţii. 
  
A treia zi, pe când Noam şi Dagan extindeau căsuţa provizorie de pe malul râului Tigru cu încă o mică încăpere, se pomeniră căutaţi de un trimis al guvernatorului. 
  
- Cine este Noam? întrebă trimisul. 
  
- Eu sunt. Doreşti ceva de la mine? 
  
- Da! Mi-a poruncit stăpânul, guvernatorul, să vii imediat la el acasă! 
  
- Ciudat… Doară numai alaltăieri am fost în vizită la el, şi nu mi-a zis nimic. 
  
- Deci vii acum? insistă trimisul. 
  
- Da, vin numaidecât. 
  
Noam îşi luă hainele cele mai bune pe care le mai avea, se rugă lui Iahve să-l ajute, şi porni către palatul guvernatorului. Ajuns aici, guvernatorul îl întâmpină încă de la uşă: 
  
- Bine ai venit, cinstite negustor, Noam! 
  
- Mulţumesc de invitaţie, prea slăvite guvernator al marii cetăţi Ninive! Iahve să te binecuvânteze! 
  
- Ia spune, Noam, ghiceşti pentru ce te-am chemat? 
  
- Nu pot ghici, stăpâne. Aştept bunăvoinţa măriei tale, să-mi spui pentru ce m-ai chemat. 
  
- Uite, m-am gândit să-ţi ofer o slujbă, dacă primeşti. Vreau să te muţi în palatul meu şi să ai grijă de toate cumpărăturile pe care le face din bazar, casa mea şi garnizoana Ninive. Am mare încredere într-un om vrednic şi cinstit, ca tine! 
  
- Ah, ce cinste! Ar trebui să mă arunc la picioarele tale, să-ţi mulţumesc, dar este o lege în Cartea Sfântă lăsată de Iahve, că numai Domnului Dumnezeului nostru să ne închinăm, răspunse Noam, mişcat de propunerea nesperată din partea guvernatorului. 
  
- Da, nu te voi pune să calci legea lui Iahve, Dumnezeul poporului vostru. Atât te întreb, primeşti slujba mea? 
  
- Cum să nu! Este o adevărată minune pentru mine şi pentru familia mea! Te voi sluji cu credincioşie toată viaţa! 
  
- Mă bucur de devotamentul tău. Văd că eşti un om cinstit, n-ai lua niciodată nimic din ce nu ţi se cuvine. 
  
- De bună seamă! Noi păzim toată Legea lui Iahve. 
  
- Aşadar, de mâine te muţi în palatul meu, cu toată familia ta. Am încăperi destule în palat. 
  
- Parcă visez… Ce noutate! Iahve să-ţi dea sănătate şi tot ce-ţi doreşti! Mare bunătate ai arătat pentru mine astăzi! 
  
Viaţa lui Noam revenise la standarde înalte de când preluase slujba din palatul guvernatorului. O vreme, prietenul său, Dagan, cu familia sa, fuseseră supăraţi din cauza despărţirii de familia lui Noam. Dar situaţia asta nu dură prea mult. Într-o zi, guvernatorul îi ceru lui Noam să găsească un om de nădejde care să inventarieze cât mai exact toate bunurile care aparţineau cetăţii. La care, Noam, se gândi întâi şi întâi la bunul său prieten, la Dagan. Guvernatorul îi făcu pe plac. Aşa că, mare bucurie îi aduse lui Dagan un trimis de-al guvernatorului, care îi spuse vestea cea mare. Nici că se putea o bucurie mai mare pentru bietul negustor scăpătat, la fel şi pentru casa sa! 
  
Noam şi Dagan îşi făceau cât se poate de conştiincios dregătoriile peste care au fost puşi. Guvernatorul era foarte mulţumit de devotamentul celor doi. După numai câţiva ani, atât casa lui Noam, cât şi cea a lui Dagan, ieşiră bine din sărăcie. Încetul cu încetul, averea lor creştea, redevenea, măcar în parte, cum fusese înainte de faliment. Dagan se gândea mereu că e dator lui Noam, dar acesta refuza întotdeauna să audă de înapoierea averii sacrificate. Zicea prietenului său că răsplata pentru faptele bune vine de sus, de la Iahve, şi mai puţin de la oameni! Acest lucru îl uimea pe Dagan. Ce fel de Dumnezeu este acest Iahve, căruia îi place să răsplătească bunătatea oamenilor? Numai un astfel de Dumnezeu putea face atâtea minuni, ca aceea prin care el reuşise să scape cu viaţă din faliment! 
  
Mai trecură câţiva ani de când Noam şi familia sa trăiau în belşugul palatului guvernatorului. Deşi se vedeau rar, Sharuma, băiatul guvernatorului, şi frumoasa Estera - acum devenită o fată de şaisprezece ani, inteligentă şi bună la suflet -, trăiau cu mare intensitate puţinele clipe petrecute împreună cât timp se întâlneau faţă în faţă. Se vedea pe chipurile lor, pe zi ce trecea, că inimile lor se aprindeau din ce în ce mai mult, unul de dorul celuilalt. Acest fapt nu scăpă nici privirilor părinţilor Esterei, dar nici părinţilor lui Sharuma, care au şi început să se gândească la cununia copiilor lor. 
  
Căsătoria celor doi tineri nu era greu de pus la cale, de vreme ce copiii se sorbeau din ochi cu nespusă înflăcărare ori de câte ori aveau prilejul să se întâlnească. În final, părinţii deciseră nunta copiilor, nuntă ce se făcu cu cea mai mare grandoare princiară! 
  
Dar, înainte de a decide căsătoria, evreul Noam şi severul guvernator asirian avură discuţii îndelungi cu privire la deosebirile de credinţă ale popoarelor din care făceau parte. Noam explica neînduplecat de ce trebuie păzită legea lui Iahve, Cel care a zidit cerurile şi pământul, şi de ce nu trebuie adusă închinare unor zei păgâni, născociţi de oameni. Până la urmă, guvernatorul fu convins de justeţea celor spuse de Noam. Chiar şi el începea să creadă în adevărul credinţei în Iahve. Au convenit, deci, ca Estera, împreună cu viitorul ei soţ, Sharuma, la fel şi copiii care urmau să se nască, să păzească pe mai departe legea lui Iahve, să ţină Sabatul, să nu se spurce cu nici un fel de bucate necurate. Până la urmă, guvernatorul recunoscu că şi el crede în Iahve şi că are de gând să se convertească la credinţa iudaică. 
  
După căsătorie, guvernatorul dărui familiei lui Noam, dar mai ales tinerilor însuraţi, atâta avere, cum nici n-ar fi visat vreodată! Chiar şi băieţii lui Noam fuseseră primiţi în diferite slujbe ale guvernatorului, primind şi ei lefuri şi case frumoase în incinta cetăţii Ninive. Când se văzu iarăşi bogat, Noam îl ajută şi pe Dagan să-şi răscumpere vechile sale tarabe din bazar, încât, în scurt timp, Dagan redeveni acelaşi negustor influent, cum fusese înainte de faliment. Şi niciodată Noam nu voise să primească înapoi datoria de la Dagan, spunând că Iahve îi dăduse însutit înapoi faţă de cât ajutase el pe prietenul său la nevoie. 
  
Mulţi ani după aceea, treburile în cetatea Ninive mergeau bine şi se vedea ca guvernatorul cetăţii devenise un om mult mai bun, încât locuitorii cetăţii erau foarte fericiţi. Urmând exemplul guvernatorului, toţi prietenii lui Noam, chiar şi cei din neamul asirienilor, sfârşiră prin a aduce laudă şi recunoştinţă veşnică Bunului şi Unicului Dumnezeu al Universului, şi anume lui Iahve, marele ocrotitor al poporului Israel! 
  
FINAL 
  
Referinţă Bibliografică:
Negustorul din Ninive (3) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!