Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Negustorul din Ninive (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Negustorul din Ninive (1) 
  
Negustorul Noam, stând în standul lui din uriaşul bazar al cetăţii Ninive, simţea că îl fură gândurile şi că i se lipesc pleoapele de somn. Îmbrăcat în haine scumpe, grele şi lungi până la pământ, cum îi şedea bine unui om de rangul lui, era mulţumit de cum îi mergea negoţul în ţară străină şi de cum îi sporea averea, zi de zi, încet, dar sigur. El îşi permitea să stea liniştit într-un jilţ acoperit cu mătase, din mijlocul tarabelor sale, cât timp servitorii săi se descurcau de minune desfăşurând şi vânzând stofe scumpe, şaluri de mătase, sau mirodenii rare, către rafinaţii locuitori ai cetăţii. Aşa că, negustorul Noam, avea prea puţine de făcut cât timp stătea în bazar, motiv pentru care gândurile sale călătoreau nestingherite înspre vremurile trecutului. 
  
Uneori, îşi reamintea cu înfrigurare, cum, nu mai demult de treizeci de ani, trăise acele vremuri de groază pe care le îndurase tot poporul Israel, pe vremea împăratului Osea, când împăratul Asiriei era Sanherib. Oştirile asiriene năvăliseră, câtă frunză şi iarbă, peste tot în Ţara lui Zabulon, jefuiseră toate cirezile, toate grânele, toate lucrurile de preţ de prin cetăţile şi de prin casele oamenilor. Cum încărcaseră asirienii acele averi în carele lor pântecoase şi le duseseră spre uriaşa cetate Ninive, mereu flămândă de noi comori şi noi bunuri jefuite din ţări îndepărtate. Se vede, Iahve îngăduise să se întâmple aceste nenorociri, căci poporul Israel îl uitase cu totul, se dedase să slujească unor zei păgâni şi, de aceea, trebuia trimisă o pedeapsă din cer, ca acest popor, măcar de nevoie, să-şi aducă aminte că Iahve este cel mai mare Domn al Universului, şi nu zeii cei făuriţi de mintea omului, la care locuitorii păgâni de pe faţa pământului se închinau. Şi parcă nu fusese de ajuns că toate averile israeliţilor fuseseră prădate, iar oamenii fuseseră alungaţi de pe pământurile lor, dar mai era şi necazul că oştirea asiriană luase robi pe cei mai buni locuitori ai ţării, fie ei bogaţi, fie săraci, din cetăţi sau de la sate. Pe toţi îi luaseră, îi legaseră, îi puseseră în lanţuri, în convoaie mari, şi-i duseseră departe de ţara lor, tocmai în câmpiile din preajma cetăţii Ninive, acolo unde era nevoie de robi pentru fel de fel de zidiri. 
  
Îşi rememora cum fusese rob mai mult de zece ani la un asirian nemilos. Pus să lucreze la digurile de la râul Tigru, simţea că nu mai există îndurare, că viaţa lui se sfârşise, că nimic nu-l va mai putea salva din robia aceea. Şi, ceea ce arată câtă cruzime puteau avea oştenii asirieni, era faptul că, ajunşi aproape sfârşiţi, în convoi, la Ninive, nici măcar nu li se dădu prinşilor de război un răgaz de odihnă de o zi, două, ca după drumul istovitor de călătorie pe jos din Israel până la Ninive, bătuţi, flămânzi şi năuciţi de arşiţa nemiloasă a pustiurilor. Măcar un răgaz de câteva zile de odihnă, pentru întremare, să fi primit. Imediat ce convoiul de robi ajunsese la destinaţie, Naom fusese cumpărat de un stăpân asirian şi pus la munci grele de refacere a unor diguri uriaşe ale fluviului Tigrului. Doar el ştie câte bătăi înfruntase, câtă arşiţă cruntă în miez de zi îndurase, câtă foamete. În acei ani grei, ştia bine că doar credinţa lui cea mare în Iahve, Cel care veghea de sus asupra copiilor lui Israel, chiar şi în robia din ţară străină, îl făcuse să nu se prăpădească cu totul. Văzuse cum prin harul lui Iahve mai trecuse un an, apoi încă un an, şi încă unul, iar el încă mai era în viaţă! 
  
Dar se îndurase Iahve, ca după zece ani, Noam să fie vândut la un alt stăpân, cu mult mai omenos. Pe noul său stăpân îl slujise cu mare drag, încât acesta, după doar trei ani de slujire, îi redase libertatea. Ce zi minunată, când realizase că era om liber, că nu mai era slujitor al nimănui! La fel ca şi viaţa multor evrei robi în ţara Asiriei, cu timpul, viaţa lui se îmbunătăţise. Se însurase cu o fată din neamul evreilor, Hannah, eliberată şi ea de curând din robie, apoi îşi zidise un adăpost, adică o casă, chiar în incinta uriaşului oraş. În acel timp, mulţi evrei, dezrobiţi prin diferite împrejurări, găsiseră câte o cale de a primi trecere în faţa asirienilor de rang înalt, fiind puşi în funcţii mai bune, ca supraveghetori, sau ca slujitori în casele oamenilor avuţi. Cei cu mintea sclipitoare ajunseseră să fie folosiţi chiar în administraţia întinsei cetăţi Ninive. 
  
Noam, odată ce se văzuse om liber, după ce îşi zidise o casă şi luă de soţie pe Hannah, se apucase de negoţ. Cu multă răbdare, pricepere şi îndârjire, negoţul lui se dezvoltase, încât, la un moment dat, fusese nevoit să-şi caute ajutoare. Găsise robi israeliţi care încă nu apucaseră să devină oameni liberi, îi cumpărase, dar imediat îi dezrobise. De bucurie, aceştia continuaseră să-l slujească cu multă recunoştinţă, dar ca oameni liberi. 
  
Pe lângă o avere însemnată şi un negoţ întins şi interesant, Iahve îl binecuvântase şi cu o familie foarte dragă. Hannah era o soţie credincioasă şi iubitoare, care îi născuse patru copii, trei băieţi şi o fată, mezina, cea mai alintată din familie. Negustorul Noam avea cea mai mare bucurie seara, când se întorcea din bazar la casa lui, situată acum în partea bogată a cetăţii Ninive, unde îl aşteptau cu dragoste soţia sa, Hannah, şi cei patru copii - averea cea mai de preţ pe care i-o dăruise Iahve. 
  
Dintre toţi copiii, cum era firesc, cel mai mare drag avea de fiica sa, Estera, care acum abia împlinea doisprezece anişori, fiind un copil de o frumuseţe îngerească. Era repede remarcată de orice oaspete care intra în casa lor, şi nu erau puţini cei care treceau pragul bogatei case a lui Noam. Estera era un copil visător, surâzător la soare şi la florile din întinsele grădini ale cetăţii. Cei care o întâlneau uitau repede de gândurile lor, de necazurile lor, zâmbetul acestui copil, prin farmecul lui, răpindu-i cu totul din lumea preocupărilor zilnice. Se înţelege, Noam ţinea ca la lumina ochilor la ea, dar şi Estera îl adora nespus pe tatăl ei, întruchiparea bunătăţii şi a seninătăţii gândurilor părinteşti. 
  
Ceea ce-i plăcea cel mai mult la el, erau poveştile bogate pe care le depăna din viaţa sa din trecut, de prin ţinuturile lui Israel. Ce fascinante păreau, în închipuirile ei, acele descrieri ale ţării pierdute, Israelul, ţara din Canaanul cel dăruit lui Avraam în vechime! Şi cât de mult îi plăcea când tatăl ei povestea atât de frumos despre patriarhii poporului Israel, despre Avraam, Isac şi Iacov, despre Iosif cel care îi salvase de foamete pe timp de secetă în ţara Egiptului, despre Moise şi ieşirea din Egipt, despre cucerirea Canaanului sub conducerea lui Iosub, despre împăraţii Israelului, David şi Solomon. Şi câte şi mai câte alte povestiri minunate pentru imaginaţia unui copil. Dar Noam îi învăţase pe copiii săi, în special pe Estera, ce înseamnă să ţină Legea lui Iahve, să păzească poruncile Sale. Copilul întipărise în mintea şi inima ei toate aceste învăţături dragi. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Negustorul din Ninive (1) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1543, Anul V, 23 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!