Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Manuscrisul apostolului (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Manuscrisul apostolului (2) 
  
Ajuns în vale, se întreba cum să intre într-o cetate necunoscută, cu oameni necunoscuţi, cum să vorbească cu ei, încât să ajungă să le predice din Evanghelie? Se ruga Domnului să aibă curaj când va da ochii cu oamenii din cetate. Era dimineaţa, când toată lumea intra şi ieşea cu treburile zilnice. Prinsese deodată curaj trimis de Cel de Sus şi intră pe poarta cea mare a cetăţii. Erau oameni mulţi care mişunau pe uliţele strâmte şi întortocheate, oameni cu chipuri africane, cu feţele de abanos, cu păr cârlionţat, ochi mari, frumoşi şi strălucitori. Sute de priviri curioase se îndreptau spre el, uitându-se la el ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse într-un loc deschis ca o piaţă, unde se aşeză pe un trunchi de copac, ce părea o băncuţă de lemn. Se rugă iarăşi Domnului, înainte de a începe lucrarea. Apoi desfăcu manuscrisul şi începu să citească cu glas tare din el, în văzul trecătorilor. La început nimeni nu-l luă în seamă, oamenii ştiind să-şi stăpânească curiozitatea. Asta până se adunară vreo câţiva curioşi, care se opriră în dreptul lui Teodosie şi se uitau, plini de curiozitate, cum omul acela străin, palid la faţă, cu păr lung şi barbă neagră, citea din manuscris. Văzând că unii se opriseră şi se uitau la străin, nu după mult timp, se adună acolo o mulţime de alţi oameni curioşi să vadă ce se-ntâmplă. 
  
În acel moment, Teodosie, cuprins de Duhul Sfânt, se ridică în picioare şi, cu ochii îndreptaţi către cer, înălţă mâinile şi începu să se roage Domnului cu glas tare, în limba elină, spre marea uimire a privitorilor. Apoi luă manuscrisul şi continuă să citească tuturor din Evanghelie, fără ca cei care-l ascultau să priceapă măcar un cuvânt din ce citea el. Înţelegeau ei ceva, că e vorba de o putere din cer, către care străinul înălţa glasul său. 
  
În ziua aceea, Teodosie făcu doar această lucrare, ştiind că nu are cum să spună oamenilor Evanghelia până nu vor înţelege vorbele sale. Domnul însă se îngriji de lucrarea Sa. Se întâmplă ca acolo, prin cetate, să trăiască un om pribeag, străin de neamul etiopienilor, numit Kaleb, care petrecuse mulţi ani în Etiopia, şi venise pe calea Mării Roşii, prin Eritreea, până ajunsese în această cetate. Cum era de aşteptat, trăind mai mulţi ani printre băştinaşi, învăţase chiar bine limba din acest loc al Etiopiei. El era căutător de afaceri cu mirodenii, camfor şi mirt, la mare preţ în afara Etiopiei. Dar acest om nu ştia boabă din limba elină, cea a lui Teodosie, în schimb, ştia ceva din limba aramaică. Bineînţeles, acest fapt era de un mare ajutor pentru Teodosie, deoarece el studiase la şcolile din Alexandria, învăţând mai multe limbi, printre care şi aramaica. Cu mare bucurie, Teodosie descoperi că poate comunica cu aceşti oameni simpli din piaţă, folosindu-se de acest tălmaci nesperat, care putea traduce din limba aramaică, în limba localnicilor. A doua zi şi în zilele următoare, Teodosie nu pierdu vremea, şi se folosea de bunăvoinţa tălmaciului, ca să povestească localnicilor pentru ce venise în Etiopia. 
  
Privitorii erau entuziasmaţi ce cele auzite. Nicicând n-au mai auzit asemenea cuvântări minunate. Astfel, Teodosie avea prilejul să citească localnicilor capitole întregi din Sfânta Evanghelie după Ioan. În câteva zile, reuşi să citească tot manuscrisul. Cele citite îi captivară mult de tot pe locuitorii cetăţii, dar cel mai mult îi uimi minunea că Isus, după ce fusese răstignit, înviase a treia zi. Era o veste nemaipomenită pentru ei! 
  
- Şi ce trebuie să facă un om ca să poată învia după ce moare? întrebau ei. 
  
- Trebuie să se pocăiască, să aibă credinţă în Isus Hristos, cel care a zis „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“. 
  
Aceste adevăruri erau revelaţii uimitoare pentru ascultători. Chiar au început să îngâne, să repete după Teodosie frazele pe care acesta le citea din Evanghelie. Imitau şi rugăciunile lui, chiar dacă încă nu înţelegeau prea bine cuvintele. 
  
Atunci când socoti că dragii săi ascultători pricepuseră bine mesajul din Evanghelie, şi după ce aceştia promiseseră să înceapă o viaţă nouă, neîntinată de ură, lăcomie şi desfrâu, diaconul Teodosie îi conduse pe discipolii săi la un râu din apropierea cetăţii şi îi boteză pe toţi în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh. Aceşti credincioşi nou-botezaţi se simţeau ca în cer, şi începură să umble prin cetate în haine albe şi curate, ca în zile de sărbătoare. 
  
Toate aceste fapte minunate de evanghelizare mergeau strună, timp de câteva săptămâni. Dar Satana, uzurpătorul sufletelor şi a lucrării lui Isus, nu văzu cu ochi buni această propăşire a lucrării de pocăinţă a localnicilor. Lucrarea străinului diacon ajunsese şi la cunoştinţa şamanului cetăţii, numit Mulu, care, având puterile cele mai mari după cele ale stăpânului cetăţii, se înfurie cumplit de această nouă lucrare, ştiind că localnicii vor începe să abandoneze ceremoniile sale, şi vor începe să-l urmeze pe noul apostol. Gelos pe acest nou concurent, în mânia sa nestăvilită, începu să se gândească la răzbunare. Această răzbunare nu aşteptă mult să se producă. Şamanul Mulu se duse el însuşi la Zewedu, stăpânul cetăţii, să se jelească şi să ceară izgonirea străinului din cetate, care-i ameninţa statutul de preot al zeului soarelui. Auzind plângerea şamanului, stăpânul cetăţii îi dădu dreptate, dându-i învoire deplină să facă ce-o vrea cu străinul. Atunci, şamanul Mulu, pe înserate, pe când Teodosie sfârşi de citit din Evanghelie în piaţa cetăţii şi se pregătea să plece spre chiliuţa sa de pe vârful stâncii, trimise doi vlăjgani supuşi lui, care îi ieşiră în cale, îl doborâră la pământ, îi luară tot ce avea asupra lui, chiar şi manuscrisul şi hainele, îl bătură până ce aproape că-l lăsară fără suflare, şi apoi se făcură nevăzuţi. Şamanul alesese să nu se răzbune chiar în piaţa cetăţii asupra lui Teodosie, de teama mulţimii de credincioşi care deja îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetăţii, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credinţe strămoşeşti. 
  
Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoştinţă toată noaptea, doar spre zori îşi reveni şi îşi aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia păşind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-un căuş şi gustă vreo două smochine cu o turtă de tef. Această gustare îl mai întremă, apoi adormi. Seara târziu, când se trezi, văzu cerul înstelat cu mii şi mii de stele rotindu-se încet pe bolta cerului. Început să se roage, până spre dimineaţa. Se rugă pentru poporul din cetate, dar şi pentru duşmanii săi. Domnul să facă dreptate, era lucrarea Sa. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Manuscrisul apostolului (2) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!