Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Manuscrisul Apostolului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Manuscrisul Apostolului (1) 
  
Diaconul Teodosie obosi. Urcuşul necontenit şi pieptiş al muntelui îi scosese sufletul. Nu mai putea. Soarele nemilos al Etiopiei îl vlăguise de ultimele puteri, şi-aşa puţine, după o călătorie îndelungată, vreme de câteva luni. Se aşeza des pe pietrele mari de pe marginea potecii pietroase şi încâlcite de deasupra unei prăpăstii impunătoare, admirând hăul abisal de mii de paşi care se deschidea chiar aproape de picioarele sale. Privind până la poalele prăpastiei, simţea că ameţeşte. Era, totuşi, un bărbat în toată firea şi ştia să-şi păstreze cumpătul la mari înălţimi, deşi n-a mai văzut în viaţa lui hăuri atât de adânci, ca acestea din Etiopia. Un vânticel blând începu să-i mângâie faţa dintr-o parte, făcând ca setea şi foamea să-i fie domolite, cât de cât. 
  
Nu se grăbea, avea tot timpul de pe lume. Mai degrabă trebuia să cugete la rostul venirii sale într-o ţară atât de îndepărtată şi de pitorească. Nu-i era frică de tâlhari sau de fiare, căci Domnul era pavăza sa. Simţea cum desaga de pe spinare era plină cu ceva de mare preţ, având în partea din spate nişte merinde şi vreo două haine de vreme rea, iar în partea de pe piept, era ascunsă o comoară - un manuscris după Evanghelia unuia dintre cei mai iubiţi ucenici ai Domnului Isus Hristos, Evanghelia lui Ioan! Acesta era mesajul pe care-l ducea diaconul Teodosie către ţara Etiopiei. Pentru asta a fost trimis el atât de departe de ţara sa, să aducă Adevărul biblic oamenilor de bună credinţă din ţara amintită în profeţii – Etiopia! 
  
Căzu în meditaţie. Iată, sunt şase luni de când părăsise cetatea Alexandria, atunci când un sobor de prezbiteri creştini îl trimisese să ducă Adevărul în ţara aceasta iubită de Dumnezeu. În timpul soborului, episcopul Alexandru îl desemnase ca fiind cel mai destoinic să străbată un drum aşa de lung, şi să ştie a folosi acel dar al Cerului, manuscrisul cel nespus de valoros, care descrie atât de frumos şi de adevărat viaţa Mântuitorului nostru Isus Hristos. La început, i se păru că nu e în stare să ducă la bun sfârşit o misiune atât de importantă. Mai apoi, rugându-se împreună cu fraţii de credinţă şi primind încurajările fierbinţi ale episcopului Alexandru, acceptase misiunea şi pornise cu încredere la drum. Călătorise mult pe apele Nilului, până la cataracte. Apoi trebuise s-o pornească pe jos, pe drumurile grele şi lungi. Avusese mare noroc, de nu-l atacaseră nici tâlharii, şi nici fiarele pustietăţilor. Nu dusese lipsă de apă şi merinde tot drumul. Acoperământ îi fusese cerul înstelat, zilele şi nopţile erau calde şi se putea dormi bine, fie în peşteri, fie sub copaci. Apoi reîntâlnise Nilul, mai limpede, mai domol, şi găsise şi corăbii care urcau întruna în amonte, de-a lungul fluviului, străbătând ţara Nubiei, până ajunsese la hotarele Etiopiei. Aici n-avea cum să mai călătorească pe ape, ci trebuia s-o ia pe drumuri primejdioase, necunoscute, străbătând fie deşerturi nisipoase, fie păduri dese şi încâlcite. L-a ferit Domnul de rele şi iată, a ajuns în inima Etiopiei viu şi nevătămat. Aşa fusese voia celui de Sus! 
  
Reveni din meditaţie şi se uită iarăşi în prăpastia adâncă la câţiva paşi de picioarele sale. Se hotărî să mai meargă o vreme în acea zi, încă fiind mult până la căderea întunericului. Învăţase că în acele ţinuturi întunericul cade deodată, imediat ce apune soarele. Aşa că trebuia să-şi caute adăpost de cu ziua. Nu-i trebui mult să-l găsească, o peşteră ivindu-se în calea sa chiar degrabă. Era un loc potrivit pentru înnoptat. Îşi căută un culcuş cât mai bun, puse o piatră sub căpătâi, peste piatră puse o blană de oaie, spuse o rugăciune de mulţumire adusă Domnului Isus Hristos şi apoi adormi. 
  
Somnul îi fusese cât se poate de plăcut şi avusese chiar un vis încântător. Văzuse nişte munţi frumoşi, cu păduri verzi, în mijlocul cărora erau poieni cu păşuni bogate, unde păşteau în pace oile şi vitele. La poalele muntelui era o cetate cu porţi înalte, ferecate. Prin preajma cetăţii se vedea curgând un râu de ape răcoroase, limpezi precum cristalul. Lângă cetate, pe un povârniş mai înalt, adăpostit sub coroanele unor cedri mari, se afla un mic templu alb, înconjurat de arbuşti de mirt. Locul părea un crâmpei de paradis. De acolo, din vale, din preajma templului cel mic, se auzeau armonii de cântece de farmec îngeresc. Dinspre cetate, spre acel templu frumos, vedea urcând pe cărare, în şiruri lungi, credincioşi în haine albe, care veneau în număr mare să dea slavă Tatălui din Cer prin cântări şi rugăciuni. 
  
A doua zi, se trezi dis de dimineaţă. Imediat de cum se arătă soarele, lumina scânteietoare inundă deodată toată priveliştea, toate pajiştile, toate firele de apă curgătoare ce se vedeau până la mari depărtări. Ramurile de copaci licăreau jucăuşe, căci roua de dimineaţă se depusese peste toate pajiştile în timpul nopţii răcoroase. Ce privelişte! Rosti rugăciunea de dimineaţă, gustă câteva curmale şi câteva bucăţi de fagure de miere, apoi porni mai departe la drum lung. Lucrarea Domnului îl îndemna să ajungă cât mai repede către locul misiunii sale. 
  
Merse diaconul Teodosie încă o lună pe aceste poteci înalte, printre munţi, până ajunse într-un loc minunat, întocmai cum era cel care i-a fost arătat în vis. Iată, îşi zise el, Domnul a avut grijă să-mi arate unde trebuie să mă opresc când ajung în Etiopia. Acolo, îşi zise el, în cetatea din vale, cu ziduri multe, albe, ticsită de case întortocheate, acolo este ţinta călătoriei mele. Numai că nu se vedea templul cel din vis şi nici credincioşii în haine albe urcând spre templu, intonând imnuri. Da, îşi zicea Teodosie, aşa va arăta locul acesta în viitor, după ce el îşi va face lucrarea pentru care venise. Acum încă nu este nimic, sunt doar oamenii aceşti dragi Domnului din cetate, pentru care călătorise atâta drum. 
  
Întâi şi întâi, îşi zise, să se pregătească temeinic spiritual înainte de a porni către cetatea din vale. Pentru aceasta, îşi căută un adăpost cât mai liniştit pe muntele de deasupra văii unde era cetatea, adăpost în care să poată posti, să poată să se roage, să fie pe deplin consacrat, în duh şi gând, în scopul lucrării pentru care venise. Găsise acest adăpost, undeva într-o peşteră de deasupra unei prăpăstii ameţitoare, de unde se vedea până departe în zare, dar se vedea şi zarva din cetate. Pentru această pregătire duhovnicească, nu-i trebuiră nici hrană multă, nici apă, decât ajutorul Sfântului Duh din Cer. Două săptămâni petrecu Teodosie în post şi rugăciune, până simţi cum cugetul lui este eliberat de cele pământeşti şi este pregătit să înceapă lucrarea lui Hristos. Reciti manuscrisul apostolului Ioan încă odată, apoi îşi îmbrăcă hainele cele albe şi curate, lăsă celelalte haine şi puţinele lucruri în adăpost, în peşteră, luă manuscrisul în braţe, şi porni încrezător spre cetate. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Manuscrisul Apostolului / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!