Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Făclii pe Nil (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Făclii pe Nil (4) 
  
Mai trecură câţiva ani, şi băiatul stăpânului Asenath crescu mare, voinic şi frumos, bun de însurat. Dar şi copiii evreului Efraim crescură, devenind acum tineri de admirat în satul lor. Rameses, ori de câte ori trecea cu ambarcaţiunea sa pe Nil, admira priveliştea satului de evrei, cu palmieri frumoşi pe coline şi cu tineri şi copii mulţi jucându-se la umbra palmierilor. În aceste plimbări pe ape, de-a lungul malului fluviului, îi plăcea să admire, de departe, chipurile evreilor tineri, în haine albe, lungi, cu podoabe colorate cusute la brâu şi la poale, care păreau atât de fericiţi în satul lor. Într-o vreme, Rameses remarcă un grup de fete care stăteau pe colină sub umbrar şi se uitau spre fluviu când trecea el, iar unele dintre ele, recunoscându-l, îi făceau semne cu mâna. Privind în fiecare zi la ele, avea să remarce din tot grupul de fete una deosebită de toate celelalte. Era strălucitoare, cu faţa ca un trandafir, cu rochie ca de lotus. Era Talya, singura fată a evreului Efraim, care crescuse şi ea mult în ultimii ani. 
  
Rameses, de când o descoperise, începuse să treacă mai des prin dreptul satului, şi cât mai aproape de mal. Nu-şi mai putea lua privirea de la fata de pe colină. Părea fata visurilor sale! Ştia că nu avea voie să intre în satul evreilor, că nu l-ar fi lăsat slugile stăpânului, de teamă ca evreii să nu se răzbune pe Rameses, pentru multele nedreptăţi pe care le făcuse Asenath sătenilor. Însă chipul fetei îl vrăjea, la fel ca şi ţinuta ei şi părul negru ca abanosul. Astfel o urmărea Rameses de vreo trei ani. O ştia deja bine, iar fata creştea şi se făcea şi mai frumoasă. Câteodată, o vedea muncind în preajma casei sale pe colină. Atunci înţelegea că fata nu e de el, că e fată săracă, şi că nu i-ar îngădui niciodată părinţii să aibă soţie luată dintre oameni săraci. 
  
Dar Talya era fată cuminte şi credincioasă. Mama o învăţase să fie bună de inimă, gingaşă cu cei săraci, dreaptă în tot ce rostea şi făcea. În ce priveşte căsătoria ei, o învăţase că cel mai bine e să aştepte până când Iehova îi va da un soţ potrivit. 
  
Şi, cine ştie, poate toate lucrurile ar fi rămas aşa, evreii cu viaţa în casele sărace din satul lor, iar Asenath cu ai lui şi cu prieteni mulţi, în palatul său cel întins. Dar a venit un an cu secetă mare, când Nilul îşi scăzuse apele aproape la jumătate. Peştii mureau în ochiurile dintre ostroave şi eleşteiele lipsite de apă. Crocodilii se ascunseseră în mâl. Rezervele de cereale ale sătenilor evrei se terminaseră rând pe rând, iar foametea neagră coborâse printre vitele şi locuitorii satului. 
  
Singurul care mai avea cereale era stăpânul Asenath. Preţul grâului în Delta urcase mult de tot. Săracii vânduseră tot ce aveau mai bun, şi animalele, şi lucrurile, dar tot nu scăpau de foamete. Atunci începură să vină la stăpânul egiptean cel bogat, la Asenath, să cumpere grâu. Când nu mai avură nici argint, nici lucruri, nici vite, începură să ceară egipteanului grâu, cu împrumut. Dar acesta, văzând cât de strâmtoraţi erau evreii, îşi zise că acum era prilejul să-i înrobească pe vecinii lui săraci. Evreii, între robie şi foame, chinuiţi de marele necaz căzut peste ei, înălţau ochii spre cer şi se rugau la Iehova, să le dea o speranţă, o minune. 
  
În acelaşi an, umblând printre lucrurile sale vechi, Rameses, fiul cel tânăr şi frumos al egipteanului Asenath, dădu de brâul cu care băiatul evreului îi învelise piciorul sfâşiat de crocodil. Rămase uimit aducându-şi aminte de acel episod, de care uitase demult. Piciorul lui se vindecase chiar de atunci, dar mai erau semne multe pe pulpă. Abia atunci, Rameses începu să se întrebe oare cine erau băieţii sătenilor care îl salvaseră de la moarte, acolo, pe ostrov, atunci când era înconjurat în noapte neagră de şacali fioroşi. Într-adevăr, ce minunat îi venise acel ajutor providenţial ! Dar cine erau acei băieţi din sat, care îşi primejduiseră viaţa pentru a-l salva? Privind brâul înflorat, văzu ceva figurine cusute pe el, ca nişte semne pe mijlocul brâului, cum era obiceiul evreilor. Nu încăpea îndoială că acei băieţi erau evrei, poate chiar din satul de lângă moşia tatălui său. Gândindu-se mereu la acest lucru, îi veni în minte să întrebe pe toţi săteni care veneau să cumpere grâu de la tatăl său, să afle cine erau salvatorii săi. Trebuia să dea de cineva care să-şi aducă aminte că l-a scăpat de şacali în acea noapte de spaimă. Cel care ar fi zis ca el a fost atunci să-l salveze, Rameses l-ar fi întrebat de îndată ce semne erau cusute pe brâul salvator. Mulţi tineri trecură pe la casa lui Asenath, dar niciunul nu afirmă că l-ar fi scăpat pe Rameses. În fine, când băieţii lui Efraim, Tamir şi Menahem, trebuiau să vină iar la egiptean să împrumute încă o măsură de grâu, Rameses îi întrebă şi pe ei dacă sunt cumva cei care veniseră în ajutorul său. Da, băieţii lui Efraim recunoscură că ei au fost aceia. Atunci Rameses îi întrebă : 
  
- Ştiţi, oare, ce era desenat pe brâul cu care mi-aţi înfăşurat piciorul rănit, adică ce reprezentă acel desen? 
  
Tamir şi Menahem nu mai ştiau. Tamir luă cuvântul şi zise : 
  
- Nu mai ştim ce era desenat pe brâul acela. Dar fug acuma până acasă, s-o întreb pe mama mea, Hannah, ea a cusut acele desene, ea trebuie să ştie! 
  
Tinerii plecară grăbiţi s-o întrebe pe mama lor. Se întorseseră repede şi-i povestiră lui Rameses : 
  
- Mama zice că chiar ea a cusut pe brâul lui Tamir o turturea şi un ibis, ca să recunoască brâul lui Tamir de cel al lui Menahem. 
  
- Ia să ne uităm, zise Rameses. Da, aşa este. Desenele reprezintă o turturea şi un ibis. Uitaţi-vă şi voi aici ! Deci voi aţi fost cei care v-aţi pus în primejdie viaţa să mă salvaţi ! Veniţi cu mine la părinţii mei ! 
  
Ajunşi în faţa lui Asenath, Rameses povesti cum a fost cu întâmplarea aceea din ostrov, când era să-şi piardă viaţa : 
  
- Aceşti doi băieţi de evrei mi-au salvat viaţa! Unul dintre ei mi-a legat piciorul sângerând şi m-a apărat de furia şacalilor, iar celălalt a fugit în sat să cheme luntrile în ajutorul meu! 
  
Asenath, ca şi soţia sa şi ceilalţi din palat, se minunară nespus de această regăsire a salvatorilor băiatului lor. De bucurie, Asenath dădu poruncă lui Tamir şi Menahem să cheme la palatul său toată familia evreului Efraim. Se înţelege cu câtă recunoştinţă au fost primiţi evreii în casa egipteanului. Dar cea mai mare uimire printre egipteni a fost apariţia fiicei evreului, Talya. Nu mai puteau de uimire, cum de poate să crească într-o sărmană căsuţă de evrei nevoiaşi, o asemenea frumuseţe de fată! Şi cel mai impresionat de neaşteptata prezenţă feminină era, desigur, Rameses. Acum o vedea atât de aproape de el, că era cu totul transpus de frumuseţea ei. Nu degeaba o urmărise atâta timp cu privirea de pe ambarcaţiunea sa, uitându-se spre ţărm, ori de cate ori trecea prin dreptul satului de evrei. 
  
Răsplata pentru fapta trecută şi minunată a băieţilor lui Efraim a fost una de un mare belşug. Asenath, în fine, se deschisese la suflet. Văzând şi frumuseţea fiicei evreului Efraim, o ceruse chiar atunci de soţie pentru fiul său, iar Rameses era în al nouălea cer de bucurie. 
  
Doar că, feţele lui Efraim şi a soţiei sale, Hannah, erau cam prelungi de îngrijorare. Văzând aceasta, Asenath întrebă : 
  
- Oare voi nu sunteţi bucuroşi de propunerea mea de a căsători pe fiica voastră cu fiul meu, Rameses ? 
  
- Stăpâne puternic, Asenath ! luă cuvântul Efraim. E o mare cinste să dăm fiica noastră pentru un tânăr atât de strălucit cum e Rameses ! Dar avem o mare rugăminte. Îndură-te, stăpâne, de sufletul nostru şi de al acestei copile divine. Ea a fost învăţată să creadă numai în Iehova, şi să nu se închine la niciun alt zeu ! Te rog, stăpâne Asenath, să laşi libertatea fiicei noastre, Talya, să slujească mai departe acestui Iehova atotputernic al nostru ! 
  
Asenath se gândi mirat o vreme apoi răspunse : 
  
- Efraim, să fie după dorinţa ta şi a fiicei tale ! Puteţi sluji oricât şi oriunde către Iehova al vostru ! La fel şi fiul nostru, Rameses ! 
  
Acestea fiind spuse, Asenath vesti în toate ostroavele Deltei nunta fiului său, Rameses, cu încântătoarea fiică de evreu, Talya. La această nuntă au fost chemaţi toţi evreii din ostrov, dar şi mulţi alţii, de prin alte ostroave. Şi cât de minunată a fost sărbătoarea de nuntă, în care mirii străluceau în haine atât de frumos colorate, cu coroniţe de lauri pe frunţile lor şi raze de încântare şi fericire pe chipurile şi în privirile lor ! 
  
De bucurie, Asenath porunci slugilor ca fiecare familie de evrei din sat să primească o măsură dublă de grâu, ceea ce îndulci nespus de mult situaţia acestora, în acel an de mare foamete şi strâmtorare. Şi mai dădu poruncă Asenath să fie înapoiate evreilor toate acele vite, care li se luară pe nedrept. 
  
Mulţi ani de atunci înainte, pe malul uriaşului fluviu al străvechiului Egipt, Rameses şi Talya au trăit o viaţă frumoasă, plină de iubire şi armonie. Iar evreii din ostrovul vecin au fost respectaţi şi au trăit şi ei în pace, ca buni şi harnici vecini ai stăpânul lor. Aşa răsplăteşte Iehova pe cei care fac fapte bune, şi pentru care viaţa semenilor este la fel de preţioasă ca însăşi viaţa lor! 
  
Sfârşit 
  
Referinţă Bibliografică:
Făclii pe Nil (4) / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!