Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Team Building
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Team Building 
  
Era, pe vremuri, o echipă formidabilă a băieţilor de la IIRUC. Această gaşcă umbla peste tot prin locurile mai interesante din judeţ, ba chiar şi mai departe. Expediţiile predilecte erau vara, la afine, în Obcina Mare. Dar se venea şi pentru zmeură, pentru hribi sau pentru ghebe. 
  
Intr-un weekend ne-am decis să plecăm la Moldoviţa, la afine. Ne-am trezit încă la cântatul cocoşului, ne-am echipat de zor, şi am plecat la drum lung peste munţi, prin poieni şi păduri. După vreo 15 km de mers pe jos, expediţia condusă de mine (cunoscător al locurilor) ajunsese la destinaţie, la capătul unui pârău numit Raşcovei, pârău întortocheat, cu cascade limpezi de apă de munte, cu cale ferată din aceea îngustă, "mocăniţa", abandonată şi ruginită. Ajunşi la destinaţie, am constatat repede că afinele au fost răvăşite şi culese de alţii în zilele precedente, nu rămăsese mai nimic. Descurajarea generală coborî pe feţele noastre, care venisem până acolo cu atâta elan. La îndemnul unuia dintre noi, toată lumea s-a aşezat la marginea unei păduri, lângă un izvor limpede şi rece, să se odihnească şi să mănânce, ca să mai uităm de supărare. Apoi, aveam de gând să mergem să căutăm măcar nişte hribi prin păduri, drept consolare. 
  
Şi cum stăteam noi astfel, amărâţi şi îngânduraţi, în jurul unei mese improvizate întinse de soţiile din grup, iaca trece pe acolo o bătrânică mânând câteva vaci la deal. Era îmbrobodită cu o basma, cu-n suman gros, de lână, pe ea, în miez de vară, cu o botă lungă în care se sprijinea. Făcu ochii mari când văzu atâta lume în pădure aşezată pe iarbă, ca la praznic. După ce ne dădu bineţe, bătrânica rămăsese cu ochii pironiţi la unul din membrii echipei. Era Dinu Lupuşoru, inginer de la Centrul de Calcul Suceava, analist programator, care, nu se ştie de ce, îşi lăsase o barbă lungă şi întunecată, de arăta cel puţin ca un călugăr, dacă nu chiar ca un popă adevărat. Din cauză că cei din echipă i se adresau cu "părinte", bătrâna ciuli urechile, deveni pe dată foarte evlavioasă, şi-i zise: 
  
- Săru' mâna, părinte!... Cum de aţi ajuns tocmai pe aici?... 
  
- Nu vezi, mătuşă, suntem cam necăjiţi, am venit la afine, am bătut atâta drum tocmai de la Suceava şi nu mai este nimic de cules! Stai cu noi la masă şi ia ceva de-ale gurii!... răspunse Dinu, cel vizat drept părinte. 
  
Bătrânica, mulţumită de atâta atenţie din partea "părintelui", se aşeză şi mâncă ceva prăjituri şi ce mai era. După ce toată lumea s-a ospătat şi după ce bău ceva de-şi drese vocea, "părintele" începu a ţine o slujbă, în toată regula: 
  
- Miluieşte-ne, Doamne, pe toţi, miluieşte, căci mare este îndurarea Ta... în vecii vecilor!... 
  
Răsunau văile şi pădurile de glasul lui. Ce-i drept, avea un glas foarte frumos. Nici acum nu ştiu de ce nu s-a făcut popă, că avea darul preoţiei. Noi abia ne stăpâneam să nu dăm în vileag toată afacerea: ne ascundeam feţele unul după altul şi ne prăpădeam de râs în sinea noastră. Dar bătrânica, plină de evlavie, lua lucrurile în serios, era numai ochi şi urechi la slujbă. De la o vreme, am observat că bătrânica stătea în cumpănă, să zică, sau să nu zică ceva. Parcă-i stăteau cuvintele pe limbă. În fine, după ce soţiile strânseseră masa, bătrânica se hotărî, dar mai mult în şoaptă şi mai ales înspre "părinte": 
  
- Eu v-aş spune ceva, dar să nu mai spuneţi la nimeni! Ştiu într-un loc, dincolo de pădure, un luminiş unde sunt afine întregi, încă neatinse anul ăsta de om!... 
  
Ne-am înveselit pe dată. Apoi bătrânica porni înainte pe o cărăruie prin pădure, iar toată echipa mergea în şir indian în urma ei. Când am ajuns la luminiş în mijlocul pădurii, bătrânica ne arată : 
  
- Iaca, aici îs afine încă neculese, o frumuseţe!... Încă n-a umblat nimeni pe aici anul aista! Rămâneţi cu bine, eu plec mai departe cu vacile mele! Săru' mâna, părinte! 
  
- Sănătate multă, mătuşă Parasca!... Domnul să te blagoslovească şi să-ţi dea tot ce pofteşti! 
  
Toată lumea nu mai putea de bucurie. După ce bătrânica se mai depărtă în pădure, "părintele" se porni să ţină o slujbă de mulţumire pentru fapta ei cea bună, dar şi pentru vreme frumoasă, cu glas tare, s-audă şi bătrânica: 
  
- Miluieşte, Doamne, pe roaba Ta Parasca, pentru multă bunătate ce sălăşluieşte în sufletul ei. 
  
Noi râdeam de ne prăpădeam, ne ţineam de burtă să nu crăpăm de râs. Şi, în timp ce glasul "părintelui" încă mai răsuna în ecouri prelungi prin văile pădurii, echipa s-a pornit să culeagă afine. Într-adevăr, era un belşug de afine. Doar în vreo patru ceasuri umplurăm toate căldările. Ba încă am mai pus nişte pungi de celofan la gura căldărilor, de le-am vârfuit şi îndesat bine. 
  
Aşa belşug de afine ca în ziua aceea n-am mai pomenit! Să trăiască bătrânica Parasca care ne-a dus acolo! Iată de ce este bine să ai cu tine şi un popă, chiar şi unul fals! Totul era ca acel popă să ştie să ţină o slujbă frumoasă în pădure! 
  
Referinţă Bibliografică:
Team Building / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!