Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Palatul de Iarnă - numit şi Palatul Interzis
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Palatul de Iarnă - numit şi Palatul Interzis  
 
Chinezul de rând, de astăzi, la fel şi turistul străin de pretutindeni, are un privilegiu la care acum un secol nici nu putea visa: să hălăduiască în voie prin toate grădinile şi palatele puternicilor împăraţi chinezi, cei care impuneau teamă şi respect în jumătatea de răsărit a continentului asiatic. În acest palat, chiar şi slujbaşii cei mai de seamă ai împărăţiei purtau anevoie capetele pe umeri. Dar şi azi, numai după doua ore de umblat prin Palat, vizitatorul iese cu capul greu, adânca istorie încă apasă greu asupra conştiinţei oricărui om, amintirile încă sunt vii, la tot pasul.  
 
Faima, aureola împărătească, minciuna bogăţiilor şi a funcţiilor însemnate, dar primejdioase, au dispărut. Dar, odată cu acestea, a dispărut şi farmecul palatului împărătesc.  
 
Vizitând de câteva ori Palatul de Iarnă, adică palatul împărătesc din centrul oraşului, fie de unul singur, fie în grup, încercam, punând la lucru imaginaţia, să reconstitui starea de spirit din Palatul de odinioară. De fapt, pentru un turist grăbit, e greu să găsească semnificaţia din vechime pentru porţile şi zidurile care încă mai înconjoară Palatul de Iarnă, să le imagineze altceva decât mijloace de a izola poporul de rând de casa împăratului. Dar, acestea sunt, mai degrabă, simboluri ale distanţei dintre împărat şi supuşii săi, fiind simboluri ale puterii suveranului absolut, simboluri ale prosperităţii de neimaginat, inaccesibile muritorilor de rând.  
 
După ce păşeai cu sfială prin una din prin cele trei porţi gigantice de la intrare în Palat, distanţate cam la o sută de metri una de alta, plătind o modică taxă de intrare de doar cinci fâni (100 fâni = 1 Yuan), te vedeai liber să umbli prin palat. Imensul complex imperial are şi acum construcţii anexe, în care trebuia să fi locuit, în vechime, ostaşii împăratului, cei care-l păzeau cu sabia şi suliţa. Azi nu mai poţi intui măcar ordinea şi supunerea seculară care domnea în rândul acestor slujbaşi ai împăratului. Când un biet supus al împărăţiei reuşea să treacă de aceste ziduri de soldaţi păzitori, intra într-o curte feerică, uriaşă ca întindere, pietruită cu măiestrie, în marmură, pe hectare întregi. La marginea acestei curţi se vedeau grajduri împărăteşti, acum prăvălii de suveniruri. În centrul acelei curţi uriaşe, se află un palat stil pagodă, în care, cândva, se putea resimţi prezenţa împăratului. Acele întâlniri cu împăratul nu erau o joacă, acolo se venea cu treburi deosebit de importante. În acele întâlniri cu împăratul te puteai alege fie cu o funcţie însemnată de stat ca recompensă, fie te puteai alege cu ce era mai rău: dizgraţia împăratului, pierderea funcţiei, chiar şi a capului.  
 
Azi trecem fără pic de emoţie pragul acelei pagode de intrare în complexul palatelor împeriale. Oricât de mare şi frumos era acest prim palat în drumul spre tronul împăratului, ajungeai, în fine, la Palatul – Palatelor, construcţia superbă care era chiar tronul propriu zis al împăratului. Acest palat e şi greu de descris, căci nu îţi poţi imagina ceva mai grandios. Forma exterioară a palatului, coloanele, scările de marmură de acces, ornamentele acoperişurilor, a pridvoarelor, sunt o sinteză a celei mai rafinate şi impunătoare măiestrii arhitectonice ale milenarei civilizaţii chineze. Toate curţile, şi toate treptele sunt îmbrăcate cu marmură. Zidurile cu ornamente grandioase în culori vii, roşu, galben, albastru, la fel dragonii, statuile demnitarilor, scene mitologice revărsate în abundenţă pe ziduri şi pridvoare, cu greu pot fi descrise în cuvinte prea sărace în acest scop.  
 
Dar, nicăieri nu-ţi sunt răscolite sentimentele mai mult ca în interiorul palatului care era cândva sala tronului împăratului, cel mai mare împărat al lumii. Acest tron impresionant, decorat cu ce putea fi mai scump şi impunător, îţi crează şi acum parcă o frică instinctivă, încât te întrebi ce cauţi acolo. Doar împăratul mai lipsea ca să reînvie atmosfera istorica a acelui loc milenar, căruia revoluţia populară i-a stricat socotelile. Imaginaţi-vă, chiar şi locuitorul cel mai înapoiat din orice colţ întunecat din Nordul Chinei, sau chiar şi hoardele de mongoli de la marginea împărăţiei, ştiau de frica unui împărat care locuia tocmai în acest palat!  
 
Vizitatorul de azi zăboveşte un pic prin faţa tronului cel mare, apoi dă să iasă. E mai interesat să vadă alte construcţii din împrejurul palatului, acolo unde erau casele de locuit ale împăratului, dar, mai ales, odăile în care locuiau sutele soţii şi concubine ale împăratului. Călătorul de azi este foarte indiscret. Întră fără un pic de ruşine în camere unde se odihnea împăratul. Sau în camere unde locuiau cândva soţiile împăratului, ferite de ochii muritorilor de rând. Călătorul nu mai are nici o teamă că ar putea da de stafia împăratului însuşi. Dar, ceea ce ar fi fost şi mai rău, să dea de stafia împărătesei mamă, cea care nu s-a temut să-l înlăture de la putere pe tânărul împărat, şi, violând tradiţia seculară, să se proclame prima împărăteasă a Chinei.  
 
Acele multe case din spatele complexului împărătesc, în general, erau cam mici. Acum, fiind amenajate ca muzeu, sunt înţesate de expoziţii de bogaţii fără seamăn, de fildeş, aur, picturi, pietre preţioase, vase de cloasoneu, şi tot ce vrei în materie de podoabe. Dar, pe vremuri, acele încăperi erau mai simple, simple de tot, fără atâtea bogăţii complicate. Chiar şi împăraţii, probabil, îşi puneau o scufiţă neagră pe cap, precum călugării, ca să se poată concentra, să aprofundeze operele sale filozofice, cu adevărat de temut în toată împărăţia.  
 
Şi soţiile lor trăiau în nişte camere austere, capabile să le liniştească, să mai poată medita la rostul celor sacre, sau la probleme filozofice. Ca să le treacă vremea mai uşor, femeile aveam nenumărate îndeletniciri: ţeseau, coseau, pictau, se îngrijeau de educaţia celor tineri.  
 
Mai erau şi alte camere, în care trăiau, ca în colivie, tinere fete predestinate în viitorul lor, fie să fie soţii ale unor mari demnitari, fie să fie trimise ca daruri în alte împărăţii. Şi ca să fie mai frumoase, în accepţiunile chinezilor din vremurile străvechi, picioruşele prinţeselor erau constrânse să crească în nişte încălţări strâmte, ca picioruşul să fie cât mai fin, cât mai firav. De!, acolo nu făcea fiecare ce vroia!  
 
Pentru mine, venit din inima munţilor, asociam totdeauna siguranţa, liniştea cu pustietatea şi întunecimea codrilor. Pe când aici, împăraţii se reculegeau în taina unor cămăruţe mici, golite de fastul opulent al tronului.  
 
Există o aripă a Palatului de Iarnă acolo unde în vechime n-aveai cum intra. Acolo era tezaurul împărăţiei. Vizitatorul de azi poate umbla în voie prin toate acele pavilioane. Blocuri întregi de jad, de pietre preţioase, opere ale unor artişti care au muncit o viaţă întreagă pentru realizarea acelor capodopere. Pagode înalte de aur, cântărind sute de kilograme, cu filigrane de un rafinament de nedescris. Multe lucrături artistice în cele mai diferite materiale: pietre preţioase, jad, aur, argint, bambus, lemn şi câte şi mai câte. De abia atunci ne putem imagina privirea ironică a împăratului chinez, când primea un dar din altă ţară, când cel care aducea daruri credea că-i aduce ceva nemaipomenit, dar împăratul doar zâmbea îngăduitor, ştiind ce tezaur de bijuterii are deja în palatul său!  
 
Dar pe vizitatorul din ziua de azi toată această măreţie, toate aceste valori inestimabile ale tezaurului îl obosesc. Iese ameţit din incintele tezaurului. Caută locuri mai naturale din parc, acolo unde sunt nişte bazine cu peşti exotici. Acolo unde şi copiii chinezilor poposesc cu cea mai mare plăcere!  
 
Referinţă Bibliografică:
Palatul de Iarnă - numit şi Palatul Interzis / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!