Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1339 din 31 august 2014        Toate Articolele Autorului

 Două săptămâni la fabrică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Admiterea la facultate a fost o distracţie pentru mine. Eram elev bun la liceu, sub îndrumarea inimosului meu profesor de matematică, Dan Bortă, rezolvam tot timpul probleme la Gazeta Matematică, încât exerciţiile date la examen pentru admitere la Facultatea de Matematică din Iaşi mi-au părut o joacă. După afişarea rezultatelor la probele scrise, imediat ce am dat şi proba orală, mi-am zis că n-are rost să mai stau la Iaşi, să aştept afişarea rezultatelor finale. Imediat am găsit nişte maşini de ocazie, şi chiar în miez de noapte am ajuns acasă la Moldoviţa.  
  
A doua zi m-au dus la Fabrica de Cherestea din comună, să încerc să mă angajez ca muncitor. Intru în vorbă cu un funcţionar de la fabrică, îi spun că am reuşit la facultate. Erau cam puţini din comună care reuşeau la facultate în anii aceia. Iar funcţionarul făcu o figură: „Fugi dom'le, cum se poate aşa ceva? Că doară deabia acum se desfăşoară admiterea!” În fine, i-am explicat care-i treaba. Umblând prin fabrică mândru că am reuşit, inginerul şef m-a trimis la şeful cadrelor, pe atunci domnul Mayer, neamţ, să vorbesc cu el de angajare pe timp de vară. Acela mi-a dat un formular de completat. Nu ştiu ce nelămuriri aveam, am întrebat de două ori acelaşi lucru. La care şeful de cadre s-a răstit la mine: „Cum nu ştii?! Cum ai reuşit la facultate dacă nu ştii atâta lucru!” M-a ofensat grozav acest fapt, am lăsat-o baltă cu cererea de angajare! 
  
Dar, umblând printr-o secţie mărginaşă a fabricii unde şef era tatăl unui coleg de-al meu de liceu, domnul Melniciuc, dumnealui m-a primit să lucrez în secţia sa, fără să semnez nicio hârtie de angajare. De-a doua zi, am şi venit voios la muncă. Numai după două zile am constatat că nu-i chiar aşa o joacă să lucrezi într-o fabrică la scânduri. Trebuia să deservim un gater de debitare a buştenilor, să cărăm la o movilă şpraiţurile de lemn, să punem scândurile pe vagonete şi să le ducem spre nişte depozite, să le stivuim frumos. Adică trebuia să muncim. Pentru cei care lucrau de-o viaţă la fabrică, nu era mare problemă.  
  
Dar pentru mine, firav la fizic, neînvăţat cu munca grea, îmi părea totul foarte greu. Ziua era lungă, parcă nu se mai termina. Trebuia să fiu la fabrică dimineaţa, la ora şapte, când suna sirena de două ori. De abia aşteptam pauza de la ora 11 până la ora 12. Ce repede trecea pauza. Apoi iar la muncă până la ora 17. Grea robie. Toate ca toate, doar că pulpele degetelor mele au cedat. Muncitorii aveau mâinile aspre, tăbăcite de muncă la cherestea. Dar eu, cu mânuţele mele fine, de elev, care n-au văzut în viaţa lor decât creion şi caiet, deodată au resimţit cumplit asprimea scândurilor. Lucram din ce în ce mai greu. 
  
Într-o zi, nu ştiu de ce, am fost pus, tot în cadrul secţiei lui Melniciuc, să confecţionez nişte panouri de scândură, pentru folosinţă în construcţii. Trebuia să-mi procur singur de prin secţie nişte suporţi pentru panouri, să-mi aduc singur scânduri, să aduc cuie, apoi să bat panourile. Munca asta nouă o făceam foarte neîndemânatic. Aveam normă de confecţionat patruzeci de panouri pe zi, pe când eu, până la prânz, am făcut nici cincisprezece. Intrasem în panică. Mai erau prin secţie nişte băieţi de-ai lui Ion, băieţi săraci, dar buni la suflet, care munceau vara prin fabrică, să câştige un ban.  
  
Ei erau obişnuiţi cu munca asta de a face panouri, pe la ora trei, după amiază, au terminat norma şi-au plecat. Eu bătusem vreo treizeci de panouri. Era clar că nu-mi făceam norma pe ziua aceea. Dar a venit iepuraşul salvator. Unul din băieţii cei mici a lui Ion, trecând nu ştiu de ce prin fabrică (el terminase norma demult), mă văzu că încă nu mi-am făcut norma. S-a îndurat de mine, a început să mă ajute la bătut panouri. Nici n-a trecut bine de ora 17, când sirena suna de plecare, că şi eu mi-am făcut norma la panouri. Îmi venea să-l mânânc pe acel băiat cumsecade al lui Ion care m-a scos din impas!  
  
Nu-mi mai trebuia nimic. Am plecat de la fabrică doar după două săptămâni. În vara aceea am mai lucrat acasă, la fân, la prăşit cartofi. Munca la fabrica nu era de mine. Am plecat prin păduri la vechea mea meserie de culegător de afine, hribi şi zmeură. Se câştiga mult mai bine ca la fabrică, şi fără atâta bătaie de cap! 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Două săptămâni la fabrică / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1339, Anul IV, 31 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!