Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Kostea Kuzmenco
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Kostea Kuzmenco 
  
Nu demult am avut ocazia să-l aud vorbind pe Kostea Kuzmenco la o întrunire publică numeroasă. Un domn ca de 50 de ani, robust, plin de sănătate, cu chip frumos, păr şaten, glas blând, domol. Despre acest om, Kostea Kuzmenco, nu s-ar fi vorbit niciodată, întrucât nu i-ar fi adus celebritate nici originea părinţilor săi din Huşi, nici a soţiei sale născută în Basarabia, nici funcţia sa de ofiţer în armata Marii Uniuni Sovietice. În Uniunea Sovietică erau ofiţeri câtă frunză şi iarbă. Deci, Kostea Kuzmenco era un om cu totul obişnuit, anonim, care-şi ducea traiul liniştit, împreună cu soţia sa, pe pământul Ucrainei. 
  
Notorietatea vine când nu te aştepţi. În data de 26 aprilie 1986 era o zi frumoasă de primăvară, iarba răsărise verde peste tot, oile ieşiseră la păscut pe izlazuri. Se făceau pregătiri intense pentru sărbătorirea zilelor de 1 şi 2 Mai. Unii îşi căutau undiţele să meargă la pescuit. Alţii plecaseră în excursii la munte. 
  
Nimeni nu presimţea ceva deosebit. Din Suedia, însă, nişte „copoi” electronici au detectat un „miros” neplăcut în atmosferă. S-a declanşat o veste apocaliptică: apăruse pe cer un nor puternic de radiaţii. Vestul a fost alertat imediat. Autorităţile ruseşti erau deja alertate, în mare fierbere, au reacţionat imediat. Dar nu s-au grăbit să dea un comunicat internaţional în legătură cu explozia reactorului 4 de la Centrala atomo-electrică de la Cernobâl. Suedezii au scăpat ieftin. Vântul îşi schimbă direcţia, întorcând norul radioactiv spre Ucraina, Rusia, România. Şi spre alte ţări. 
  
Autorităţile sovietice încă nu comunicaseră nimic, aşteptau să treacă zilele de sărbătoare de 1 şi 2 Mai. Dar la locul dezastrului de la Cernobâl era deja agitaţie mare. Kostea Kuzmenco primi ordin militar pe data de 28 aprilie să se urce în elicopter şi să plece la Cernobâl în calitate de coordonator al unei echipe de 66 de militari, cu rol de „lichidatori” ai dezastrului nuclear. Iniţial, ordinul era pentru trei zile, dar şederea lor în acel loc sinistru s-a prelungit la 254 de zile. Nu toţi au rezistat acolo 254 de zile, mulţi s-au prăpădit doar după câteva zile. 
  
Ce era acolo, la reactorul 4? Centrala atomo-electrica de la Cernobâl producea electricitate pe baza uraniului, electricitate care, în mare parte, era exportată în Vest, pe valută. Dar lacomii conducători sovietici au introdus nişte experimente suplimentare în cadrul exploatării centralei, fapt care a dus la declanşarea dezastrului. A fost o explozie de proporţii. Nu s-a ajuns chiar la o explozie de tip “ciupercă”, dar nici mult nu mai era până acolo. Materiale nucleare, deşeuri, au fost aruncate la mari depărtări. Un incendiu uriaş, sinistru, a cuprins toată zona. 
  
Sovieticii, apoi şi străinii, au mobilizat forţe masive să stingă incendiile, să lichideze dezastrul. Populaţia de pe o rază de zeci de kilometri din jur a fost evacuată. Mii de oameni, foarte mulţi copii au murit. Unii n-au murit atunci, ci mai târziu. Alţii au rămas cu infirmităţi pentru toată viaţa.  
  
Echipa lui Kuzmenco nu era singură. Erau acolo mii de soldaţi care-şi dădeau viaţa pentru lichidarea dezastrului. Kostea Kuzmenco şi cei 66 de soldaţi coordonaţi de el, au fost desemnaţi să meargă pe linia întâi în iadul acelui reactor explodat. Misiunea lor era să cureţe întâi zona de blocuri de grafit foarte radioactive. Cu mâinile goale luau blocurile de grafit, le puneau în nişte containere, care erau luate de elicoptere ce aşteptau deasupra, şi care duceau containerele undeva departe, să fie îngropate adânc în pământ. Kuzmenco şi oamenii lui ştiau şi nu prea ştiau ce înseamnă radiaţia. Vedeau doar cum unii camarazi de-ai lor cădeau fără vlagă. Unii chiar mureau repede prin infirmerii. Echipa lui se rărea. Seara, după ce se duceau la odihnă, nu puteau dezbrăca hainele de pe ei, hainele se lipeau de pielea plină de răni, de la căldura imensă din incinta reactorului. Li se spusese că vor sta doar trei zile, dar au fost uitaţi încă 254 de zile. Degajau materialele radioactive. Tăiau copacii şi-i îngropau adânc în pământ. Îngropau tot ce se putea îngropa. 
  
Oamenii lui Kuzmenco dispăreau pe capete. Mulţi mureau în zonă, încă înainte de a fi duşi la spitale. Cei încă vii aveau feţele, mâinile, picioarele umflate de arsuri. Dinţii cădeau din gură, de-i puteai lua cu mâna. 
  
După 254 de zile căzu de pe picioare şi Kuzmenco. A fost dus la spital. Era într-o stare foarte gravă. Medicii depuneau toate eforturile pentru a-i salva pe eroii ţării lor. Ce se putea face când iradierea oamenilor erau cu mult peste limita admisă, toate organele interne erau inflamate şi ei pierdeau mult sânge. 
  
Soţiei lui Kuzmenco nu i s-a dat voie să vină să-l vadă la spital. In schimb, au venit părinţii de la ţară. Erau disperaţi de situaţia fiului lor. 
  
Şansele de supravieţuire erau slabe. Kuzmenco pierdea masiv sânge. Doctorii îi înlocuiau continuu sângele, făceau tot ce se putea pentru a-l ţine în viaţă. Părinţii stăteau amândoi pe aproape. Se rugau neîncetat la Dumnezeu să le scape băiatul. 
  
De două ori Kuzmenco a fost mort şi a înviat. Prima dată i s-a oprit inima timp de aproape două minute. Părinţii săi au fost scoşi din salon, undeva pe un balcon, ca să nu vadă ce se petrecea. Medicii, disperaţi, au recurs la toate mijloacele de care dispuneau. Ca prin minune, după două minute, ca urmare a unor electroşocuri, inima a început să funcţioneze din nou. 
  
Efemeră salvare. Nu după mult timp, inima lui s-a oprit iar. Medicii îşi pierduseră speranţa că il mai pot salva. Inima lui nu mai bătea de aproape 3 minute. Corpul se învineţise, se înnegrise. Doctorii au tras un cearşaf alb peste el. Dar părinţii, care urmăreau evenimentele de la geam, de pe balcon, când au văzut cearşaful alb peste băiatul lor, au intrat disperaţi în salon implorându-i pe doctori să mai încerce încă odată repornirea inimii. Insistenţele disperate ale părinţilor, care făcuseră rugăciuni la capul lui atâta vreme, i-au determinat pe medici să mai facă o ultimă încercare. Au adus nişte instrumente speciale cu care i-au injectat nişte substanţe direct în inimă, ca să mai dilueze sângele. Apoi au decis să pună electrostimulatorul la puterea maximă. 
  
Minune! Încet de tot, apăru un puls slab al inimii. Şi de atunci pulsul lui nu s-a mai oprit nici până în ziua de azi! Minune de la Dumnezeu! 
  
Necazurile lui Kuzmenco nu s-au încheiat atunci. El trăia mai mult prin spitale. Urma nişte tratamente costisitoare, dar statul nu se zgârcea pentru eroul lor. A fost dus la tratamente şi în străinătate, la Hamburg, unde i s-a făcut un transplant de măduvă. Doctorii de acolo au mărturisit că este o minune că acest om mai trăieşte. Cazul său devenise cunoscut în toată lumea. 
  
Timp de vreo opt ani, îngrijindu-se mereu de sănătate pe la diferite spitale din lume, a ajuns şi în Israel. Nu se putea ţine pe picioare, din cauza pierderilor de sânge. Doctorii de acolo erau foarte interesaţi de cazul lui. Dar, într-o zi, s-a dus la o biserică protestantă din acel oraş. I-a povestit toată istoria sa pastorului acelei biserici. Impresionat de situaţia dramatică a lui Kuzmenco, pastorul s-a hotărât să rostească o rugăciune pentru el. După două săptămâni de pregătire spirituală, în faţa unei biserici pline, pastorul rosti o rugăciune solemnă. 
  
Minune! Din acea zi Kuzmenco s-a văzut perfect sănătos. Nu-l mai durea nimic. Până în ziua de azi. A redevenit om normal. L-am văzut şi eu, era un om cât se poate de sănătos. Chiar şi pastorul protestant din Israel a afirmat că după ce a rostit rugăciunea, a simţit o putere trecând prin corpul său. Dovadă că Dumnezeu face minuni şi în zilele noastre. 
  
În prezent, Kostea Kuzmenco trăieşte în Ucraina, nu departe de Cernobâl. Împreună cu soţia, fiica şi ginerele său. Au vândut toate proprietăţile lor şi s-au angajat într-o acţiune de întrajutorare a copiilor cu handicap ca urmare a dezastrului de la Cernobâl. 
  
A fost întrebat câţi tovarăşi din echipa sa de 67 de „lichidatori” mai sunt în viaţă. Cu mare durere în suflet Kuzmenco a răspuns: Doar unul (adică numai el). 
  
Această poveste ne-a spus-o în limba română, într-un discurs cât se poate de cursiv. Uneori îşi mai căuta cuvintele, dar se exprima foarte fluent. Trăise zeci de ani în Ucraina, aproape că uitase limba română. De doi ani, însă, şi-a amintit că părinţii lui erau români. Şi-a propus să re-înveţe limba română. Mărturisea că el se simte cu toată fiinţa lui puternic aparţinând poporului roman. Omul nu-şi uită rădăcinile străbune! 
  
(Relatare după fapte absolut reale) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Kostea Kuzmenco / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1174, Anul IV, 19 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!