CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Povestiri >  


Autor: Violeta Catincu         Publicat în: Ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017        Toate Articolele Autorului

karon,cap 6
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Deschizand ochii,incet,simti pe obraz,lacrimi umede.”Am plans? Nu imi amintesc”Pipaind cealalta perna vazu ca Victoria se trezise de mult si se ridica cu greu din pat.Trase perdelele mari si deschise fereastra, pentru ca soarele sa intre in camera.Se schimba,iar apoi cobori la bucatarie ca sa o salute pe Radella.  
 
-Buna dimineata,nana!o saluta Karon inca amortita.Unde e Victoria.?  
 
-Buna,copila mea!Mi-a spus sa iti transmit ca ii pare rau dar a trebuit sa plece.Mama ei a venit sa o ia.  
 
-Mi-am imaginat ca nu va rezista fara ea atata timp,rase Karon,in timp ce cauta cu privirea ceva de mancat.Ce avem la micul-de-jun?  
 
-Biscuiti ,ceai si niste miere adusa de gradinar.  
 
-Miere?Delicios..Imi era pofta.Apropo,el unde e?  
 
-Cine?  
 
-Gradinarul.Nu l-am mai vazut de mult.Cu atatea pe cap…  
 
-E in camera amenajata de matusa ta,stii ca i-a facut una vara trecuta ca sa stea mai mult aici.Spunea ca are nevoie de el in gradina si sa care pentru animale ovaz si altele.In afara de el si fiul meu nu mai are nimeni grija de ferma.Matusa ta ar trebui sa mai angajeze pe cineva,cineva care poata sa are pamantul.  
 
-Ma voi duce mai tarziu sa il caut,dupa ce mananc cevaO sa vorbesc si cu matusa,in legatura cu asta.O!Ai facut si placinta. Arata delicios,as vrea sa gatesc si eu la fel de bine ca tine.  
 
-Sa stii ca daca intr -adevar vrei,as putea sa te invat,dar…o domnisoara ca tine ar arata mai bine tinand in mana o carte sau facand broderii.  
 
-Probabil ai dreptate,dar mie imi place sa invat in fiecare zi ceva nou.Si,mai mult,ar fi frumos sa stiu sa le gatesc copiilor pe care o sa ii am.  
 
Infulecand din fursecurile cu dulceata si din placintele scoase de la cuptor,Karon se uita la aburul ce iesea din mancarurile coapte si se gandea….  
 
Ridicandu-se de la masa si multumind pentru micul de jun,lua un pahar cu lapte si il bau pe nerasuflate.  
 
-Delicios!Acum ma duc sa il caut pe gradinar.Deci,daca ai nevoie de mine stii unde sa ma gasesti.  
 
Fata iesi pe usa de la bucatarie care dadea direct spre gradina si punand mana la ochii,din cauza luminii care era din ce in ce mai puternica cam pe la amiaza,porni in cautarea lui Jack.Il striga apropiandu-se de casuta improvizata a matusii unde acesta isi tinea uneltele si avea si un pat ca sa se odihneasca vara,insa nu-I raspundea nimeni…”oare unde o fii?”se intreba fata care dupa un timp,se plictisi si se aseza pe o banca langa un nuc batran.Umbra lui ii dadea o senzatie minunata de racoare si dand capul usor pe spate,privi cum razele erau strecurate de frunzele late ale nucului.”Ma intreb daca cineva o sa-si aminteasca, ca ziua mea va fi peste o luna.”Schimbarile in natura si caldura o duceau cu gandul la vara.”Iulie,soare cald,flori din plin”Nu ar fi vrut sa le aminteasca tuturor de ziua ei,trebuiau ceilalti sa observe.”In plus,e devreme ,mai e o luna intreaga.Au ei timp sa isi aminteasca”.Si prin “ei”intelegea Victoria,Radella,fiul ei,Jack si cam atat.Nu se astepta la nimic de la Elisabeth.Anul trecut a primit de la ea  
 
drept cadou,o cearta zdravana care i-a rapit bucuria petrecerii.”Nu am nevoie de nimic de la ea.Daca ma lasa in pace,e suficient.  
 
Reflectand si scotocind prin amintirile de mult prafuite,rememora clipa ca prin ceata a unui cadou primit.Era ziua ei si tatal sau nu putuse sa vina atunci iar ea se culcase suparata.Dimineata,insa,pe perna moale unde dormise,statea un ursulet panda brodat,daruit de o familie cu care el facuse comert in China. Karon abia astepta ca tatal ei sa se intoarca din calatoriii si sa-I povesteasca ce minuni intanlise.Atunci ea,inchidea ochii si isi imagina o lume grozava,mai mare I mai interesanta decat a ei..”A fost placut cat a durat”.Fara sa-si dea seama,plangea,insa nu erau lacrimi de tristete ,ci de fericire sau mai bine spus de impacare si pace sufleteasca,sentimente pe care nu o mai incercasera demult. Mangindu-si obrazul lasa lacrimile sarate sa-i ajunga in suflet,deoarece voia sa pastreze amintirea placuta a acelor vremuri.  
 
-Dar ce cauti aici?intreba gradinarul scotandu-si manusile cu care lucra.  
 
-Te-am cautat peste tot!Unde erai?sari din copac Karon in bratele lui.  
 
-Am…avut treaba in gradina,am lucrat ceva.  
 
-M-am uitat in toata gradina si nu erai.Ascunzi ceva de mine?I-a spune-mi!  
 
-Lasa asta acum,spune-mi ce ai mai facut tu,ce s-a mai intamplat.  
 
-Multe nu ,insa am fost cu matusa la balul lui Johnathan si cam atat.  
 
-Cu matusa ta cum mai merge?In ultimul timp parca nu ii mai aud vocea prin casa asa de strident.  
 
Fata rase dezvaluind un zambet suav si gropite in obraji.  
 
-Ma bucur ca te-am facut sa zambesti.Inseamna ca lucrurile iau o alta intorsatura pentru tine.Insa te-am vazut ganditoare…S-a intamplat ceva?  
 
-Ma gandeam la cadoul primit de parintii mei ,stii ursuletul panda.A fost prima mea jucarie,Inca o mai am,dar trebuie sa-I cos capul.A ramas fara el de atatia ani,rase fata zgomotos.Insa nu eram trista ci doar imi aminteam de acele clipe fericite.  
 
-Dar de ce te gandeai la cadouri,Karon? Intreba gradinarul cu o fata nedumerita.  
 
Karon afisa si ea ceva insa o privire de suparare ,gandind ca avea dreptate si nimeni nu isi va aminti de ziua ei.  
 
-Glumeam,fata mea,cum sa nu imi aduc aminte ca ziua ta va fi peste o luna.Nu tu ai spus ca eu sunt ca un bunic pentru tine?  
 
-O! pentru o clipa asa am crezut.Si puse o fata de suparata,intorcand capul in semn ca nu vrea sa mai vorbeasca cu el.  
 
-Nu fi suparata,Karon.Sa stii ca daca stai asa nu vei afla de cadoul meu.  
 
Karon intoarse capul,curiozitatea fiind prea mare.  
 
-Ce este?,ce mi-ai luat?Ziua mea este abia peste o luna.  
 
-E mai special.Daca vii cu mine iti voi arata.  
 
Fata se ridica si luandu-l de mana pe acel omulet scund,cu barba alba si salopeta ,il urma pana in spatele gradini.  
 
-Sa inteleg ca primesc drept cadou o tufa de trandafiri? Spuse ironic fata privind mai bine in jur…  
 
-Grabita la fel ca mama ta.Daca ai avea putina rabdare ai observa ca in spatele plantelor se afla ceva.Cauta,doar asa iti vei merita cadoul.  
 
Fata dadu trandafiri si plantele agatatoare la o parte cu speranta ca macar nu va da de vreo broasca pe acolo.Reactia ei fu contrara asteptarilor.  
 
-Uau!Ce ar trebui sa fie locul acesta?  
 
Karon privea acum la un colt de rai.In spatele plantelor se afla un fel de gradina de care nu stiuse,cu o fantana arteziana mare in centru,tot felul de flori colorate si arbusti tunsi in diferite forme.  
 
-Asta e, Karon cadoul meu anticipat.  
 
Daca ar mai fi putut sa spuna ceva,poate ca i-ar fi multumit,insa Karon inconjura cu privirea gradina care se intindea destul de mult,fiind delimitata de un zid natural de arbusti ce se inalta mai mult de doi metri.”De asta nu am vazut pana acum partea asta a gradinii..Dar Jack de unde stia de ea?”Intorcandu-se spre omuletul cu barba alba,asemeni vrajitorilor din povesti, care astepta multumiri il intreba suspicios de unde a rasarit gradina asta.  
 
-E o poveste lunga.Gradina e de pe vremea strabunicului tau care la inceput locuia aici,unde stai tu si matusa ta.A fost construita ca un labirint ,pe timp de asediu sau razboi, sa poata fugi cu familia spre padure.  
 
-Vrei sa spui ca aceasta gradina duce spre padure?  
 
-Da.Vezi tu,strabunicul tau a fost un om foarte bogat si influent.Pe timpul razboiului se temea ca ii vor confisca toata avutia.Asa ca, a facut gradina asta ca un mijloc de scapare.Se zice ca ar fi ingropat sau ascuns toata averea lui aici.  
 
-Si inca se afla aici? Intreba Karon ca un adevarat cautator de comori.  
 
-Nu cred.Lucrez de ceva vreme la ea,pentru ca am plantat flori aici si nu am gasit nimic.  
 
-O! Ce dezamagire.Dar tu cum ai aflat?  
 
-Pai, chiar accidental.Curatam tufa de trandafiri de la intrare si m-am impiedicat si am scapat aici.Asta s-a intamplat acum cinci-sase luni.  
 
-Si nu mi-ai spus nimic?!  
 
-Voiam sa iti fac o surpriza.Se pare ca am reusit.E ,dar nu fi trista,am lucrat mult la ea si imi datorezi niste zambete.  
 
Karon il saruta pe obraz si ii multumi.Inca nu ii venea sa creada ca aveau asa ceva in gradina.Cat despre strabunicul ei…nu stia ce sa creada.”Chiar a fost un om putred de bogat?O sa afle ea.E imposibil ca matusa ei sau Jack sa nu stie mai mult.In plus,multe dintre cartile si documentele parintilor ei au fost aduse in casa matusii cand au trebuit sa vanda proprietatea pentru a acoperi anumite cheltuieli si datorii.  
 
-Se aude cumva un strigat?intreba curioasa Karon care se ridica de pe marginea fantanii.  
 
-Da,acum aud si eu.Cred ca e Radella.Mai bine te-ai duce sa vezi ce doreste.Poate ca e ceva important.  
 
-Jack,crezi ca ii pot spune despre gradina?  
 
-Defapt…stie.  
 
-Cum?Si nana?se mira fata simtindu-se putin tradata si exclusa.  
 
-Eu am rugat-o sa pastreze secretul.Stii cum e ea.Am vrut sa tin doar pentru mine,dar unde nu isi baga nasul Radella…?  
 
-Ma duc sa vad ce doreste.O sa mai vin aici, sa stii.Acum stiu unde sa te gasesc atunci cand dispari.  
 
Karon pleca razand si astupa intrarea in gradina secreta,lasandu-l pe gradinar in toposul lui ocrotitor.  
 
-Aici erai!Am ceva sa iti transmit,spuse Radella gafaind si grabind-o pe fata sa inainteze.  
 
-Ce e? Ce s-a intamplat?  
 
-Matusa ta mi-a zis ca te asteapta in salon.Are ceva sa discute cu tine,sau asa ceva.  
 
-Ma intreb ce o fi? Nu.Deja stiu.Ne vedem mai tarziu,nana.  
 
Radella ,odata livrat mesajul,se duse in bucatarie si isi continua activitatea.Avea de curatat soba si de slefuit ca sa nu rugineasca.  
 
Oprindu-se la intrarea in salon Karon,o vazu pe Elisabeth,stand pe un fotoliu si rasfoind niste acte vechi.Pe unele le lua,la altele doar se uita la titlu,punandu-le teanc pe biroul deja aglomerat.Avea parul prins,intr-un coc ,ce o facea sa para mai in varsta si ii amintea de bunica ei dar nu mai inteleapta.Intorcand capul,fata zari niste ochelari pe care matusa ii purta atunci cand citea.Privind-o acum,realiza ,vazandu-I cutele din jurul ochilor ca a imbatranit.Anii trecura si peste Karon si peste Elisabeth insa,fata se transformase intr-o domnisoara iar matusa intr-o femeia purta ce greu semnele.Ca sa nu observe ca statea de ceva timp,fata ciocani in tocul usiisi pasii hotarata.  
 
-Deci ai venit,intr-un final.Am pus-o pe Radella sa te caute de ceva vreme.  
 
-Si,ce vrei sa discuti cu mine?Intreba fata asezandu-se si ea pe un fotoliu fata in fata cu matusa.  
 
-E vorba de o problema mai delicata.Cred ca iti amintesti,desi erai foarte mica,ca a trebuit sa vindem casa parintilor tai ca sa acoperim din datoriile lasate.Terminandu-si vorbele,matusa trase cu privirea,de sub ochelarii micuti cu rama rotunda sa vada reactiile fetei.Karon era mai degraba interesata de biblioteca ce cuprindea tot soiul de carti mari si mici cu diferite coperti si ii atrase privirea o carte neagra cu un scris galben.  
 
-Karon!Ma asculti?spuse matusa pe un ton mai restit,simtindu-se jicnita de indiferenta fetei.  
 
-Da,desigur ca te ascult.Spune in continuare.Si isi intoarse capul cu mainile in barbie in semn ca e interesata.  
 
-Cum spuneam,cu datoriile.Ei bine acum,nu stiu daca ai observat dar cheltuielile sunt din ce in ce mai numeroase si ,cum era de asteptat,alte datorii se acumuleaza.  
 
De data aceasta ,Karon chiar era atenta.  
 
-Ce vrei sa spui?Ca nu mai avem niciun ban.?  
 
-Nu vreau sa te ingrijorez,dar acesta e adevarul.Si nu vad ce am putea face.Am putea chiar sa ajungem pe drumuri.  
 
-Chiar asa de grava e situatia?  
 
-Ma tem ca da.Daca nu facem ceva,situatia se va inrautatii si nu stiu atunci daca…si puse mana la cap ca si cum situatia ar fi afectat-o enorm.Va trebui sa le dam vestea si Radellei si lui Jack,ca in curand ,vom ajunge atat de saraci ca nu ne vom mai permite servitori.  
 
Cuvantul din urma o irita pe fata,care isi schimbase expresia.  
 
-Dar nu inteleg.Cum s-a ajuns la asta?.Nu imi amintesc sa fi luat ceva asa de costisitor.  
 
-Nu mai conteaza cum am ajuns in situatia de fata ci cum vom putea sa o rezolvam.  
 
-Spune-mi!Cum am putea?Poate daca vindem din recolta din vara asta la targul din oras .Inca mai avem terenuri de cultivat.  
 
-Asta nu o sa acopere datoriile,insa ar mai fi o cale,dar trebuie sa fi de acord.  
 
-Nu conteaza.Situatia de fata e destul de gravaSpune-mi despre ce e vorba..  
 
-In acest caz…am vorbit zilele trecute cu Richard si discutam cat de bine va sta,tie si lui Johnathan impreuna.Cum ca i-ar face placere sa te aiba ca nora.Am vorbit si cu John si m-a asigurat ca din punct de vedere material nu e nicio problema.  
 
Karon statu un moment in liniste dupa care I se adresca matusii hotarata:  
 
-Deci despre asta e vorba,nu?Sa iti spun un lucru.In putinii ani pe care mi-am petrecut alaturi de parintii mei,am invatat ce e dragostea.Nu am avut ocazia sa ii cunosc mai bine,dar familia noastra era construita pe iubire.Sub nicio forma nu voi permite ca familia pe care mi-o voi intemeia eu sa fie altfel.  
 
-Nu pot sa cred.Karon tu realizezi la ce dai cu piciorul?Omul asta,Johnathan s-a indragostit de tine si desi nu stiu ce a vazut la tine,te poate tine ca pe o regina. Si tu refuzi?Nu-mi vine sa cred cat esti de egoista!  
 
-Eu,egoista!?cum poti spune asa ceva.Nu imi doresc decat sa ma casatoresc cu un barbat pe care il iubesc.Nu vreau nici sa fiu tinuta in lux si nici ca o regina.  
 
-Esti foarte egoista pentru ca nu te gandesti la matusa ta care a sacrificat totul ca sa te creasca si te-a primit in casa ei si te-a dat sa mananci.Am permis ca sa stea de dragul tau si Radella aici si asa ma rasplatesti.Ar trebui sa faci lucrul asta numai din recunostinta fata de mine.  
 
Karon se ridica de pe fotoliul de la fereastra insa vrand sa plece matusa o apuca de brat.  
 
-Nu pleci nicaieri,domnisoara!Asculta-ma bine.Iti las termen pana maine.Dar sa stii ca daca raspunsul tau va fi negativ,o sa am grija sa o alung pe Radella ta draga in strada,pe fiul ei,pe gradinar si o sa am grija sa sufere.  
 
-Da-mi drumul!Nu ai niciun drept sa pui mana pe mine!  
 
Karon se smici si trase mana iar apoi punand ambele maini pe fotoliul unde Elisabeth statea spuse:  
 
-Tin minte draga matusa ca atunci cand am vandut mosia parintilor mei,am luat . mult mai mult decat ar fi costat trei case ca acesta.Nu imi pasa ca avem datorii sau daca nu vom avea unde locui,pentru ca vom pleca cu totii de aici fara nimic din ceea ce iti apartine.Asa ca nu ma mai ameninta.Nu am la ce sa ma gandesc..Vrei bani si avere.Ia-le!Dar nu vei avea niciodata ceea ce am eu si anume iubirea prietenilor mei.  
 
Fata pleca de langa ea ,iar Elisabeth ramase muta,nestiind ce sa mai spuna.Pentru prima data,Karon o pusese la punct,invinsese.Fata simtea numai desgust in clipa aceea.Era convinsa ca tot teatrul cu datoriile fusese manevrat de ea.Si totul pentru a avea bani.Unele lucruri nu se cumpara.Singurul loc din casa aceea,un loc plin de amintiri era camera mamei,acolo unde Radella si cu ea gasisera rochia.Urca pe scari simtind in piept un fior rece,mortuar si apasand ,usor pe clanta usii inspira mirosul camerei nefolosite.Se aseza pe pat,mangaind usor asternuturile rosii din matase.Patul era mare,emanand un aer solemn.Inchise ochii pentru un moment si privind la masuta cu oglinda unde trona o lumanare pe jumatate arsa ,adormii pe perna moale a amintirilor.Cand se trezise era intuneric deplin.Dinspre fereastra mare veneau doar raze de luna si creau umbre prin camera inalta,umbre ale mobilierului.  
 
“Oare cat am adormit?.S-a inoptat deja.Imi amintesc ca era o lumanare pe masuta.Dandu-se jos din pat,Karon isi simtea capul de parca ar fi plesnit si dureri in tot corpul.Tinandu se de cap,lua fericita lumanarea care inca mai palpaia incet si incerca sa gaseasca usa.Insa umbra unui copac ce parea ca o ghiara o facu sa scape sursa de lumina ,care se rostogolii pe sub pat.”E doar o creanga.Nu ai de ce sa te temi”,se incuraja singura fata.Aplecandu-se ,parul buclat stergea podeaua plina de praf si pipaind cu mana ,zari o cutie neagra langa ea.O lua si punand-o pe pat langa ,vazu initialele familiei ei,sculptate pe capacul de lemn.O sterse de praf si deschizand-o usor,tinandu-si rasuflarea ca pentru un moment solemn,vazu inauntru,infasurata intr-un asternut de matase rosie…o cheie.Privind-o mai bine,cheia era masiva,din cupru,frumos sculptata.Karon nu stia ce sa faca cu ea sau ce deschide asa ca hotari sa o ascunda sub pat,temandu-se ca in camera ei va fi gasita .Ascunse cutia,neperturband linistea camerei si iesi ,usor,coborand scarile ca sa ajunga in camera ei.  
 
Lasand lumanarea pe masa si tipand din cauza picaturilor topite de pe mana,scoase din sertarul ei alb ,o carte de piele,si desfacand un sigiliu facut manual,deschise,acum,de atata timp,un jurnal.”Nu am mai scris de mult in el.Cred ca sunt ani.Indiferent ce se va intampla,as vrea sa imi amintesc peste multi ani,cum era acum,in speranta ca ceva se va schimba.Luand calimara cu pana de scris si imbatand-o cu albastra licoare,consemna in jurnal:”Am sa schimb lucrurile.Cu cat soarta se va incapatana sa ma faca sa sufar cu atat voi lupta.Pentru iubire,pentru speranta,pentru amintirile dragi.Da-mi tu luna palida,astru ce guvernezi,puterea ta de a birui in intuneric,spiritul tau de lupta”Cufundand din nou penita,mai scrise un singur lucru”Am nevoie sa te revad William”  
 
Puse jurnalul inapoi in sertar si urcandu-se in par pe asternuturile moi,isi pleca capul gandindu-se la iubire fara sa stie ca,la capatul padurii,la aceeasi luna mareata se uita si Will vazand in ea,pe Karon.  
 
Referinţă Bibliografică:
karon,cap 6 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!