Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Extremism și moderație
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„O lume fantastică deasupra și sub noi se mișcă! / 
  
Pământul pentru noi trudește. / Pământul ne iubește!” 
  
- Din volumul „De vorbă cu Îngerul” 
  
Extremismul este o atitudine, o doctrină a unor curente politice. El desemnează idei sau acțiuni considerate extreme, exagerate sau utopice și neadaptate la lumea reală. Cel mai adesea se propagă cu metode violente și agresive care au ca scop o schimbare radicală. Într-o democrație sunt acceptate toate formele de grupări atâta timp cât ele sunt într-o stare relativă de echilibru. Pericolul constă în faptul că acțiunile extreme se pot termina cu conflicte militare interstatale. Pentru noi, românii conștienți, parte a civilizației ortodoxe, „extremism” este tot ce contravine legilor și principiilor noastre de existență, și care ne pune în pericol realizarea scopului nostru în viață. 
  
Extremiștii zilelor noastre sunt considerați cei de stânga care propagă comunismul, socialismul sau anarhismul, cei de dreapta care reprezintă neofascismul, precum și extremiștii islamiști. Anxietatea, nesiguranța, stresul sunt factorii care îi dispun pe mulți tineri să se angajeze în acte extremiste, deși, o mare parte beneficiază de multe drepturi și servicii unde trăiesc, de care s-ar bucura și unii tineri din țara noastră, dacă le-ar avea. 
  
Definițiile, iată, se rezumă în general la aspectul politic, întrucât el a apărut în epoca modernă. Trist este că personalități de seamă ale țării noastre au fost și mai sunt catalogate drept extremiști, deși ei s-au situat pe axa valorică a neamului românesc. În ce scop s-a făcut aceasta? Din prostie, necunoaștere sau intenționat pentru diminuarea, chiar distrugerea prestigiului țării? „Orice român conștient trebuie să știe că nu cei care își apără pământul, sărăcia și identitatea istorică sunt extremiști, ci acei care încearcă să înlocuiască identitatea noastră cu una străină și înrobitoare; ei sunt extremiști, prin faptul că sunt străini trăirii românești autentice și doresc să ne facă robi ai unui sistem anti-creștin”, a fost răspunsul, pentru a lămuri confuzia în care se scaldă unii, nevoit sau intenționat și pentru a le lumina mințile. 
  
De asemenea, ne punem întrebarea: de ce se înțelege atât de greu că, a fi german nu înseamnă că ești „nazist”; a fi italian nu înseamnă că ești „mafiot”, a fi român nu înseamnă că ești „cerșetor or hoț”, a fi rus nu înseamnă că ești „stalinist”, a fi spaniol nu însemnă că ești „inchizitor”, a fi american nu înseamnă că ești „Ku-Klux-Klan”, a fi musulman nu înseamnă a fi „terorist” fiindcă sunt mulți musulmani echilibrați care doresc a trăi o viață liniștită, în pace cu cei din jurul lor. Extremiști găsim în foarte multe spații de pe glob. Se etichetează de multe ori fals, la modul general, se derutează în acest mod oamenii și acest fapt devine periculos. 
  
În fine, plonjând în filozofie, genialul Blaise Pascal sesiza faptul că simțurile noastre „nu zăresc nimic extrem”, cu alte cuvinte ele nu ne sunt date pentru a folosi extremele, „ele ne scapă sau, noi, lor: Prea mult zgomot ne asurzește, prea multă lumină ne orbește, o distanță prea mare sau prea mică împiedică vederea, o vorbire prea lungă sau prea scurtă este obscură…” Ca atare, omul, în mod normal caută moderația în viață și nu extremismul. Moderația îi poate aduce liniștea și armonia acestei vieți. Altfel, cruzimea extremismului se instituie în locul compasiunii – sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva, de întrajutorare. Atitudinea bestială a extremiștilor poate fi contagioasă, și conflictele se pot amplifica, putându-se ajunge la un război devastator. 
  
Trăim un moment critic, deși pământul are posibilitatea de a ne susține și hrăni, sărăcia se extinde, bogăția se concentrează în mâinile unor oameni lacomi și care nu doresc s-o împartă cu cei mulți. Se merge pe o mentalitate învechită care nu mai corespunde noilor condiții de viață, iar soluțiile extremiste umplu acest gol al înțelegerii, găsirii unor soluții care să readucă demnitatea omului în planul ei regesc. Se așteaptă parcă, un salt al mentalității, al conștiinței, un salt făcut cu rațiune, dar și în spirit umanist. Cine va găsi rezolvarea și când?, fiindcă timpul nu așteaptă, el se scurge luând cu el ideile nedefinite și lăsând în urma lui degringolada vieții noastre. O cale nouă trebuie găsită, o cale de mijloc între concepțiile de viață existente, dar, în același timp, superioară mentalităților existente de până acum. Să ne dorim a urca o treaptă în plan spiritual. Aristotel spunea, încă de pe vremea sa: „Calea de mijloc are avantajul de a produce cel mai bun mod de a fi”. Neliniștiții tineri de astăzi, dar și imaturii vârstnici, ar trebui să gândească și să se liniștească, fiindcă viața este a tinerilor, ei își vor pregăti așternutul pe care se vor odihni liniștiți. „Cum îți vei așterne, așa vei dormi”, spune și proverbul românesc. Dar ce să mai aștearnă când „nebunii” –fanaticii extremiști – se aruncă în aer sinucigându-se? 
  
Moderația este o atitudine oarecum legată de toleranță, o atitudine care ar trebui să convingă pe cât mai mulți să fie îngăduitori – atât cât se poate – și să aleagă calea de mijloc în toate, stând și îndelung judecând… 
  
Atitudinea moderată înseamnă micșorare, reducere, cumpătare, măsură, adăugându-i-se sfatul util și pe înțelesul tuturor, ca omul să fie cuminte cât și cum trebuie. Firea omului, spunea Plutarh – scriitor și moralist de origine greacă – este cea care „prin învățătură păstrează moderația și aruncă excesul”. Moderația ține de bunul simț căpătat prin experiență și învățătură, și duce, în practică, la dreapta măsură, la alegere corectă, la echilibru. 
  
Aristotel, importantul filozof al Greciei Antice, împărțea virtuțile în cele raționale, precum înțelepciunea, înțelegerea și cumințenia, și în virtuți morale precum dărnicia și măsura, fiindcă, spunea el, când vorbim despre un caracter moral noi nu spunem că este înțelept sau înțelegător, dar că este blând sau măsurat. Dacă virtutea rațiunii se dezvoltă prin învățătură – deci are nevoie de experiență și timp –, virtutea morală se capătă prin obișnuință. Aristotel mai spunea: „Vom numi pe omul care păstrează calea de mijloc – blând, și media va fi numită blândețe. [...] Drumul de mijloc în toate trebuie lăudat mai mult, iar extremele nu sunt de lăudat, ci de condamnat. […] Adevărul, cel care ține calea mijlocie, ar fi numit sincer, și mijlocia – sinceritate. Deformarea ei în sensul excesului, este numită lăudăroșenie și omul – lăudăros.” 
  
Moderația reprezintă trăirea și aplicarea măsurii în toate: în viața privată și în cea publică, în viața politică și în religie, în cultură și educație, în respectarea spațiului privat al celuilalt, în cântărirea și echilibrarea tuturor situațiilor potențiale generatoare de dezechilibru. Moderația – după cum s-a înțeles – se situează la polul opus exagerării care provoacă indignare, violență, izolare sau revendicare prin războire. Pentru că privește atitudinea, moderația se poate manifesta în: limbaj, vestimentație, modul de reacție, comportament și altele prilejuri. Menținând echilibrul între valori, se corectează și se deschid drumuri spre o bună înțelegere. Pentru a fi posibile toate acestea, moderația îi învață pe toți să asculte și opinia celuilalt, înainte de a-și forma și expune propria opinie. 
  
Moderația este mama toleranței, spun unii, pentru că numai oamenii moderați pot accepta toleranța. Pentru a putea tolera, înseamnă să accepți alteritatea și să fii îngăduitor; să admiți că nu numai tu ai dreptate, nu numai religia ta există, că oamenii sunt de rase diferite, de culori diferite, de opinii diferite, având grade de inteligență diferite. Să fii conștient și să accepți variația și diferența. Unii au considerat că ascultarea părerii celuilalt este o artă care necesită un calm interior și renunțarea la orgoliu propriu, la prejudecățile care se interpun între noi și cei pe care îi ascultăm. De asemenea s-a vorbit despre iertare și iubire care se învață cu multă voință și se cultivă cu multă răbdare. Să practici moderația și toleranța nu necesită un mare efort, trebuie doar „să trăiești și să-i lași și pe alții să trăiască”. Atitudinea în moderație pleacă de la respectul pe care trebuie să-l ai față de cel de lângă tine. Dar, „dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști! Dacă nu poți face binele, măcar să nu faci răul! Dacă nu poți da sfaturi bune, măcar nu induce în eroare. Dacă nu poți ajuta, nu da speranțe și nu înșela”. Nu este greu a ține seamă de aceste lucruri, dar ele sunt determinate de civilizație și de educație. Educația religioasă ajută în mod semnificativ în abordarea acestor atitudini de moderație, iertare și iubire. 
  
Lipsa de moderație a produs multe nenorociri oamenilor. Din lipsă de moderație și toleranță, în numele religiilor care ar trebui să fie civilizatoare s-au purtat războaie, au fost omorâți oameni pe motive rasiale, a fost practicată sclavia, au fost și sunt oprimate popoare, iar aceste idei au fost transmise, din generație în generație, în numele dreptății lor închipuite, de către așa numiți fanatici, fanatismul născându-se din frică, ură, frustrare și o percepție acută a inferiorității. Fanaticul încearcă să te convingă cu forța în ce să crezi, ce apartenență să ai, ce îți trebuie, el considerând că știe ce este mai bine pentru tine, atitudine total opusă modului de viață care adoptă principiul democrației. 
  
Moderația autentică, cumpătarea nu trebuie judecată ca o virtute defensivă, ci una în principal combativă, care are în vedere provocările viitorului, fără a omite lecțiile și avertismentele trecutului. Ea nu e nici pe departe un sinonim al mediocrității și complezenței etice, așa cum se crede adesea, ci o virtute a cărei practică presupune o bună doză de curaj și autocontrol alături de viziune, un acut simț al proporțiilor și responsabilitate politică. 
  
Această trăire pe care o numim Moderație trebuie să fie virtutea supremă a legiuitorilor, pentru a păstra o minte egală în orice vremi, fie ele vremuri bune, fie de cumpănă. 
  
Adevărata moderație își cunoaște bine propriile limite și e de acord că nicio virtute nu trebuie absolutizată sau idolatrizată. Ea nu e în niciun fel o garanție a succesului politic, ci uneori este potrivnică lui. Mai mult chiar, există momente istorice când nu se cade să fii moderat. De aceea, moderația, pentru unii, este și rămâne o virtute paradoxală. „Extremismul în apărarea libertății nu e un viciu, iar moderația în promovarea dreptății nu e nici ea o virtute“, afirmase odată politicianul american Barry Goldwater (1909-1998). Tot el spusese că „A insista asupra forței… nu înseamnă pălăvrăgeală despre război, ci despre pace”. 
  
Ca virtuți politice sunt acceptate: Smerenia, răbdarea și moderația. Lipsa lor, în special a moderației, este problema cea mai gravă a timpului în care trăim, din pricina lipsei de idei și direcții clare ale acestei lumi. Am uitat Adevărul, am uitat calea ce trebuie urmată în viața noastră. Grupări fundamentaliste exercită așa numitul radicalism și extremism, caracterizat printr-o politică lipsită de moderație, nedemocratică, intolerantă. 
  
În altă parte a lumii se decide soarta uneia dintre cele mai mari puteri – Statele Unite ale Americii. Putem spune că trăim într-o perioadă importantă a istoriei, iar mintea rațională nu poate prevedea clar viitorul. Ne putem imagina sau intui, dar pentru aceasta ar trebui să ieșim din sfera raționalului. Einstein spunea că „imaginația și intuiția sunt un dar divin, pe când mintea rațională este numai servitorul ei. Noi am creat o societate în care servitorul a devenit stăpân”. 
  
Profesorul de istorie la Princeton University din statul New Jersey a scris de curând un articol intitulat „Este Donald Trump un nou Barry Goldwater?” Și articolul se încheie cu fraza: „But will a Trump candidacy be a repeat of 1964? That outcome is far from clear?” (Dar, va fi o candidatură Trump o repetare din 1964? Acest rezultat este departe de a fi clar). 
  
Probabil face comparație cu situația de atunci când Partidul Republican l-a nominalizat pe Richard Nixon – vicepreședintele lui Eisenhower care părăsea scaunul de Președinte –, iar Democrații l-au nominalizat pe John Kennedy. Diferența de voturi a fost foarte mică, scorul electoral a fost strâns și în final a câștigat Kennedy. Ei, dacă gândim rațional putem ajunge la o concluzie care poate fi falsă, dacă ne imaginăm, putem avea imagini false dar și unele posibil reale. 
  
Scriitorul filozof evreu francez Henry Bergson (1859-1941) ale cărui idei au pătruns în literatură prin intermediul operei lui Proust, își exprima opinia în lucrarea „Les deux sources de la morale et de la religion”: „Umanitatea poate să se fi civilizat, societatea poate să se fi transformat, noi pretindem că tendințele oarecum organice pentru viața socială au rămas ceea ce erau la origine. Putem să le regăsim, să le observăm. Rezultatul e limpede: structura morală originară și fundamentală a omului este făcută pentru societăți simple și închise”. 
  
Dar, mai spunea în continuare că voința omului, gândirea lui și geniul, desfid orice previziune: „Prin intermediul acestor voințe geniale, elanul de viață care străbate materia obține de la aceasta, pentru viitorul speței, promisiuni despre care nu putea fi vorba când se constituia speța. Mergând de la solidaritatea socială la fraternitatea umană, noi rupem cu o anumită natură, dar nu cu orice natură…”. 
  
Pentru a ne consola temerile, să ne gândim la spusele autorului american John C. Maxwell (n. 1947): „Oamenii optimiști își mențin o mentalitate bazată pe soluții, văzând o rezolvare în fiecare problemă și o posibilitate în fiecare imposibilitate”. 
  
Referinţă Bibliografică:
Extremism și moderație / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!