Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Nu există cunoaştere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe.” 
  
Voltaire 
  
A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial şi unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alţii vorbesc cu o anumită încântare, alţii cu patimă. Puţini sunt cei îngrijoraţi. Este adevărat, timpul îşi aşterne uitarea. Trecutul se uită repede şi se învaţă prea puţin din greşelile lui. Atrocităţile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, aşa încât unii tineri văd acum în război o soluţie pentru drama lor personală. În loc de a-şi iubi ţara în care s-au născut sau care îi hrăneşte, devin „scârbiţi”, sau trădători, nu mai vor să fie ceea ce sunt de fapt – tinerii minunaţi, nădejdea ţării respective.  
  
Cred, că în rândul tineretului putem distinge mai multe categorii: unii care negăsindu-şi un loc de muncă, şi-au căutat de lucru în alte ţări, acolo unde li s-a ivit posibilitatea şi unde îşi duc munca cinstit, uneori cu dublu efort (nu vorbim despre cei care s-au dus nu pentru a munci, ci pentru a fura din munca altuia); unii care şi-au definit din vreme scopul în viaţă şi au o preocupare, şi-au format o familie, îşi duc un trai destul de liniştit în ţara lor, legaţi fiind de familie şi anumite proprietăţi; alţii care caută preocupări excentrice şi atunci când le găsesc, fără a gândi prea mult, îşi văd salvarea înrolându-se în formaţiuni distrugătoare, supraevaluându-şi propria persoană cu o mândrie patologică, nevrotică. Se văd eroi, îşi sacrifică viaţa pentru scopul descoperit – cel al răului în lume, al distrugerii. Amintesc spusele scriitorului francez Honoré de Balzac: „Răutatea calculată este cea mai ascuţită dintre toate răutăţile”. Şi alţii - mulţi de altfel - cu dorinţa de a-şi continua studiile, sub diferite forme. Pentru ultima categorie, dar nu numai, ar trebui pregătiţi mai mulţi profesori şi mai multe centre de studiu, înţelegând minunata lor dorinţă de a se dărui studiului, adică de a-şi lărgi orizontul cunoştinţelor în timp. Benefice ar fi mai multe şcoli, mai mulţi profesori, mai multe masterate, mai multe doctorate pentru tineri! Dacă nu pot ocupa atât de repede locuri de muncă, fiindcă ele se găsesc greu, nu ar fi mai bine decât să nu facă nimic sau să caute anturajuri bolnăvicioase sau droguri care să le întunece minţile, să aibă o activitate intelectuală care să le hrănească sufletele? Cu atât mai mult cu cât ei doresc a se cultiva. Nivelul de educaţie şi de cultură trebuie să fie în creştere continuă. Am depăşit cu mult vremurile când exista mentalitatea că la munca câmpului sau pentru cea a meşteşugarilor nu este nevoie de prea multă carte. Toţi tinerii ar trebuie să se instruiască, să aibă acest drept. Lor trebuie să li se acorde mai multă atenţie şi înţelegere. 
  
De curând am auzit doi tineri discutând. Unul spunea că doreşte să studieze mai departe, celălalt l-a luat în derâdere, spunându-i: „Să mai înveţi? Ce prostie! Mie îmi trebuie bani, am să fac tot ce este posibil să am bani cât mai mulţi şi cât mai curând!” Iată, mi-am zis, doi tineri care gândesc diferit! Unul vrea să-şi hrănească sufletul, celălalt trupul. Măcar celălalt să fi gândit: „Vreau să am bani ca să-mi pot permite să-mi hrănesc sufletul”. Dar nici vorbă de aşa gândire! Iată, mi-am zis, sunt şi tineri care nu cunosc adevăratul scop al vieţii, nu sunt încă înzestraţi cu prea multe cunoştinţe, nu au experienţa vieţii. Filozoful, eseistul român Constantin Noica (1909-1987) atrăgea atenţia: „neştiinţă avem cu duiumul”, dar inadmisibil este să fii ignorant, adică să nu ştii ce trebuie să ştii”.  
  
În decizia tinerilor intervine personalitatea, cea care include un set de caracteristici mentale şi care reflectă cum gândeşte, simte şi acţionează o persoană. În opinia psihologului francez Paul Fraissé (1911-1996), înainte de a defini personalitatea, trebuie să definim persoana, ea însemnând individul uman concret. Personalitatea este unică. Putem constata similitudini între oameni şi cu toate acestea sesizăm că indivizii posedă caracteristici speciale sau combinaţii de caracteristici care-i disting pe unii de ceilalţi. Diferenţa dintre indivizi defineşte natura unică a persoanei, influenţează asupra modului în care persoana reacţionează şi interacţionează cu ceilalţi sau cu mediul. Personalitatea are la bază ereditatea, prin moştenirea genetică, dar este dezvoltată funcţie de mediul, educaţia, cultura, experienţa pe care omul o trăieşte. Ereditatea poate fi şlefuită de-a lungul vieţii, în mod favorabil sau defavorabil, precum o statuie - în scop frumos sau dizgraţios - şi aceasta făcându-se în viaţa de familie, în contextul religiei şi al grupurilor de oameni din care persoana face parte. Prin urmare mediul social - cultural joacă un rol important în formarea personalităţii. Despre personalitate se spune că este „tipul actual al dezvoltării speciei, în forma cea mai înaintată”, fapt pentru care este necesar a i se acorda o mare atenţie.  
  
Într-un eseu publicat de curând, spuneam că este necesar a se face educaţia şi cultura tinerilor pe diferite căi şi că, aceasta ar trebui să fie una dintre preocupările importante ale societăţii. Mi-ar plăcea să cred că va veni vremea unei noi perioade cu sete de cultură, când tinerii vor dori să se cultive şi nu să se războiască, când privirile le vor fi curioase şi nu ucigaşe, când absolvenţii unor şcoli vor putea cu uşurinţă a continua studiul pentru lărgirea orizontului educaţional şi cultural, a specializării ulterioare şi a formării personalităţii umane. A investi în educaţie şi cultură, înseamnă a gândi asupra viitorului omenirii. Educaţia din familie, dar şi cea instituţională a fost neglijată o mare perioadă de timp, iar personalitatea şi comportamentul au avut de suferit. Acest prejudiciu moral-social continuă, remarca cineva, prin vulgaritatea îmbrăţişată în toate domeniile, ca o replică la sentimentele nobile, umanitare ale omului, existente încă.  
  
Prin educaţie şi cultură omul nu poate ajunge la disperare, nu poate avea sentimentul distrugător al răzbunării, ci i se vor deschide ochii asupra lumii, va învăţa cum să folosească cele mai bune percepte morale şi va descoperi calea bunelor preocupări, corespunzător aptitudinilor fiecăruia. În caz contrar, parte a tineretului de astăzi, destul de debusolat, va opta (a şi optat!) pentru căile opuse binelui, căi ale răului – îndoctrinarea cu ură şi răzbunare, necunoscând adevăratul scop al vieţii, al lui şi al omenirii, precum şi strădania necesară împlinirii. Studiul, lectura ar veni în ajutorul formării cât mai rapide a personalităţii tinerilor, a principiilor corecte ale vieţii şi modelării fiinţei spre bine, scoaterii ei de sub influenţa răului. Cultura trezeşte conştiinţa, adică sentimentul responsabilităţii morale faţă de propria conduită. Un om fără cultură este un om cu suflet sărac. 
  
Desigur nevoia de a ne cunoaşte, curiozitatea de a descoperi dedesubturile motivelor şi temerilor noastre este puternică la noi oamenii şi deosebit de utilă. Este necesară cunoaşterea nevoilor noastre şi a le controla prin voinţă. Psihologul umanist american Abraham Maslow (1908-1970) a fost cel care a ierarhizat nevoile umane în forma unei piramide, la bază fiind nevoile primitive, în vârf nevoile cognitive (de cunoaştere, înţelegere, explorare) şi cele estetice (frumuseţe, ordine, simetrie) arătând că nevoile cognitive nesatisfăcute se transformă în nevoi nevrotice, cu un stil de viaţă nesănătos. El spunea: „Dacă vom reuşi să îmbunătăţim natura umană, atunci vom îmbunătăţi totul, şi aceasta deoarece doar astfel vom înlătura cauza dezordini mondiale”. 
  
Importantă devine studierea personalităţii atunci când privim omul ca fiinţă socială prin excelenţă, fiindcă omul trăieşte printre alţi oameni şi astfel înţelegerea personalităţii devine un factor esenţial atât în cunoaşterea de sine, cât şi în cunoaşterea celorlalţi. Psihologii spun că personalităţile pot fi comparate cunoscând în ce mod şi în ce măsură forţele genetice şi cele ambientale au interacţionat pentru a determina structura şi funcţionarea actuală a personalităţii. Cert e că am ajuns să ne întrebăm: „cum este cu putinţă ce este”, ca tineri fanatici, la numai douăzeci de ani (aproximativ) să-şi maltrateze cu bestialitate şi să-şi ucidă cu cruzime semenii? Care ar fi remediul şi cum s-ar putea îndrepta aceste devieri ale personalităţii? De ce am avut până acum ochii închişi şi nu am văzut pericolul? Iată că se confirmă concluziile filozofilor că „există, în chip straniu, răspunsuri care se produc înaintea întrebării”. 
  
Sigur că viaţa s-a schimbat, că omul este obligat să se reorienteze pentru a supravieţui. Albert Toffler vorbea în cartea sa Şocul viitorului despre ideologii care pot fi considerate nişte „largi fişiere mentale cu sertăraşe, în aşteptarea de noi date”. Omul lovit brusc de ceea ce el consideră a fi un rău copleşitor pentru el, până ce reuşeşte să se orienteze, să vadă adevărul, trece printr-o puternică agitaţie şi nelinişte. Posibil ca tocmai această fază să fi fost speculată de anumiţi indivizi născători ai unor ideologii care folosesc mijloace barbare, distrugând lumea. Sunt atrase persoane aflate „în criză”, care intră sub influenţa factorilor malefici, simţirea şi judecata se pervertesc, se produce depersonalizarea.  
  
Revin întrebând: Poate ar fi fost nevoie de mai mulţi dascăli de calitate, de şcoli, de lecturi, pentru păstrarea sau alegerea unui stil sănătos de viaţă? Cât şi câţi au scris sau le-au vorbit tinerilor despre scara de valori care trebuie avută în viaţă? Care au fost modelele arătate? N-ar trebui adunată, strânsă, chemată, cum vreţi să spunem, o elită care să reformuleze adevăratele valori necesare societăţii şi să le dea în vileag, în vederea progresului societăţii? N-ar trebui ca oamenii care ne conduc să-şi pună la lucru imaginaţia şi raţiunea, să reflecteze asupra posibilităţilor, dar şi limitelor omului, pentru a-l feri de atitudini excentrice, cele care ies din limitele obişnuitului? Ar trebui să gândească la viitorul nostru, la viitorul tinerilor astăzi fără ideal moral, fără loc de muncă, familie stabilă, fiindcă ei, tinerii, duc steagul vieţii mai departe. Bolta lumii s-a mărit şi este nevoie de mai multe coloane pe care să se sprijine, pentru a nu se nărui. 
  
Părintele român Constantin Galeriu (1918-2003) invoca cuvintele lui Marcu Ascetul: „Trei sunt uriaşii care ucid sufletul: uitarea, ignoranţa şi trândăvirea”. Să gândim asupra lor! Cert este că atunci când duci munca pe care o doreşti, o accepţi, trăieşti în concret şi iubire, iar când trândăveşti trăieşti în abstract şi ură, întinzi cu uşurinţă mâna - răului. 
  
Putem rămâne pasivi în faţa primitivismului, a răului, a cruzimii, a bestialităţii? Când va reveni lumea la normalitate? Civilizaţia - produsul minţii omului făcut cu mare efort - nu este permis a fi distrusă! Ar însemna un mare regres. O hotărâre trebuie luată. Istoricul şi geograful grec Herodot (484 – 425 î. H.) spunea: „Chiar dacă în cale se iveşte vreo piedică, valoarea unei hotărâri bune nu-i cu nimic zdrobită!” 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!