Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 1315 din 07 august 2014        Toate Articolele Autorului

Scrisoare de peste Atlantic
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Citind articolul Maestrului Doru Popovici „Un inspirat eseu dedicat lui Ion Minulescu”, în care afirmă: „Ca muzician, am găsit corespondenţe spirituale între opera lui Ion Minulescu şi arta sonoră generată de Debussy şi Ravel” m-am gândit imediat la piesa Bolero a lui Ravel, compozitorul francez impresionist, la ritmul său şi tempoul invariabil, la melodia sa repetitivă care farmecă ascultătorul şi la compozitorul francez Debussy care a creat un stil nou la vremea sa în muzică, o stare de sugestie, pe care auditorii cu mare simţire poetică o descoperă prin audieri repetate. M-am mai gândit la muzica picturală a lui Debussy, la piesa Claire de lune pe care am ascultat-o în interpretarea unei pianiste canadiene ... Apoi am căutat articolul dvs., şi l- am găsit, intitulat „Nu sunt decât un snop de vorbe bune”. 
  
M-am bucurat că aţi scris despre poetul Ion Minulescu. Nu am mai auzit pe nimeni vorbind despre poezia sa, în ultima vreme. Cu adevărat originalitatea şi muzicalitatea poeziilor lui nu poate fi contestată. Ştiu că poezia i-a fost greu definită în acele vremi, dar şi mai târziu, şi chiar eronat definită de unii critici. Părerea mea este că nu l-au înţeles sau nu au dorit să-l înţeleagă. Autorul „Romanţelor pentru mai târziu” nu poate fi încadrat nici în simbolismul francez, nici cum îl caracteriza Lovinescu, ca fiind „un stegar al mişcării simboliste ... de un simbolism exterior şi mecanic”, nici cum îl caracteriza Călinescu „un simbolism de factură comică ... poet care se complace în a debita enormităţi cu un aer serios” sau „un tip caragialian, tânăr muntean volubil, facil emotiv, incapabil de a lua ceva în serios”. Tudor Vianu a recunoscut că nu a existat un poet mai retoric decât Minulescu, iar Matei Călinescu l-a considerat un umorist sentimental. 
  
Scuzaţi-mi amănuntele căutate şi găsite spre argumentare, dar este unul dintre poeţii pe care i-am iubit, l-am înţeles poate altfel, i-am căutat şi i-am descoperit notele melancolice şi lirice, pe lângă acel umor liric adresat simţurilor cu mijloace poetice folosind cuvinte inteligente. Departe de a mi se fi părut superficial, mi s-a părut chiar profund, exprimându-se uşor datorită talentului de versificator şi în acelaşi timp folosind un ritm muzical perfect. I-am apreciat timbrul specific, imaginile şi cuvintele, fantezia, inteligenţa artistică care se răspândeşte ca nişte raze de lumină în diferite direcţii ale culturii, fiindcă nu oricine poate uza de avalanşa de cuvinte atât de frumos şi sugestiv exprimate. Criticii vremii nu l-au prea înţeles, este opinia mea, nu au ştiut în ce „raft merituos” să-i pună opera, scriitorii l-au cam ironizat. Sugestiv aţi redat în articol epigrama lui Nicolae Crevedia: „La Capşa unde vin toţi seniorii/ Sunt două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ În alta se mănâncă ... scriitorii ... ” Dar mai intervine şi gustul fiecărui critic pentru poezie. Poate a fost mai apreciat, după cum aţi menţionat în articol , de Al. Piru: „Poezia lui Ion Minulescu e o poezie de emoţie elevată şi de superioară tehnică artistică, meritându-şi din plin popularitatea azi, când poeţii fac tot posibilul ce le stă în putinţă pentru a-şi îndepărta, prin înlăturarea clarităţii şi chiar a oricărui sens, cititorii.” 
  
Pot fi exemplificate atâtea momente lirice! În Cântec de leagăn: „Nani, nani ... / Dormi în paza nesecatului izvor/ de priviri/ ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,/ nani, nani ... / ochii mamei au vegheat întreaga noapte,/ şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase ... ” 
  
Apreciez din calitatea mea de femeie că erotica lui este plăcută, sinceră, originală, senzualitatea are delicateţea ei şi dacă transpare umorul, este, cred, apărarea bărbatului în faţa sentimentului iubirii de care este copleşit. Sensibilitatea bărbatului este mărturisită, presărată pe alocuri cu umor, poetul îndrăgostit parcă-l văd căzut în extaz, cu inima bătând şi cuvintele-i curgând, ca în Romanţa policromă: „Nu-i cer nimic ... / Şi totuşi, dacă-ar vrea ... / O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă!/ Ar face dintr-un lac o Marmara,/ Şi dintr-un melc, un sfinx săpat în stâncă./ Nu-i cer nimic ... ” 
  
De câte ori nu recitam aceste versuri ... Sau de câte ori nu ar fi putut scrie bărbaţii: „De ce-ţi sunt ochii verzi/ culoarea wagnerienelor motive/ şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?...” (Celei mai aproape). Sau nu au mărturisit în gând: „Tu crezi c-a fost iubire-adevărată ... / Eu cred c-a fost o scurtă nebunie ... / Dar ce anume-a fost,/ Ce-am vrut să fie,/ Noi nu vom şti-o poate niciodată ... ” (Celei care pleacă). 
  
De câte ori un bărbat nu a recitat, măcar în gând: „Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine ... / Dar 
  
fiindcă azi mi te dai toată,/ Am să te iert/ E vechi păcatul/ Şi nu eşti prima vinovată!...”(Celei care minte). 
  
Câtă profunzime în versurile: „Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate/ Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,/ Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate/ Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,/ Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.” (De vorbă cu mine însumi). 
  
De câte ori privind răsăritul de soare la mare, nu am recitat versurile: „Răsar,/ Mă-nalţ,/ Cobor şi-apoi dispar,/ Şi-apusul meu e totuşi răsărit ... ” (Romanţa soarelui), sau nu am recitat ultimele versuri din poezia Acuarela, din care probabil s-a inspirat Bacovia – poetul ploilor eterne: „În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Orăşenii pe trotuare,/ Merg ţinându-se de mână. [ ... ] În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi o bătrână/ Două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână ... ” Şi exemplificările ar putea continua. 
  
Iată de ce a fost inspirat şi bine venit articolul dumneavoastră despre poetul Ion Minulescu. 
  
Cu cele mai bune gânduri, 
  
Vavila Popovici 
  
Scrisoarea a fost adresată publicistului Gheorghe Mohor, în urma apariţiei eseului închinat poetului Ion Minulescu, în suplimentul cultural săptămânal al cotidianului “Argeşul”. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Scrisoare de peste Atlantic / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!