Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Frigul în luna mai
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vă pun o întrebare: cum staţi cu frigul, în luna mai? Evident că de la această întrebare, derivă cele secundare: vă e bine, aveţi căldură în casă, vă dor oasele, v-au îngheţat mâinile la calculator? oho, şi câte nu mai sunt de întrebat...! Mie îmi place luna mai: îmi plac florile, natura. Au înflorit salcâmii, iasomia, teii se pregătesc, ce mai, natura este înfloritoare, verdeaţa râde la ploaie! Apropos: voi v-aţi săturat de ploaie? Eu, da! Deşi, sinceră să fiu, îmi place să mă plimb prin ploaie: mi se pare mai cald afară decât în casă. Vă spun sincer, la mine (locuiesc la parter, pe colţ, majoritatea pereţilor spre exterior) este ca într-un cavou, simt cum îmi pătrunde frigul prin oase şi stau îmbrăcată ca eschimoşii din regiunile polare care trăiesc în igluri. Beau ceaiuri fierbinţi şi înconjor cana cu mâinile amândouă să mă încălzesc, de parcă aş mângâia berbecul care este pictat pe ea (reprezintă zodia mea, am primit-o cândva, cadou de la colegii de birou).Îmi îngheaţă, efectiv, mâna dreaptă cu care mânuiesc mouse-ul la calculator. Dimineaţa îmi pregătesc o cafea tare, fără zahăr iar după masa de prânz, o cană mare cu ness cu lapte şi miere. Poate vă întrebaţi de ce cafeaua nu o îndulcesc şi ness-ul cu lapte îl îndulcesc cu miere! Păi, mă amăgesc, simt că am gustat ceva dulce, îl consider ca pe un desert, altfel, aş mânca dulciuri într-una pe frigul ăsta şi m-aş face cât o tonă! Dar vă întreb: seminţele de floarea soarelui îngraşă? De-astea mănânc o pungă de 200 de grame aproape în fiecare zi, numai atunci când citesc. Prefer seminţele pestriţe. Din ce mănânc, aş mai mânca, şi uite, aşa, dacă s-ar construi munţi din cojile lor aş construi cel mai înalt vârf de munte din ţară!  
Îmi place luna mai, aşa cum este ea, pentru că, în ciuda ploii de-afară şi a frigului din casă, aud prin geamul deschis de la bucătărie trilurile păsărelelor şi mai ales, ciripitul vrăbiilor din grădiniţa blocului în care locuiesc şi mă încântă. Parcă sfidează ploaia, frigul, şi cântă mai abitir ca atunci când este cald afară! Mă gândeam aşa: uite domnule, ce unite sunt la o adică! Dacă eu aş pune de o manifestaţie (să zicem, în faţa guvernului, că nu sunt mulţumită de noul guvern) pe ploaia asta, n-ar veni nimeni, aş sta în ploaie ca o paparudă şi m-ar uda ploaia până la piele, m-aş îmbolnăvi până aş ajunge acasă, mai cu seamă că trec prin Piaţa Sudului unde te mai şi enervezi că nu se mai termină lucrările de la pasajul subteran început de doi ani. Norocul meu este că primesc volume de poezii, proză, de la prietenii mei, scriitorii, şi cât aş aştepta în autobuzul care mă duce spre casă, aş citi, aşa cum fac de obicei. În principiu (dacă nu circul cu metroul), am început să ignor coada de maşini care se mişcă precum melcul pe o distanţă de câţiva kilometri, bară la bară. Aş citi şi aş uita că sunt udă (deşi, sincer, m-ar jena!), cred că m-aş încălzi un pic de la suflarea omenească din autobuz. Ei, dar şi când aş ajunge acasă! Drept în baie m-aş duce, sub duş, nu duc lipsă de apă caldă. Zilnic stau sub duş: dimineaţa şi seara dar nu cinci minute ca atunci când este vară, stau câte o oră aproape, să-mi încălzesc bine oasele, să rezist la calculator.  
Când mă gândesc că mai avem puţin şi intrăm în iunie, lună de vară, îmi vine să spun, ca în versurile lui Bacovia: (...) „Blestemat să mai fie şi târgul/Ursuz şi cu veşnice ploi.”(...) Dar, nu fac aşa, sufletul meu este încă verde precum natura veselă după ploaie, atunci când o mângâie razele de soare... Dar mă întreb: oare o mai ieşi soarele? Iaca trece vara acu’-acu’, vine toamna, şi, precum în poezia lui Eminescu: „Vezi, rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşează bruma peste vii -/ De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”  
Uite aşa chemăm noi iarna pe versurile lui Eminescu! Pe urmă, la mine nu are cine să vină la uşă, doar nepoata mea care îmi luminează şi-mi încălzeşte sufletul când o văd. Cu ea uit de frig, uit că timpul trece şi, Doamne, nu mai vine vara aia odată... Vă întreb pe voi: ce ziceţi, vine vara adevărată şi căldura sufocantă? Iaca, am început să vorbesc în rime: de la frig mi se trage!  
Şi, probabil, nu o să fim mulţumiţi de anotimpul vara, dacă sunt zile caniculare: ne dorim frigul din luna mai. Eu, cel puţin am un avantaj: vara, la mine în casă este foarte bine, nu am nevoie de aer condiţionat când sunt zile caniculare. Duşul îl fac atunci cu apă călâie şi stau doar cinci minute sub duş, să mă răcoresc. Ah, ce dor îmi este de vară! Uite, şi cum stau acum la calculator, pe frigul ăsta, încep să delirez: mă văd o copiliţă, într-o vară adevărată, călduroasă, pe uliţa mea nepietruită, cu praful de câţiva centimentri, fierbinte, alergând cu picioarele goale prin praf, spre gârlă. Doamne, ce îmi plăcea să mă bălăcesc în apă, să înot, şi să joc leapşa sau volei cu fetele şi băieţii de pe strada mea! Când am crescut puţin mai mare, cam pe timpul ăsta, mă văd la strâns lucerna, grămăjoare, după secerătoare. Ce frumos mirosea trifoiul! Şi parcă nu ploua aşa, săptămâni în şir! Ploua când trebuia! Ploua când avea nevoie grâul, porumbul, floarea soarelui, să crească, să rodească! Mă văd ieşind în câmp, contemplând lanurile de grâu, cu spic, înalte, aproape că nu mă vedeam din ele, deschizând braţele şi îmbrăţişând toată Câmpia Bărăganului. În luna mai înfloresc salcâmii. În satul meu era o adevărată pădure de salcâmi iar hotarul care împrejmuia curtea părintească era plină de salcâmi. Dimineaţa şi seara atmosfera te îmbăta de mireasma lor. Acolo, la umbra lor, citeam mult, în vacanţa de vară. O! Şi serile de vară erau frumoase în Bărăgan! Cerul era cel mai frumos din lume, încărcat cu stele: Luceafărul, Carul Mare, Carul Mic iar spectacolul cel mai frumos era ploaia de stele sau perseidele din luna august. Şi luna care ne lumina toată curtea... Offf ! Îmi vin în minte câteva fraze din „Insomnii de mătase” de Fănuş Neagu: „Sunt seri ca nişte păduri de lemn întinse de la un munte la altul ca să treacă pe umerii lor pâlcuri cu căruţe cu fân vioriu. Sus, se schimbă gărzile la palatul Lunii, dedesupt, râurile schimbă între ele zăvoaie, peşti nemuritori, sălcii şi hore în care se învârt, până la pierderea minţii, flăcăi ameţiţi de zânele apelor „(...) Despre iele sau zânele nopţii mi-a povestit bunica, veneau la miezul nopţii, am scris şi eu un poem despre ele, inspirată fiind de poveştile ei.  
Sună telefonul. Mă trezesc din visare. E sora mea cea mică. Îi spun că mi-e frig. Chicotim puţin la telefon, să mă înveselească. Ea are casă mare şi frumoasă. Are şemineu. Poate face focul la el sau dă drumul la centrala termică... dar, "fiecare cu casa lui", cum se spune. Se apropie seara. Îmi fac un ceai şi îmi pregătesc ceva pentru cină. Afară este încă vreme închisă, de ploaie. Parcă s-a lăsat şi mai rece. Închid fereastra de la bucătărie. Trilurile încă persistă...Păsărilor nu le-o fi foame şi frig? Mă pregătesc să fac duşul de seară. Abia aştept să-mi încălzesc oasele! O să stau aproape o oră şi apoi o să visez din nou la „Insomnii de mătase” ale lui Fănuş Neagu până s-o inventa pastila împotriva frigului.  
„În iulie, seara, clipa e albă, cu ochi leneviţi, anii au fruntea lungă, prelinsă de sub coif de aur, şi eternitatea, generoasă, risipeşte pietre rare”.  
Chiar: cum o fi în luna iulie? Noapte bună!  
 
Referinţă Bibliografică:
Frigul în luna mai / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!