Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Vladimir Nicolaevici Megre şi „Cedrii sunători ai Rusiei”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întotdeauna am fost fascinată de operele marilor scriitori ruşi, de ecranizările care s-au făcut după acestea. Clasicii (atât poeţi cât şi prozatori) i-am citit în liceu. Pe Vladimir Nikolaevici Megre l-am descoperit anii trecuţi pe internet. Autorul s-a născut pe 23 iulie 1950, regiunea Cernigău din nordul Ucrainei. Cartea lui se numeşte „Cedrii sunători ai Rusiei”, tradusă de Cristian Călugăru, 1996, carte care se compune din opt părţi şi care a făcut senzaţie la sfârşitul secolului trecut şi face şi în acest început de secol, în Rusia şi în întreaga lume:  
 
Anastasia (Vol. I)  
Cedrii Sunători ai Rusiei (Vol. II)  
Spaţiul de Iubire (Vol.III)  
Creaţia (Vol. IV)  
Cine suntem noi? (Vol.V)  
Cartea Neamului (Vol.VI)  
Energia Vieţii (Vol.VII)  
Noua Civilizaţie (Vol.VIII, prima parte)  
Ritualurile Iubirii (Vol.VIII, partea a doua)  
 
„În cărțile sale Vladimir Megre detaliază unele proprietăți știute sau nu ale cedrului, în special al cedrului sunător din Siberia. Astfel el afirmă că cedrul din nord este superior calitativ celui din regiunile meridionale. Cedru trăiește 550 ani și poate atinge înălțimi de peste 40 m. Copacul prezintă proprietăți curative, din lemn se fabrică mobilier sau cutii de rezonanță pentru instrumente muzicale. Frunzele cedrului au miros plăcut dar și balsamic. O bucățică din lemn de cedru în casă alungă moliile. Vladimir Megre relatează că în 1792 academicianul Peter Simon Pallas știa că frunzele de cedru consumate măresc potența masculină și rezistența organismului la diverse boli. Grigori Rasputin a crescut în Siberia, într-o zonă cu cedrii sunători. La 50 de ani el își petrecea viața în orgii într-un ritm pe care un om normal nu-l poate susține. Aleksandr Karelin, marele campion mondial și olimpic, a crescut tot într-o zona asemănătoare. Regele Solomon și-a construit templul din cedru.” (Wikipedia)  
Despre autor nu s-a ştiut nimic până la apariţia acestei cărţi el scriind-o în urma unor experienţe pe care le-a trăit personal. Nu îşi încercase talentul literar niciodată, dar, la îndemnurile Anastasiei, eroina principală din această carte, începe şirul poveştilor experienţelor trăite, drept care, prima parte a fost scrisă cu stângăcie, după care, în următoarele, firul epic a început să fie imbogăţit, devenind curgător, chiar profesionist.  
Megre este cunoscut ca un antrepenor rus care, la mijlocul anilor ´80 era însurat şi avea o fiică, trăind în oraşul Novosibirsk, unde, la fel ca şi mulţi alţi capitalişti ruşi în devenire, a prins oportunitatea perestroykăi şi a colapsului sistemului comunist pentru a se lansa în cariera de întreprinzător, astfel că, la sfârşitul anilor ´80 avea o flotă de vase marine care navigau pe apele râului Obi, la nord de Novosibirsk. În anul 1994 el porneşte într-o expediţie pe fluviul Obi, spre nord şi întâlneşte doi vârstnici care îi spun despre un copac, un cedru, cunoscut ca pin siberian, ce creşte în adânca taiga siberiană, că are proprietăţi vindecătoare:  
“În primăvara anului 1994, am închiriat trei nave fluviale cu care am făcut o expediţie de patru luni, de-a lungul fluviului Obi... Expediţia se numea “Caravana Negustorilor”.  
Câteodată, de-a lungul a zile întregi, pe traseul nostru nu se întrezărea nici măcar un sătuc cât de mic. Cât cuprindeai cu privirea, doar taiga de o parte şi de alta a apei.în acele zone, fluviul reprezenta singura cale traficabilă de-a lungul a zeci de kilometri. Pe atunci încă nu ştiam că la unul din aceşti kilometri mă aştepta o întâlnire care avea să-mi schimbe viaţa pentru totdeauna...Am hotărât să rămânem doar pentru trei ore...în acest răstimp, se apropiară de mine doi bătrânei care-mi făcură o propunere, după părerea mea, bizară.  
Cel mai tânăr mi se adresă în timp ce celălalt, cu barba albă şi lungă, rămase în tăcere. Cel mai tânăr încercă să mă convingă să-i încredinţez cincizeci de oameni din echipaj (şaiezeci şi cinci erau de toţi), pe care să-i conducă personal în adâncul pădurii, la douăzeci şi cinci de kilometri de la navă. Acolo aveau să taie un cedru sunător. Un cedru care, după spusele lui, atingea o înălţime de patruzeci de metri. Moşul spunea că acest cedru era neobişnuit. Trebuia purtată o bucăţică de lemn din acest copac agăţată la gât cu un şnur. Cine şi-o va agăţa la gât, va trebui să stea desculţ în iarbă, apăsându-şi cu palma stângă bucăţica de lemn de cedru pe pieptul gol. După un minut, el va simţi o căldură plăcută, emanată de cedru, după care tot corpul îi va fi străbătut de o discretă vibraţie. Cu multă convingere, moşul afirmă că persoana care era în posesia acestei mici bucăţi de cedru, doar după trei luni, ar fi simţit o considerabilă îmbunătăţire a stării generale a sănătăţii şi s-ar fi lecuit de multe boli”.  
În anul 1995 decide să se întoarcă în această zonă, de data aceasta singur, pentru a face investigaţii. În locul celor doi bătrânei el descoperă o tânără femeie, care îi spune că acei bătrânei erau bunicul şi străbunicul ei şi se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceştia. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea îi relevă nu doar secretele cedrului sunător, dar şi multe mistere ale Naturii şi Universului. Întors acasă, cu o nouă experienţă şi mentalitate de viaţa, îşi abandonează cariera de om de afaceri, căsnicia îi eşuează şi începe să scrie prima carte despre experienţa sa din taiga. Prima carte, intitulată “Anastasia”, o publică în 1996 şi o vinde el, însuşi, în staţiile de metrou ale Moscovei. Mulţi dintre cei care au cumpărat cartea s-au întors să mai cumpere pentru prieteni, vecini, astfel că, primul tiraj de 2000 exemplare s-a epuizat într-un timp scurt.  
Scoate o noua ediţie prin generozitatea unui director comercial al unei agenţii de impresariat dar, astazi, cartea îi apare sub egida editurii “Dilya” - Moscova şi St-Petersburg, o ediţie princeps ajungând chiar în colecţia Bibliotecii Congresului S.U.A.  
Succesul primei cărţi l-a îndemnat pe autor să scrie un al doilea volum. Alte vizite la Anastasia în taiga - inclusiv conversaţii cu fiul pe care ea l-a conceput cu autorul – au dus la apariţia altor cărţi, opt la număr în original (ultima având două volume).  
În anul 1999, numai după trei ani de la apariţia primei cărţi, Vladimir Megre este cel mai citit autor al Rusiei moderne, scrierile sale se vând în milioane de exemplare.  
În perioada de 3 ani, cât a durat traducerea volumelor în limba engleză de către John Woodsworth, cercetător asociat cu "Grupul de Cercetare Slavic" al Universităţii din Ottawa, au fost vândute peste 100.000 de cărţi doar prin recomandările călduroase ale celor ce le-au citit iar până în anul 2005 vinde peste 10 milioane de cărţi în întreaga lume fără nici o reclamă, ci doar prin recomandările cititorilor. Cărţile au fost traduse în 20 de limbi, schimbând cursul vieţii a milioane de oameni din întreaga lume, transformaţi de magia cuvintelor, ce le-au stârnit sentimente deosebit de profunde de iubire, adevăr, claritate, conexiune cu pământul şi cu Dumnezeu.  
După apariţia primei cărţi, „Anastasia”, cu care a avut succes în toată lumea, autorul a primit mii de scrisori de mulţumire pentru binefacerile pe care le-au simţit cei care au citit-o şi, in care, aproape toţi îşi puneau întrebarea cum această femeie solitară, trăind ca o sălbatică în taiga, reuşea să vadă la distanţă, să cunoască în mici amănunte evenimente petrecute cu mii de ani în urmă şi să se poată descurca cu mare uşurinţă în problemele vieţii noastre contemporane.  
Printre întrebările puse de admiratori autorului a fost şi aceea de ce nu a adus-o pe Anastasia la oraş, aproape de el, mai cu seamă că aceasta îi dăruise fiul pe care şi-l dorise atât de mult.  
Megre le-a răspuns că putea să îi amenajeze un cabinet numai al ei şi ar fi vindecat multă lume; ar fi primit pe lângă mulţumiri şi recompense dar Anastasia nu a dorit să îşi părăsească locul natal, nu are nevoie de nimic, ea este mulţumită că poate să facă ceva pentru omenire şi sufletul ei este plin de bucurie când face asemenea binefaceri pentru că le face din iubire. Într-o conversaţie cu ea, aceasta îi zise:  
“- În Biblie se vorbeşte mult despre iubire, deoarece aceasta are o influenţă binefăcătoare asupra sentimentelor umane. Ea este cea mai puternică dintre toate…  
-Atunci de ce vracii şi cei ce lecuiesc oamenii o cunosc atât de puţin în timp ce tu o cunoşti şi o stăpâneşti atât de bine?  
- Pentru că ei trăiesc în lumea voastră şi ei, ca şi ceilalţi din lumea voastră, au fost constrânşi să dea voie sentimentelor distrugătoare să intre în ei.  
- Care sunt aceste sentimente distrugătoare? Ce legătură au ele cu restul?  
- Sentimentele distrugătoare, Vladimir, sunt răutatea, ura, invidia, gelozia... şi altele. Acestea şi încă multe altele asemănătoare lor, îl fac pe om mai slab.”  
 
 
Vasilica Ilie  
23 martie, 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Vladimir Nicolaevici Megre şi „Cedrii sunători ai Rusiei” / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!