Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Filozofia cartofului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cunoşteam sintagma „a explodat mămăliga”, o expresie metaforică atunci când cineva este nemulţumit (îi ajunge cuţitul la os) şi îşi arată nemulţumirea, în ultima clipă, printr-o manifestare.  
De obicei, sâmbăta şi duminica la prânz, să nu pierd mult timp pentru gătit, îmi pregătesc o friptură pe grătar cu legume sau cartofi copţi la cuptor (rar prăjiţi sau piure) şi, bineînţeles, murături, pe timp de iarnă. Uneori, friptura o pregătesc la cuptor dacă este de viţel, în sos de vin şi cu legume sau cartofi, depinde ce gusturi am atunci. În cursul săptămânii gătesc ciorbe sau supe, diverse mâncăruri cu carne şi sos, pilafuri, musacale etc, sau diverse mâncăruri fără carne miercurea şi vinerea. Ei, acum să nu spuneţi că poetesele nu gătesc, că ele se hrănesc doar cu poezie! Eu fac parte din categoria acelor persoane cărora le place să mănânce mâncare pregătită de mânuţele lor, nu că mi-ar fi teamă că mă otrăveşte cineva, dar sunt persoana căreia nu-i place mâncarea gătită de oricine. Ce este drept, nu am o siluetă de invidiat şi nici cure de slăbire nu am făcut ca cele care nu gătesc şi mănâncă te miri ce! Ele au o siluetă de parcă ar mânca doar floricele de porumb! Nu le invidiez, le admir că pot să se menţină la standardele dorite. Dar să nu divaghez de la subiect!  
Astăzi m-am gândit pentru masa de prânz la un piept de pui dezosat pe grătar, cartofi copţi la cuptor cu brânză rasă pe deasupra şi castraveţi acri. Am pus cartofii la cuptor, la temperatura de 205 grade cum îi pun de obicei; arată foarte bine rumeniţi pe deasupra, după ce îi decojesc. Mă întorc la birou, cu gândul ca atunci când sunt aproape gata, să pun grătarul în „funcţiune”. La începuturile mele literare, uneori, când eram cuprinsă de „febra”inspiraţiei, mi s-a întâmplat să uit că am mâncarea pe foc, aşa că, de câteva ori a trebuit să o arunc fiindcă se prinsese pe fundul oalei sau cratiţei. De aceea, de la un timp, nu gătesc decât în oale de inox cu capace, fund dublu şi la foc mic.  
Şi cum spuneam, eram la birou şi cartofii în cuptor. De data aceasta, nu scriam, citeam prefaţa din antologia „Convieţuiri” a editurii Betta, printre autori numărându-mă şi eu, prefaţă scrisă de criticul istoric şi literar, Aureliu Goci. Mă aprofundasem cu totul în citit, eram la fraza: (...)”O antologie, se zice că este un „florilegiu”, adică un buchet cu cele mai frumoase flori ale autorilor, care şi ei au o mare diversitate tipologică. (...)” „Ce frumos le zice maestru’ Aureliu Goci”! spun în gând, satisfăcută de frumuseţea frazei, când, o bufnitură care venea de la bucătărie m-a făcut să tresar ca arsă de pe scaunul de la birou, ca şi cum se întâmplase ceva grav. „O, Doamne, ce să fie”? îmi spun în gând. Uitasem de cartofii din cuptor. Mi-era pur şi simplu teamă să mă apropii de bucătărie: îmi imaginam că vreo arătare invizibilă a deranjat ceva pe acolo. Dar, până să ajung să văd ce s-a întâmplat, un miros de arsură îmi mângâia nările, şi, imediat mi-am adus aminte de cartofii din cuptor. „Nu cred că s-au ars, nu i-am pus de mult la cuptor”mă încurajez în gând. Iau o mănuşă şi deschid uşa de la cuptorul aragazului. O imagine de coşmar mi se arătă sub priviri, parcă era o scenă dintr-un film de război, momentul când explodează o grenadă. Bucăţi din miezul unui cartof erau împroşcate pe pereţii cuptorului şi cea mai mare parte din el, în tava de sub grătar pe care o ţin tot timpul când pregătesc ceva la cuptor. Norocul meu că bucăţile de pe pereţi începuseră să se ardă şi s-au desprins cu uşurinţă când am curăţat cuptorul.Pusesem patru cartofi de mărime mijlocie, pe grătar: trei erau întregi iar cel care explodase, dacă te uitai la el, fără să ştii ce s-a întâmplat, ziceai că este întreg: coaja rămăsese la forma iniţială a cartofului, doar când am pus mâna cu mănuşa ca să o arunc, s-a „dezumflat”. Cum de tot miezul ieşise din coajă nu pot să-mi explic. Singura pe care mi-am dat-o a fost diferenţa dintre cartofii pe care i-am pus la cuptor azi faţă de alte dăţi: au fost cartofi albi, nu roşii. O singură întrebare nu-mi dădea pace: de ce s-a întâmplat numai cu unul dintre cei patru cartofi?  
Am început să filozofez în timp ce pregăteam friptura şi tăiam murăturile. Omul este fiinţă, poate să se manifeste, dar cartoful când este în cuptor, ce nemulţumire să aibă? Cartofii sunt de două feluri: albi şi roşii, rezistenţi şi mai puţin rezistenţi, sigur, şi nu toţi sunt la fel ca înfăţişare. Putem oare, stilistic, compara oamenii care nu mai pot să-şi înghită frustrările, greutăţile şi nevoile- unii dintre ei cedând- cu aceşti cartofi albi, care, la temperaturi înalte, iată, explodează, dar nu toţi? De câte feluri pot fi oamenii pe interior? Sigur, trecând prin viaţă am întâlnit fel de fel de oameni- cu caractere diferite- şi chiar dacă nu le-am cunoscut la toţi interiorul am putut să-mi îmbogăţesc experienţa de viaţă, cunoştiinţele, atât pe viu cât şi prin citit- prin personajele literare descrise de autori- sau prin întâmplările cu exemple văzute la televizor. Nu degeaba se spune că omul cât trăieşte învaţă să cunoască fel de fel de lucruri şi când pleacă la cele veşnice tot nu le ştie pe toate. Una peste alta, am ajuns şi la concluzia că nu numai mămăliga „explodează”: din experienţă proprie, chiar şi cartoful.  
 
Referinţă Bibliografică:
Filozofia cartofului / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!