Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

O Ană a lui Manole sacrificată pe altarul nedreptăţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!) de Antoaneta Rădoi  
 
Pe Antoaneta Rădoi am cunoscut-o cu ocazia lansărilor de carte de la Clubul Calderon. Ea filmează aproape toate lansările care se desfăşoară în acest lăcaş. De curând am întâlnit-o la Târgul de carte „Gaudeamus” unde a filmat la prezentările de carte ale Editurii Betta, şi, când am plecat spre casă, am avut acelaşi traseu, până la Universitate, unde a coborât iar eu mi-am continuat drumul. În acest interval mi-a oferit două cărţi de proză şi mi-a povestit un crâmpei din viaţa ei. O admir pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Este o tânără simpatică, generoasă, cu un zâmbet larg deschis, cu ochii vioi ca de veveriţă, o femeie, care, oricând are ceva de spus, deşi, la început ţi se pare timidă. În ciuda acestui fapt, o percep ca pe o fiinţă destul de puternică şi optimistă, ţinând piept cu stoicism vicisitudinilor prin care a trecut, o adevărată creştină care crede în Dumnezeu, dar, care, trecând printr-o experienţă neplăcută tocmai din partea celor care au ales să-L slujească pe Dumnezeu, a făcut-o să scrie despre nedreptăţile prin care a trecut.  
Dintre cele două cărţi oferite cu generozitate, am citit-o pe nerăsuflate (dar cu indignare şi revoltă, simţiri pe care le-am „împrumutat” de la autoare), pe cea care se numeşte „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)”. Am promis că o să scriu despre această carte, şi, iată că o fac acum.  
Trăim vremuri grele în care educaţia spirituală a dispărut, omul nu mai este credincios în religia lui, respectiv, în cea ordodoxă. Democraţia prost înţeleasă (după aşa zisa „revoluţie” din decembrie 1989) a făcut ca oamenii să se urască unii pe alţii, să se omoare fraţii între ei, părinţii să nu se mai înţeleagă cu copiii, iubirea de aproape să dispară iar răul să fie atât de evident încât eşti îngenuncheat, pur şi simplu. Numai credinţa în Dumnezeu te poate ridica de jos împreună cu voinţa de a trăi mai departe, şi, bineînţeles, puterea de-a ierta.  
Cartea de faţă este un strigăt de durere, o spovedanie a autoarei, a nedreptăţilor pe care le-a întâmpinat chiar de la oamenii de la care nu se aştepta. Citind cartea, am avut în faţa mea un „meşterul Manole” care construia în zadar. Numai că, autoarea nu a găsit o „Ană” s-o sacrifice ca să termine lucrarea şi să poată să se bucure de ea toată viaţa: a fost ea, însăşi, sacrificată de alţii care nu au lăsat-o în pace până nu a fost învinsă.  
Această carte este, cum am spus mai sus, o spovedanie a autoarei, un fel de jurnal, sau, dacă mă gândesc mai bine, o alătur de memorialistică, scrisă la persoana a-I-a, presărată, ici-colo, cu pasaje ironice sau autoironice, îmbrăcând forma unui pamflet. Este bine că autoarea nu şi-a pierdut simţul umorului!  
Eu, ca cititor, nu pot s-o judec că a scris pe un ton critic la adresa bisericii, căci tocmai oamenii acesteia i-au adus necazuri şi nici adevărul absolut nu-l pot cunoaşte. Ştiu doar că autoarea, prin această carte a dat frâu liber sufletului frământat de atâtea suferinţe, exact ca a unui stăvilar. La un moment dat se întreabă: „Ce este mai bine: să spui ceva şi apoi să-ţi pară rău că ai spus, sau să nu spui ceva şi, mai apoi, să-ţi pară rău că n-ai spus?” Până şi în motto-ul epilogului am simţit un pic de ironie: „ Cuvintele nespuse, sunt oase de peşte pentru mine. Mă înec cu ele”. Şi, iată, Antoaneta Rădoi n-a tăcut, a avut ceva de spus în această carte, fără oprelişti, fără să se autocenzureze.  
Cartea are două prefeţe: una scrisă de prof. Floarea Necşoiu şi cealaltă, de criticul istoric şi literar Aureliu Goci. De asemenea, autoarea are şi un cuvânt către cititori unde vorbeşte desprea persoana ei, cu un motto: „Dacă stai în genunchi înaintea lui Dumnezeu, te poţi ridica în picioare în faţa lumii, şi o poţi înfrunta.” În câteva capitole îşi pune pe tapet frământările şi durerile pricinuite atât de loviturile primite de la viaţă: moartea părinţilor, a partenerului care a ajutat-o până a proiectat o afacere, muncind apoi singură până a văzut-o pe picioare, cât şi loviturile primite de la slujitorii bisericii până au adus-o la sapă de lemn.  
Talentată în arta vestimentară- având la bază Şcoala de Artă- Antoaneta Rădoi şi-a deschis la început un atelier de îmbrăcăminte. Între timp se îmbolnăveşte şi rămâne paralizată între anii 2004-2005. Credincioasă din naştere, educată în religia ortodoxă, îşi revine ca prin miracol, şi, după un an de convalescenţă a ajuns să meargă pe picioarele ei, fără cârje sau baston. Îşi revenise complet dar nu mai avea din ce trăi. În afară de arta vestimentară, autoarea a mai primit de la Dumnezeu un dar: de a picta icoane. În timpul covalescenţei, împreună cu partenerul ei, Erm, au pictat icoane şi au lucrat multe obiecte artizanale. Ca atare, s-au gândit să-şi deschidă un magazin unde să-şi valorifice munca, undeva, în Voluntari, împrumutându-se de mulţi bani pentru închirierea spaţiului. Au avut numai ghinioane: li s-a furat maşina din parcare cu marfă cu tot, o altă maşină le-a luat foc în faţa Poliţiei. S-au împrumutat de alţi bani pentru a cumpăra altă maşină şi au găsit un nou spaţiu pentru a valorifica obiectele de cult pe care le pictaseră: partenerul ei, fiind la rândul lui, artist plastic. Dar, tocmai când lucrurile căpătau contur, şi, cum un necaz nu vine singur, partenerul ei a părăsit-o definitiv. Toată grija, munca, alergarea, stresul, s-au strâns pe umerii ei. Magazinul cu obiecte bisericeşti le-a stat în gât celor de la BOR.  
„(...) Aveam în Deal „tătici iubitori” care nu conteneau cu „binecuvântările”. Cu pizmă, cu ură nedreaptă şi cu VICLENIE mă înconjurau. Nu mai aveam vânzare, nu mai aveam clienţi în schimb aveam...Garda Financiară şi OPC!!! Fain!!! Cum nu se putea mai bine! „Bucuria nebunilor”, cum se zice... (...)”  
„(...) Şi uite aşa, prin Ermant Art „mi-a fost dat” să văd, să trăiesc „ortodoxia sfântului sinod”, până-n străfundul sufletului meu... Mă pătrunsese dincolo de rinichi, dincolo de fiecare mădular şi neuron!!!O otodoxie pe care n-o recunoşteam! Nu era acea Ortodoxie pe care-o preluasem, în mers, de la bunii mei străbunici, de la bunicii şi părinţii mei! Nu văzusem la ei ura! Nu văzusem pizma! Nu văzusem trădarea! Ci văzusem şi practicasem iubirea, milostivirea, întrajutorarea, frica de Dumnezeu. Acum vedeam lucruri urâte, străine mie şi neamului meu ortodox. Şi, nu mai ştiam ce să cred! Nu mai ştiam ce să fac!... (...)”  
Nu s-a lăsat dărâmată de greutăţi, intimidată de prigonitorii bisericii, a continuat să-şi ducă crucea destinului, fiind o bună creştină, gândindu-se că Iisus Hristos a fost sacrificat pe cruce, luând cu el toate păcatele lumeşti. Şi-a mutat magazinul în alt cartier, crezând că îşi va găsi liniştea acolo. Nici acolo nu a scăpat de urmărirea feţelor bisericeşti, a reclamaţiilor către Garda Financiară, fiind reclamată chiar de preotul care i-a făcut sfeştanie la inaugurarea magazinului. Datoriile, amenzile usturătoare au îngenuncheat-o şi a renunţat la magazin definitiv. Antoaneta Rădoi a pierdut războiul cu feţele bisericeşti dar nu cu viaţa. Ea le spune în încheiere: „(...) Şi... fiţi iertaţi! Voi...prigonitorii mei! ”  
Acum, autoarea se dedică scrisului şi filmărilor la diverse activităţi literare. Viaţa ei de până acum a fost ca a unui personaj de film. Ce se va întâmpla de acum încolo? Aşteptăm o nouă carte cu mărturisiri din viaţa ei. Eu îi urez mult succes!  
 
Vasilica Ilie  
25 noiembrie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
O Ană a lui Manole sacrificată pe altarul nedreptăţii / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!