Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Destinele în proza scurtă a scriitorului Georgi Cristu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru Georgi Cristu „Viaţa ca un cazinou”, Editura Semne-2015, este al doilea volum personal, primul fiind un debut în poezie, intitulat, „Clepsidra cu silabe”, la Editura Betta, în acelaşi an. Iată, anul 2015 este un an prolific pentru debutul autorului cu două volume personale. Îl felicit sincer că a ales să scrie şi proză scurtă, dat fiindcă la noi s-a scris mai puţin acest gen literar; abia după 1990 a devenit un fel de „dezgheţ” în literatura contemporană. Pot spune că titlul ales al volumului,”Viaţa ca un cazinou”, îşi merită pe deplin această denumire, în contextul în care, aproape în fiecare text, personajele îşi joacă viaţa pe roata norocului, ca la cazinou.  
Subiectele textelor din volumul mai sus menţionat se desfăşoară pe perioada de după revoluţie până în zilele noaste. Ele sunt atât de un real autosuficient, cu scenarii cotidiene, ancorate în perioadele când societatea românească nu era şi încă nu este aşezată pe temelia adevăratelor valori, fiind în continuă transformare, tranzitată de evenimente politice, economice şi mai ales, morale, cât şi de o împletire ludică între realitate şi imaginar, un joc constructiv şi bine stăpânit. Autorul îmbracă unele texte în subtilităţi, cu bună ştiinţă, tăind cu briciul pur şi simplu în partea dintre intrigă şi deznodământ, în aşa fel, încât, cititorul îşi imaginează diverse scenarii de desfăşurare a acţiunii, pe două planuri paralele, până la finalul abrupt.  
Personajele sunt alese din viaţa de zi cu zi, în general, tinere, cu nume care se repetă în mai multe texte (exemple: Radu, Oana, Didina, Cezar, Andrei, Valeria) dar cu alte trăsături, împlicate în alte subiecte.  
Stilul pe care îl adoptă Georgi Cristu este unul clar, aproape modern, tineresc, păstrând totuşi trăsături autohtone românești (vorbim aici de unele expresii uzuale), cu fraze scurte, cu verbe, un stil vioi şi concis în naraţiune, fără prea multe descrieri stilistice şi nici nu se opreşte îndelung la portretizarea personajelor. Pe parcursul firului naraţiunii, autorul lasă cititorul să intuiască ce fel de personaje sunt, după felul cum le implică în acţiune. Destinele lor, de multe ori, se sfârşesc tragic, ca atunci când pierzi la cazinou sume mari de bani, casele sau viaţa. Doar textele de la finalul volumului sunt tratate la persoana a I-a, cu un iz de amintiri din copilărie, şcoală, despre părinţi, vecini, colegi, profesori. Citindu-le, fac să încolţească un zâmbet în colţul gurii şi să te binedispună ( „Beţivance”, „Am băut cu Neanea Iancu”, „Aşteptarea moarte n-are sau circuitul cafelei în natură”).  
Nu întâmplător, volumul se deschide cu o proză care se numeşte „Destine?” , parcă semnul de întrebare pus după titlu -ca o întrebare retorică- prevesteşte destinele celorlalte personaje din următoarele texte. Subiectul din această proză impresionează prin iubirea neîmplinită a două persoane care se întâlnesc întâmplător în tren dar nu-şi schimbă adrese sau numere de telefoane, să se caute ulterior, mesajul finalulului fiind hazardul: sacrificiul unei vieţi şi continuarea alteia, autorul lasând să se înţeleagă că „viaţa merge înainte”.  
Cum subliniam mai sus, Georgi Cristu, în mai toate prozele, s-a inspirat din viaţa de zi cu zi a oamenilor, creionată cu sinceritate pe fondul unui trai nesigur datorită schimbărilor majore din societate după anul 1989. Întâmplările şi personaje sunt veridice, întrucât, deseori vedem la televizor asemenea exemple, însă autorul ştie să le îmbrace în haina literară printr-o imaginaţie debordantă.  
Cum se naşte un criminal” este titlul altei proze, a doua ca număr în „aşezarea” în volum, care, paradoxal, precede celelalte crime din alte texte. Proza tratează un subiect la ordinea zilei: copiii lăsaţi acasă de părinţii care au luat drumul străinătăţii pentru a câştiga o pâine, copii în formare, care au nevoie de îndrumare, să nu alunece spre decăderea morală. Fratele Adnanei, Radu, comite o crimă cu bună ştiinţă, pentru a-şi răzbuna sora exploatată de patronul la care se angajase- fiind încă elevă de liceu- crimă ce ar întrerupe drumul greşit al surorii acestuia spre prostituţie. Spre deosebire de acesta, care va fi prins de poliţie şi închis, în „Poveste din Cetate”, a cărei acţiune se petrece într-o comunitate de ţigani, este vorba tot despre o crimă, unde este închis altul nevinovat, nu criminalul adevărat. Gore, care este refuzat de ţiganca Maria (căsătorindu-se cu Rădulescu -Răducu, aşa îi spuneau fanii săi- un fost campion de box, pe care îl iubea), este omorât de personajul Bănică, un cârciumar cu care are o altercaţie în barul acestuia. Pentru că Gore este găsit mort de Rădulescu a doua zi de dimineaţă şi anunţă poliţia, ştiindu-se în comunitate că acesta i-a „suflat-o” lui Gore pe Maria în tinereţe, poliţia îl arestează pe Rădulescu. După ani buni, Bănică, ros de boală şi mustrări de conştiinţă, înainte să moară, cheamă poliţia şi mărturiseşte că el l-a omorât pe Gore iar Rădulescu este eliberat. Finalul acestei proze este unul fericit pentru că, personajul Rădulescu - faţă de alţi puscăriaşi care ies din închisoare schimbaţi în rău şi debusolaţi - reuşeşte să plece din ţară, să ajungă campion de box în Spania, iar cu banii câştigaţi îşi dezvoltă afacerea proprie, „Campion & Fiii, îşi construieşte case, cumpără terenuri, ajungând un afacerist prosper şi bogat.  
O proză realistă - din acest volum- care mi-a plăcut mult este „La Medelini”, o scriere în care nu se întâmplă nicio crimă şi în care autorul tratează aproape ironic, dar cu un umor negru atât subiectul cât şi personajele. Este vorba de distrugerea după revoluţie, cu bună ştiinţă a industriei româneşti, în locul acestora apărând fel de fel de societăţi „deochiate”. Din sindicatul care se formase în fabrică şi care protesta împotriva desfiinţării acesteia în mod voit, se remarcă vocea autorului care narează la persoana a III plural, personajul fiind colectiv, format dintr-un grup de câteva persoane. Muncitorii au fost trimişi acasă prin falimentarea fabricii, „răsplătiţi” cu salarii compensatorii. Ulterior, se întâlnesc să-şi înece amarul în băutură pentru că nu îşi mai găseau de lucru, unii mai având câţiva ani până la pensie. Până la urmă, toţi banii primiţi s-au dus pe „apa sâmbetei” fiind înşelaţi de ghicitoarea noului SRL înfiinţat imediat, pe locul fabricii, avându-l ca şef pe unul, Medelin.  
„Şi drumurile noastre s-au întâlnit la scurt timp în faţa unei porţi înalte din fier forjat-la rece- cu o firmă luminoasă pe care scria: „Vrăjitoarea Cristina & fiica- program non stop”. În partea din faţă, la parter, manelea chinuită o voce în boxele date prea tare, crezurăm că este restaurantul şi că, în spate se întrezărea, ceva mai înalt, hotelul. Sunarăm la poartă, şi la scurt timp apăru o damă brunetă şi durdulie cu trei dinţi din aur în faţă.O lucrare frumoasă care-i dădea o aură aparte în lumina lunii sau a firmei de la intrare, aşa după cum furăm toţi trei sau patru de acord în unanimitate.”  
(...) În camera de „proceduri” era semiîntuneric; regina sta turceşte pe un divan înconjurată de perne, de un ghioc, un pachet de cărţi de tarot, o sferă din cristal şi un coş de răchită cu nişte buruieni uscate.  
- Domnule, trecutul ţi-l cunoşti, prezentul te-a determinat să mă cauţi, pentru a te  
ajuta să-ţi construieşti un viitor pe măsura talentului dumitale. Ce zodie eşti?  
- Balanţă, zic eu, fiind convins deja că scap cu viaţă din toată tărăşenia asta.  
- Aha, pune în ghiocul ăsta trei bacnote de 100 lei, îmi spuse cu glas aproape şoptit  
regina.  
Pusei banii şi gându-mi zbură la datoria de întreţinere. Cât de exact o ghicise regina!”  
Toţi banii celor care au mers la ghicitoare au fost „înghiţiţi” de ghiocul vrăjitoarei care le promitea minuni ce vor veni peste câteva luni.  
„(...) Mă aşezai pe un scaun, hotărât să aştept...trei luni de zile, minunea promisă la Medelini. Beau şi plâng. Beau.”  
Temele care mai sunt abordate în prozele din volumul de faţă sunt:  
- degradarea omului în faţa neajunsurilor, a cutumelor din societate. În „Graffiti”este vorba despre un profesor de desen cu o situaţie materială certă în era ceauşistă, care, după revoluţie ajunge pe drumuri, dat afară de proprietarul care revendică locuinţa în care trăia. Într-un final, orele de desen se desfiinţează, profesorul ajunge şomer şi, pentru că nu a găsit de lucru, fiind singur, fără un sprijin, ajunge boschetar, trăind prin canale. Şi-a găsit sfârşitul, înjunghiat, pe o bancă dintr-un parc, la fel ca un borfaş;  
- diferenţa de gândire şi principiile dintre generaţii, în „La o cană cu vin”, care se observă din dialogul dintre mamă şi fiică:  
- Ştiu ce urmează să-mi spui: că dragostea la prima vedere este doar un trend şi că nu va rezista timpului, şi că nu vrei să sufăr, şi, ca mamă, îmi vrei numai binele, şi, bla, bla, bla!  
- Cam aşa ceva!  
- Am să te surprind, dar s-au făcut studii serioase de către oameni pregătiţi în domeniu şi s-a ajuns la concluzia că dragostea ca stare de efervescenţă chimică, hormonală, sexuală durează trei ani. Ceea ce mi se pare de ajuns! Da! S-au scris cărţi, se joacă piese de teatru pe această temă, lumea este din ce în ce mai convinsă de acest adevăr.”;  
- răceala dintre fii şi părinţi, unde primează doar interesul material, în „Fiul”, când Andrei este anunţat telefonic de moartea tatălui său prin accidentul făcut cu maşina de acesta, într-o localitate rurală. Vine la locul accidentului, ia o valiză importantă din portbagaj-cu acte, spune el, pe care trebuia să i-o aducă tatăl său- şi pleacă, fără să-l intereseze absolut, nimic, lăsând cadavrul tatălui său în grija altora.  
Cum spuneam la începutul expunerii, unele texte impresionează prin implicarea personajelor în jocul realului cu cel al fantasticului- fără simboluri însă- şi ai impresia că acţiunea se desfăşoară pe două planuri paralele, ca în proza lui Mircea Eliade. Aceste elemente le găsim în textele: „Salcâmi în floare”, „Tablou cu maci”, „O 9 zi” .  
Sigur, proza scurtă se citeşte mai repede decât un roman, oriunde şi oricând. Am citit cu plăcere cartea lui Georgi Cristu, căruia îi doresc mult succes şi la mai multe cărţi!  
 
Vasilica Ilie,  
7 septembrie, 2015.  
 
Referinţă Bibliografică:
Destinele în proza scurtă a scriitorului Georgi Cristu / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!