Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

„Anotimpurile sufletului” - Alexandra Mihalache
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am primit de curând un volum de versuri al Alexandrei Mihalache, o tânără prietenă de pe facebook care scrie o poezie sensibilă, plină de trăiri sufleteşti. Este o ialomiţeancă de-a mea (trăieşte în Slobozia) şi am promis că o să scriu despre carte. Aştept cu bucurie lansarea acestei cărţi la Bucureşti, să rostesc şi acolo câteva cuvinte. 
  
Volumul de faţă are un titlu care este în ton cu imaginile construite de poetă în versurile din carte, sentimente trecute prin toate anotimpurile, dându-ne seama că Alexandra Mihalache a scris cu sufletul acest volum de versuri. 
  
Cartea este structurată în patru capitole: „Poemele inimii”, „Sonete”, „Rondeluri” şi Evadare”. Primele trei capitole sunt scrise în versuri cu formă fixă iar ultimul capitol, în vers liber. 
  
Chiar dacă primul capitol se numeşte „Poemele inimii”, el se deschide cu un poem care poartă numele titlului cărţii,”Anotimpurile sufletului” şi este ca un preambul al întregii cărţi. Este capitolul cel mai generos din carte, presărat cu versuri pline de dragoste şi dor, căutări, dorinţe, aşteptări regrete, dar mai ales, întrebări. Dacă poezia „ Întrebări” are caracterul de a salva oarecum iubirea printr-o serie de întrebări ca un strigăt de disperare către un iubit imaginar (...)„ Aripile mi s-ar frânge/Cum te-nvăţ apoi să zbori?”, (...) „Cum să te cuprind în zare/Pe un ţărm de nemuriri?”, (...) „Cum să te învăţ a trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te-ntreb” poeta oboseşte să mai pună întrebări deşarte şi, în final, se consolează: ” Te-ntreb şi nu primesc niciun răspuns./Mă pierd în ceaţă ca o destrămare;/Misterul tău încă nu m-a străpuns,/ Rămâne-vei în veci o întrebare.” 
  
Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în „ninsorile” care-i „păreau străine”, toamna, când „frunzele duceau suspine” şi, cu ardoare, dorinţe şi chemări îl vrea lângă ea: „De-ar fi să vii din zări albastre/Să-mpreuni inimile noastre/Tu înger blând ce-mi aparţii/De-apururi lângă mine fii!”.(„De-a pururi lângă mine”) 
  
Alexandra Mihalache scrie o poezie sensibilă, pe care o decriptezi repede, care este plăcută când o lecturezi, care te farmecă prin imaginile create. Deşi încearcă să dea o definiţie a iubirii (vezi „Definiţia iubirii”) ea, în poemele sale, nu-şi cântă iubirea adevărată, ci absenţa ei pentru că totul se transformă în adorare, depărtare, vise, lacrimi şi disperare, ea nu-şi cântă împlinirea, ci dezamăgirea.Teama că s-ar putea să-şi piardă iubitul imaginar o face să „cerşească” acestuia măcar o noapte de iubire: „ Mai lasă-mi doar o noapte-a ta iubire!/ Poteci de vise am să ţes din ea,/ Ascunde-n lună iar a ta privire/Şi cuibul meu va deveni o stea.” (...) „Mi-e teamă că adormi în nemurire/Ascunsă între stele, fără glas,/În veci te voi chema prin licărire,/Iubirea ta e tot ce mi-a rămas! („Cerşind amintiri”). 
  
Rugăminţile prin care poeta îşi cheamă iubitul au devenit tăceri, în”toamna tristeţii”, dorinţele adorm în „în umbra nerăbdării”, regretele o năpădesc: „Respir dorinţe şi păcate,/Privesc la ceas necontenit/ Şi timpul pare c-a grăit:/ Ascultă inima cum bate”(...)”Acum doar lacrima îmi geme/ Şi marea ce-o zideşte între noi...” („Regrete”). 
  
Şi, nu în ultimul rând, după atâta căutare şi visare, dorinţe, regăsirea nu este decât o iluzie, iar de atâta durere, în suflet a început să-i plouă: „Mă duce gândul peste ape/Tresar sub picături de rouă,/ Şi lacrime încep să-ţi sape/În suflet a-nceput să plouă”. („Plouă în suflet”). Frumuseţea acestei strofe din poem este şi pentru că autoarea foloseşte o licenţă poetică „şi lacrime”, chiar dacă este împrumutată de la alţi poeţi-înaintaşi, aceasta îşi găseşte rostul în versul amintit mai sus. 
  
Al doilea capitol, „Sonete”, cuprinde chiar genul de scriere- sonete- pe care Alexandra Mihalache le-a numerotat cu numere romane de la I la XIII, deci, în total treisprezece, un număr fatidic, dacă ne gândim la superstiţii. Însă, autoarei i-a purtat noroc, întrucât, spre deosebire de primul capitol unde dragostea nu putea fi cântată, aici se simte parfumul ei iar versurile au miez: „O viaţă nu-mi ajunge să te am!/Prinzându-te în palme-n răsărit,/Să mă aştern, de tine-acoperit,/Să te pictez în frunza de pe ram. O, dragoste, câte mi-ai oferit!/Fără de tine, oare, ce eram?/Aş privit atâtea nopţi la geam,/N-aş fi ştiut cum e să fii iubit”. („Sonet I”) 
  
Pe lângă dragoste, iată, în sonetele de faţă, găsim şi împlinirea ca pe o încununare a vieţii:”Tu dai un sens aparte vieţii mele, /Mi-ai dăruit albastru infinit;/În ochii tăi e-un ţărm nemărginit,/Când te privesc mă’nalţ până la stele”. („Sonet II”). 
  
Toate neputinţele în iubire, teama din primul capitol, se întorc, iată, sub forma unui bumerang, clădite din iubire pură, adevărată, cu credinţă şi încredere: „ Te urmăresc să-mi vindeci neputinţa,/De umbra mea nicicând să nu te temi,/Voi fi mereu acolo când mă chemi/Şi puntea dintre noi va fi credinţa.” („Sonet VII”). 
  
Capitolul trei intitulat „Rondeluri”, iată, un alt gen de poezie, care, ca şi sonetele, autoarea are curajul să jongleze cu ele, drept care, o felicit sincer. În acest capitol aduce în prim plan aproape aceeaşi tema a primului capitol, oscilând din nou între dor şi dorinţe, între despărţire şi teama de singurătate, între înstrăinare şi tristeţe. Ca atare, ea le-a şi intitulat:”Rondel de dor”: „(...) Un dor nestins, parfum de lăcrămioară,/Apus feeric, zare de oglindă,/Fă o minune să nu mă mai doară/Şi vindecă-mi făptura suferindă// Nu-ţi cer decât un val de primăvară”; „Rondel de tristeţe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veşmântul de mătase şi zăpadă,/Privirea ta în stele a-ngheţat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărţirii”: „(...) Deasupra ta cerul se recompune/Iar gândul prăbuşit-a în genune/Căinţa despărţirii.Se deşteaptă/Un vis topit în vremea ta nedreaptă./Te pierd în zări când soarele apune.” ; „Rondelul înstrăinării”: „Azi ai rămas ca o străină/ În umbra farmecelor treci/ Ascult izvorul ce suspină,/Adânci sunt paşii tăi, şi reci”; „Rondelul singurătăţii”: „(...) Fereastra lasă lacrime uitate,/Privesc spre cer şi simt că aş mai vrea/Să zbor spre liniştea ce e departe,/ Să smulg un zâmbet spre a învia.//...Că reci ţi-s braţele, singurătate!” 
  
Ultimul capitol, al patrulea, intitulat „Evadare” este scris în vers liber ca şi cum ar fi scăpat de greutatea versurilor cu formă fixă, unde trebuia să respecte anumite reguli. Autoarea, care se simţea „captivă în propria-mi libertate”, vrea să evadeze, să fie liberă, să zburde în voie, dincolo de timp, „pe apa gândurilor”, să se piardă „în abisul emoţiilor”, chiar în „eternitate”, acolo unde, în imagini închipuite îl va întâlni pe Eminescu: „Îl văd pe Eminescu/orizont al puterii,/ fără el granitul ar rămâne/secat de lumină.” Sufletul, pe care autoarea l-a trecut prin toate anotimpurile, prin trăirile exprimate în versurile din celelalte capitole, iată, aici, în acest capitol, sufletul îi este „leagăn de iubire”: „(...) Sufletul-leagăn de iubire/mare agitată de frământări şi dorinţe/Înot printre emoţii când îţi visez sufletul/iar sufletul meu tresaltă/în acorduri puternice/rupt din taina unei iubiri eterne,/iubire ce absoarbe un timp îndoielnic/transformat în safire/sfidând trupul meu efemer/dus dincolo de moarte/pentru a cunoaşte/esenţa pură a dorului de tot, de toate...”(„Leagănul iubirii”) , ceea ce va deveni, în sfârşit, „veşnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om/ce se adânceşte în eternitate”. („Veşnicia iubirii”) 
  
Ca un corolar, versurile din întreg volumul arată o poetă sensibilă, cu un suflet cald, însetat de iubire, care ne destăinuie sentimentele şi trăirile imaginare, aşa încât, în unele versuri ne putem regăsi şi noi. O felicit sincer pentru acest volum şi aştept unul nou, cu care să ne încânte sufletul. 
  
Vasilica Ilie 
  
ianuarie, 2015. 
  
Referinţă Bibliografică:
„Anotimpurile sufletului” - Alexandra Mihalache / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!