Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1315 din 07 august 2014        Toate Articolele Autorului

 Timpul, încotro?!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când spunem Timp la ce ne gândim oare? Poate că unii dintre noi se gândesc la ceasul de perete care arată secundele, minutele, orele ce se scurg într-o zi de douăzeci şi patru de ore, apoi, la săptămânile, lunile, anii, deceniile, secolele, mileniile, perioadele, erele, iar alţii, doar la intervalul dintre Naştere şi Moarte, care poate fi măsurat tot în timp, controlat însă, de destin. Oricum, toţi depindem de timp; că unora li se pare că trece repede, altora mai încet, timpul ne conduce şi ne controlează viaţa. De ce? Pentru că Dumnezeu, după ce a creat Cerul şi Pământul nu s-a gândit imediat la Om, în primul rând s-a gândit la Lumină şi Întuneric, la Zi şi la Noapte, apoi a creat vieţuitoarele şi plantele, şi la urmă, Omul, pe care l-a lăsat să stăpânească pământul cu darurile pe care Dumnezeu l-a înzestrat.  
 
Şi dacă omul a fost creat după chipul şi asemănarea Lui, a fost lăsat să „sfinţească” locul pe unde calcă, să îngrijească pământul, i s-a dat libertate absolută de a acţiona şi de a lua hotărâri conform propriei voinţe (liber-arbitru), să se dezvolte, să evolueze în funcţie de timpul pe care îl depune pentru fiecare lucru în parte, oare, timpul îl satisface întotdeauna? Nu. Omul, în mare parte nu este mulţumit de timp pentru că timpul înseamnă mişcare şi dacă tot ce ţi-ai propus să faci într-o zi nu ai reuşit dai vina pe timp că a fost prea scurt. Aşa că, numai când omul pleacă în Eternitate timpul nu se mai poate măsura, reprezintă o infinitate şi s-ar părea că „“Timpul este o investiţie în Eternitate” (Ligia Burete). Şi totuşi, Timp înseamnă Viaţă pentru că Timpul este o investiţie a fiecăruia dintre noi: te face să descoperi lucruri noi, să înveţi să faci astfel de lucruri de când te naşti până mori, însă, niciodată nu le ştii pe toate înainte de călătoria fără întoarcere. Timpul te face să-l petreci sub toate formele posibile dar el nu se mai poate întoarce înapoi niciodată, să îţi doreşti să trăieşti aceleaşi lucruri pe care le-ai trăit cândva; să doreşti să fii tânăr, să munceşti sau să leneveşti, să râzi sau să te întristezi, să vorbeşti sau să taci, să dansezi sau să stai pe loc, să cânţi sau să jeleşti, să înveţi la şcoală, să greşeşti, să ştii să discerni, să fii bun sau rău etc. Fiecare dintre noi are perioade de timp în viaţă mai bune sau mai rele. „Timpul este marea artă a omului”, spunea Napoleon Bonaparte.  
 
Despre timp -Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor, în care lucrurile nu se pot face toate odată şi de acelaşi fel- au scris filosofi, scriitori, artişti şi cercetători care, prin învăţămintele lor au putut da şi sfaturi. Regretatul O. Paler spunea că „avem timp pentru toate”, Homer, la rândul lui, spunea: “Trebuie să existe timp pentru cuvinte dar şi timp pentru somn”iar Cristian Teleuca, “Timpul este ca un motor, însă unul ce se hrăneşte cu suflete.” Şi ca să rămân în registrul figurilor de stil, eu îl văd, efectiv, ca pe un vierme - de obicei se află într-un măr şi se hrăneşte cu miezul mărului-, ce se hrăneşte cu seva trupului nostru, trup care ajunge, într-un final, bătrân şi bolnav. Mulţi autori de Sf-uri, au scris poveşti despre călătorii în trecut şi viitor. Acest lucru nu se poate întâmpla decât în imaginaţia noastră bogată. Este adevărat că în ultima vreme ni se pare că timpul trece foarte repede, că se comprimă, dar dacă s-ar ajunge la această stare ar însemna ca timpul să dispară, să moară, odată cu el şi oamenii. Şi aici am să mă opresc asupra faptului că se vorbeşte tot mai des de Apocalipsă, de trecerea planetei într-o altă dimensiune (cu timpul, nu cred că acest fenomen s-ar întâmpla aşa, într-o clipă), că se vor inversa polii magnetici ai pământului şi, conform celor prevestite în Biblie, planeta va fi în întuneric timp de trei zile.  
 
Mulţi cercetători care au studiat fenomenul „timp”, s-au contrazis în teorii şi legi. Fizicianul Einstein care a combătut teoriile lui Newton că timpul este absolut, universal şi matematic, a cercetat şi a demonstrat că timpul este relativ, că timpul unui om nu seamănă cu timpul altuia dat fiindcă ei se mişcă diferit, că timpul se dilată prin mişcare. El mai spunea că „trecutul, prezentul şi viitorul sunt doar iluzii.“  
Dar, dacă este adevărat ceea ce spun geofizicienii de astăzi că inima planetei bate conform rezonanţei Schumann şi, că până acum ceva timp valoarea era constantă, de 7,8 Hz, începând din 1980 s-a constatat o accelerare rapidă, ajungându-se la o valoare de 12 Hz, ceea ce ar însemna că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Dacă se va continua această creştere a scurgerii timpului, se va ajunge în punctul zero şi, aşa cum spuneam mai sus, timpul va dispărea, cele 24 de ore ale timpului terestru vor corespunde la zero ore efective. Dar toate aceste lucruri pe care unii le preconizează nu pot fi veridice atâta vreme cât această planetă a fost creată de Dumnezeu, aşa cum peste noi a suflat „Viaţă” şi tot El este cel care ne-o ia prin „Moarte”, tot aşa şi cu Planeta; numai El va şti cu adevărat când se va sfârşi Pământul iar generaţiile de oameni care vor veni după noi vor simţi pe pielea lor aceste schimbări de trecere a timpului, care le vor influenţa foarte mult viaţa. Valoarea timpului nu o poate da decât omul care ştie să îl preţuiască şi să-l gestioneze. O clipă îţi poate schimba sensul vieţii; poate fi o clipă fastă sau nefastă, poţi să mai exişti sau nu. Se cunoaşte sintagma „timpul înseamnă bani”, ceea ce, în timpurile noastre a devenit un crez cert pe buzele majorităţii, mulţi vor să facă bani dar nu toţi pot pentru că unii se mişca mai repede, alţii mai încet, pe unii îi domină banul şi ajung să fie sclavii lui, îmbogăţindu-se pe căi necinstite iar timp pentru a trăi normal nu mai există, astfel că ajungem să fim în contratimp. Oamenii s-au schimbat mult, nu mai există timp pentru ei, pentru visare, pentru romantism dar mai ales de iubire pentru semenii lui. Discrepanţa dintre ei a săpat prăpăstii fără nicio punte de legătură, de salvare. S-a ajuns în stadiul când nu mai avem timp să ne cunoaştem pe noi, înşine, darămite să ne cunoaştem unii pe alţii. Resentimentele au orbit minţile oamenilor încât nu mai există umanitate, nu mai există spiritul de a se ajuta reciproc, de a se armoniza în dialoguri, de a avea încredere unul în celălalt, de a construi, lupta dintre Bine şi Rău în care triumfa Binele a devenit demult o poveste. Dacă omul de la creaţia lui a cunoscut păcatul (şarpele din grădina Raiului) şi crima ( vezi uciderea lui Abel de către Cain) şi, în timpul evoluţiei, trecând prin diverse epoci va avea comportamente agresive, apoi îşi va da măsura genialităţii în rafinamentul torturii şi a cruzimii, înseamnă că Dumnezeu a dat greş când a creat omul(pe care îl voia perfect, probabil) iar Raiul pe care îl crease pentru acesta, a devenit doar Raiul sufletelor celor care se vor întoarce mântuiţi de pe Pământ. Asta mă face să mă gândesc că totuşi, în greşeala Lui, Dumnezeu le-a mai dat o şansă oamenilor când l-a trimis pe fiul Lui (Iisus Hristos) pe pământ care a luat asupra lui toate greşelile oamenilor şi a fost sacrificat în văzul tuturor, însă aceştia tot nu s-au schimbat, nu au devenit mai umani. Pentru a pregăti venirea unui urmaş mai bun decât el, omul ar trebui deocamdată să se smerească gândindu-se la zestrea sa biologică pe care n-o mai poate nici stăpâni, nici gospodări, s-a diminuat vizibil discernământul, ceea ce este foarte dureros pentru că mentalităţile fiecăruia de a-şi trăi viaţa diferă de la o generaţie la alta, alterându-se. Şi, în final, mă întreb dacă noi oamenii de astăzi şi generaţiile care vor veni după noi, nu suntem o specie de tranzit în drumul către adevărata umanitate care va veni după Apocalipsa despre care se vorbeşte, adică după comprimarea timpului în punctul zero?!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Timpul, încotro?! / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!