Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



TUDOR RĂȚOI/NOI DATE PRIVIND EDIFICAREA CARIERULUI NOU AL SEVERINULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NOI DATE PRIVIND EDIFICAREA CARIERULUI NOU AL SEVERINULUI 
  
Tudor Răţoi 
  
„Cartierul Nou” al Severinului - iată o sintagmă care astăzi, aproape sigur, nu mai spune nimic celui care, eventual, ar auzi-o fără să aibă reperele de bază ale istoriei oraşului. Cel mult l-ar duce cu gândul la vreunul dintre cartierele postbelice ale urbei, născute ca efect al industrializării socialiste. 
  
Nimic mai fals, căci Cartierul Nou a însemnat cu totul altceva în devenirea Severinului. El a fost acea parte a urbei, proiectată după Primul Război Mondial, la nord de ceea ce iniţial s-a numit bulevardul Elisabeta, iar astăzi poartă numele de bulevardul Tudor Vladimirescu. 
  
„Cartierul Nou” a reprezentat, fără îndoială, cea mai importantă iniţiativă urbanistică a anilor imediat postbelici, care a lăsat pentru totdeauna urme în configuraţia oraşului. Înainte de toate, extinderea lui spre nord a decurs din dezvoltarea impetuoasă pe care Severinul o înregistrase la sfârşitul veacului al XIX-lea şi în primele două decenii ale celui următor. În doilea rând, într-o epocă marcată profund de amintirea războiului, de înfăptuirea României Mari şi îndeosebi de uriaşele sacrificii umane făcute de majoritatea familiilor oraşului, decizia a avut şi un rol compensatoriu, urmând să-i răsplătească în mod prioritar pe veterani, pe văduvele şi orfanii de război, apoi pe funcţionarii primăriei, dându-le, prin ceea ce s-a numit „împroprietărirea orăşenească”, locuri de casă în acest Cartier Nou al oraşului. 
  
A fost vorba - cum spuneam - despre zona situată la nord de actualul bulevard Tudor Vladimirescu (fost Elisabeta), mergând spre miază-noapte până la proprietatea Bilciurescu unde, după cum rezultă din documentele municipalităţii severinene, s-au distribuit peste 1400 de loturi, eşalonate, numai în cursul anului 1924, în patru serii1. În 1921, cu prilejul lansării proiectului, se stabilise parcelarea a 715 loturi2, însă, ca urmare a numărului peste aşteptări de cereri valabile depuse de solicitanţi, la 30 iulie 1923 comisia interimară municipală a fost nevoită să suplimenteze numărul prevăzut iniţial cu încă 321, ajungându-se la cifra de 1036 de loturi3, iar la 11 octombrie acelaşi an la 1410 loturi a câte 400 m.p. fiecare4. Potrivit valorii lor comerciale, loturile au fost împărţite în trei clase, prima la preţul de 2,50 lei/m.p., a doua la 1,50 lei/m.p. şi a treia la 0,50 lei/m.p. Cum înfăptuirea împroprietăririi a întârziat, până în 1923 preţul a crescut până la 5 lei/m.p. 
  
Propunându-şi să evite experienţele nu tocmai vrednice de laudă ale extinderilor anterioare din viața urbei, comisia a fixat, de la început, condiţii precise de acordare a loturilor. Într-o primă rundă, acestea urmau să revină „numai veteranilor de război grade inferioare, văduvelor ai căror bărbaţi au pierit în război ca grade inferioare şi orfanilor ai căror părinţi, asemenea, au pierit în război, cum şi funcţionarilor primăriei care nu au case şi nici loc de casă”5. Pentru ceilalţi veterani, ofiţeri în retragere sau de rezervă, urma să se avizeze după ce s-ar fi satisfăcut categoriile prioritar îndreptăţite şi în raport cu loturile ce ar fi rămas disponibile. Se dispunea, totodată, ca plata, de 2,50 lei/m.p., să se achite integral la facerea actului de vânzare, pe cumpărător privindu-l şi taxele de timbru şi înregistrare. Aveau dreptul la aşa-zisa „împroprietărire orăşenească” exclusiv locuitorii urbei, adică cetăţenii care puteau dovedi cu acte că în iulie 1916 aveau domiciliul în Severin. După împroprietărire, cumpărătorii terenurilor aveau obligaţia să le îngrădească în termen de un an de la data actului de vânzare şi să construiască locuinţe în conformitate cu regulamentul comunal şi după planuri aprobate de primărie, în termen de şapte ani socotiţi de la data actului de vânzare. Nerespectarea acestor obligaţii atrăgea după sine anularea actului de vânzare. În fine, cumpărătorii terenurilor în cauză nu aveau dreptul să le vândă sau să le înstrăineze sub nici o formă, sau, dacă faptul s-ar fi produs totuşi, eventualul nou cumpărător avea obligaţia să se conformeze dispoziţiunilor asumate de către predecesorul său6. 
  
Începând cu data de 14 februarie 1921, solicitanţii de loturi au fost eşalonaţi să se prezinte la primărie pentru a face dovada că îndeplinesc condiţiunile fixate pentru a avea dreptul să cumpere loturile ce le reveniseră prin tragere la sorţi, sens în care fiecare dintre cei în cauză urma să arate comisiei interimare a oraşului: actul doveditor că în 1916 avea locuinţă în acest Severin, actul doveditor că luase parte la războiul din 1916/1918, actul doveditor că la data prezentării avea domiciliul în oraş şi actul Percepţiei severinene că nu se găsea înscris în roluri cu nici o dare pentru casă de locuinţă, plaţ sau alt imobil în oraş7. 
  
Punerea în posesie a celor îndreptăţiţi a început la 28 iunie 1923. În prima tranşă, au devenit proprietari 716 persoane din 896, diferenţa reprezentând locuitori ce nu se prezentaseră pentru a-şi primi loturile8. Amânările au avut drept cauză, de regulă, neplata loturilor conform obligaţiilor stipulate în actele de vânzare-cumpărare. Până la sfârşitul anului 1923, au fost acceptate actele a 1023 de cumpărători, alţi 118 urmând să procure dovezi suplimentare. În anul 1924 s-a continuat cu alte patru serii însumând, succesiv, 119 persoane cu actele acceptate în urma plăţii, 77, 143 (87 respinse) şi, respectiv, 54 de persoane (12 respinse)9. Ultimul termen pentru achitarea sumelor la formarea şi acceptarea actelor a fost data de 14 august 1924.10 
  
În perspectivă istorică, în pofida greutăţilor inerente cu care au fost puse în operă, proiectarea şi ridicarea Cartierului Nou al Severinului după Primul Război Mondial au constituit un moment extrem de important în viaţa acestuia, mai cu seamă prin consecinţele lor pe termen lung. În primul rând, prin această iniţiativă oraşul respira mai larg şi se creau premise care îngăduiau apariţia unui nou centru de interes pentru locuitori şi pentru multe dintre instituţiile oraşului. Astfel, pe lângă necesara mutare mai spre nord a locului de târg şi a bâlciurilor organizate de Florii şi Sf. Maria11, luând în seamă viitorul şi oportunităţile viitoarea ale acestei zone, unele instituţii şi-au ales aici locuri pentru sedii. A fost cazul Şcolilor normale de băieţi12 şi de fete13 sau cel al Liceului „Traian” care, după ce iniţial obţinuse o suprafaţă de 99070 m.p. în altă parte a oraşului, în faţa Cazărmii Regimentului de Infanterie, pentru construirea „stadiului” şcolii, la 25 martie 1922 acesta a obţinut acordul comisiei interimare a oraşului pentru a schimba locul primit cu unul similar în Cartierul Nou14. A fost locul pe care s-a construit „Stadiul” ce a primit numele ministrului Instrucţiunii, „dr. C. Angelescu”, devenit mai târziu Stadionul „1 Mai”. Tot aici au primit loturi Societatea „Carpaţi” a veteranilor de război15, iar la 11 octombrie 1921 şi generalul Al. Averescu, acesta promiţând să-l doneze pentru construirea unei şcoli16. 
  
E de menţionat, în al doilea rând că, dacă până la acest punct al evoluţiei oraşului continuitatea în devenirea sa urbanistică fusese posibilă, din această etapă, şi din cauză că şcolile de urbanism nu înregistraseră schimbări fundamentale în concepţie şi orientare, ceea ce a urmat a însemnat un evident regres. În Cartierul Nou expresia acestei situaţii este vizibilă în soluţiile alese pentru înfăptuirea extinderii. După opinia urbaniştilor şi arhitecţilor, pe fondul confuziei de valori caracteristice epocii, aici a prevalat preeminenţa intereselor economice şi funciare asupra criteriilor de ordin compoziţional. Vizând, de pildă, în primul rând, motivaţii de ordin economic, inginerul oraşului propunea, la un moment dat, în mod bizar, ca străzile să fie mai înguste decât în mod obişnuit, aceasta permiţând obţinerea unor economii la întreţinere. Pe de altă parte, deşi autorităţile municipale au fost preocupate în chip special de conservarea coerenţei urbei, amânând parcelarea pentru a asigura raportarea planului Noului Cartier la oraşul vechi, astfel încât străzile Noului Cartier să fie prelungirea celor de la sud de bulevardul Elisabeta, de facto, acest lucru nu s-a împlinit. S-a ajuns la situaţia că, deşi axele majore şi traseele s-au prelungit mecanic şi la nord de vechea limită, planul de ansamblu şi-a pierdut coerenţa şi echilibrul de factură clasică atât de clar puse în evidenţă în Oraşul Vechi, iar evoluţia pe mai departe a „cetăţii” a ieşit oarecum din canoane, într-o măsură infinit mai mare şi mai pernicioasă decât în anii 1865-1867, când avusese loc o extindere similară la răsărit de strada Smârdan. 
  
O măsură pozitivă a fost inițiată și înfăptuită, totuși, în această perioadă, și anume adoptarea planului de nivelment al Noului Cartier, ceea ce a permis ca edificiile de aici să fie, tehnic vorbind, mai sigure și mai riguroase decât cele de la sud de bulevardul Elisabeta. 
  
În cele din urmă, oricât de contradictoriu ni se pare astăzi momentul extinderii de după Primul Război Mondial a oraşului spre nord şi dincolo de incongruenţa configuraţiei Noului Cartier în raport cu oraşul vechi, partea cea nouă a Severinului a contribuit indiscutabil la zestrea lui urbanistică, fie şi prin faptul că aici s-a construit în chip organizat, s-a construit bine şi temeinic şi, mai cu seamă, în cele mai multe cazuri, s-a construit cu gust, după cum se poate vedea şi în zilele noastre. 
  
NOTE 
  
1. Arhivele Naționale Mehedinți, fond Primăria orașului Turnu Severin, dosar nr. 14/1924, f. 16, 24-25, 27-28; dosar nr. 17/1924, f. 11; dosar nr. 18/1924, f. 42; 21/1923, f. 44/64 etc. 
  
2. Ibidem, dosar nr. 11/1924, f. 1-2. 
  
3. Ibidem, dosar nr. 28/1923, f. 210. 
  
4. Ibidem, dosar nr. 21/1923, f. 29. 
  
5. Ibidem, dosar nr. 11/1921, f. 1-2. 
  
6. Ibidem. 
  
7. Ibidem, dosar nr. 19/1921, f. 13. 
  
8. Ibidem, dosar nr. 21/1923, f. 12. 
  
9. Ibidem, dosar nr. 14/1924, f. 57. 
  
10. Ibidem, dosar nr. 18/1924, f. 42. 
  
11. Ibidem, dosar nr. 28/1923, f. 210. 
  
12. Ibidem, dosar nr. 11/1921, f. 29. 
  
13. Ibidem, dosar nr. 14/1922, f. 51. 
  
14. Ibidem, dosar nr. 23/1919, f. 554-555. 
  
15. Ibidem, dosar nr. 11/1921, f. 43-44. 
  
16. Ibidem. 
  
Referinţă Bibliografică:
TUDOR RĂȚOI/NOI DATE PRIVIND EDIFICAREA CARIERULUI NOU AL SEVERINULUI / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!