Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Valeriu Dulgheru         Publicat în: Ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Valeriu DULGHERU - REUNIREA NU MA E DOAR O DORINŢĂ, REUNIREA A DEVENIT O STRICTĂ NECESITATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Şi lacrimile mă apasă,  
Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,  
Mi-e inima însângerată,  
Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.  
Adesea lumea mă întreabă  
- Tu eşti orfana basarabă  
Cea despărțită pe nedrept  
De la al mamei sale piept?”  
(Lucia Stegărescu. liceană)  
 
Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet şi la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din generaţia ei şi alte generaţii, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observaţi, copiii şi nepoţii noştri îşi doresc revenirea acasă. Ce să mai vorbim de puţinii rămaşi în viaţă bunici ai noştri care tânjesc de peste 70 de ani de dorul de Ţară. Dor, cântat şi plâns în mărfarele, cu care erau duşi ca vitele până la Cercul Polar. Dor plâns în necuprinsa taigauă siberiană de bunicii noştri şi copiii lor (adică părinţii noştri), mulţi dintre care nu s-au mai întors la vatră, mistuiţi de acest dor, dar şi de tratamentul inuman la care erau supuşi de cei care iau „eliberat” de casă, de gospodărie, de gutuiul din grădină, de cireşul din ogradă. De ce, însă, nu reuşim să facem reunirea? De ce cei mulţi care ar dori unirea tac şi sunt auzite doar puţinele (sper să fie aşa!) cozi de topor?  
 
Cum s-a întâmplat că, pornind în 1989 cam de la acelaşi start, am devenit astăzi de 5 – 6 ori mai săraci decât fraţii noştri din România? În aceşti 25 de ani România a înaintat constant spre scopul major – integrarea în Uniunea Europeană. România a avut un Snagov, unde partidele de toate culorile s-au unit întru realizarea acestui nobil scop. România a creat un sistem de drept, cel mai bun în sud estul Europei, un sistem în care legile funcţionează. Cetăţeanul de rând din România are cea mai mare încredere în organele de drept. De ce nu ar avea dacă vede că prim-miniştri, miniştri, mari funcţionari şi oameni de afaceri, certaţi cu legea, se află în locuri binemeritate.  
 
Ce avem în Basarabia? O guvernare, care a trecut demult de limita încrederii populaţiei (gradul de neîncredere al populaţiei a ajuns la o cifră record de peste 92%). O guvernare bântuită de cele mai grave crize politică şi economică. O guvernare vinovată de miliardul furat şi de compromiterea serioasă a sistemului bancar (80% din sistemul bancar se află sub supravegherea băncii naţionale). O guvernare care nu doreşte să scoată la lumină adevărul despre miliardul furat. O guvernare care nu mai este în stare să-şi susţină pensionarii, să plătească salariile, şi acelea mizere. O guvernare, care continuă metodic să calce cu stângul, să comită tot soiul de găinării în numele unei efemere stabilităţi, încălcând orice norme ale bunului simţ şi ale conduitei politice (dacă se mai poate vorbi despre astfel de calităţi, care lipsesc cu desăvârşire politicianului basarabean din acest colţ de ţară uitat de Dumnezeu). Avem un colţ de ţară aflat în stare de prefaliment.  
 
Ce avem de cealaltă parte a baricadei? O opoziţie extrem de pestriţă ca culoare şi scopuri. O stângă relativ unită şi bine intenţionată: a reorienta cursul Basarabiei spre est, spre Rusia (pentru aceasta sunt plătiţi din gros de stăpân). Avem o dreaptă fără lideri politici. Tot greul căzut pe umerii Platformei DA, iar frişca va fi culeasă de Dodon şi Usatîi. Avem o dreaptă inexistentă sub aspectul organizării politice. Partidele de dreapta şi centru-dreapta aflate la putere (PL şi PLDM) sunt compromise iremediabil, iar altceva, care ar putea să le ia locul sunt doar la fază embrionară. Avem un adevărat Babilon unit la moment contra puterii în pofida oricărei logici, fiindcă acţionează asemenea racului broaştei şi ştiucii din fabula lui Donici. Nu ştiu dacă cineva îşi pune întrebarea ce vor face după ce vor da jos această guvernare odioasă. Toate acestea ne vorbesc despre ineficienţa proiectului politic „Republica Moldova”. Eficient doar poate pentru alde Voronin, Plahotniuc, Lupu, Filat, Şor ş.a. Nici pentru Dodon şi Usatîi nu pare eficient, ei dorind reîncorporarea lui în Imperiul Rus al lui Putin. Pe parcursul a 25 de ani de aşa numită independenţă au fost încercate toate proiectele politice posibile şi niciunul nu a fost de succes. După prima guvernare altruistă de scurtă durată (după declararea independenţei) a venit o guvernare struţo-cămilă agrariano-interfrontistă, care a stopat orice reforme. Urmată apoi de o guvernare democrată (care a coincis şi cu criza financiară din Rusia, care a zguduit din temelii economia Republicii Moldova şi aşa şubredă), care a vândut gazoductul Gazpromului (să ne amintim că Ministru al Privatizării pe atunci era nimeni altul decât „proeuropeanu” V. Filat) şi a cerut în mod parşiv încheierea Tratatului de bază cu România. A urmat o guvernare comunistă de 8 ani care, în pofida declaraţiilor de intrare în efemera Uniune Rusia-Bielarusi nu a mai făcut acest lucru. După revoluţia tinerilor din 7 aprilie 2009 la putere a venit o guvernare aşa numită „proeuropeană”. Prin tot soiul de declaraţii proeuropene au beneficiat masiv de ajutoare europene, pe care au parazitat nefăcând nici un fel de reforme. Au furat miliardul (drept împreună cu alţi hoţi de toate culorile!), au vândut aeroportul, au bancrotizat cele mai mari bănci, au împins statul în captivitatea unui singur oligarh. Este clar că după atâtea experimente eşuate de statalism moldovenesc acest colţ de ţară a epuizat toate variantele. În realitate, ia rămas o singură alegere: între România şi Rusia. Cât priveşte Rusia ne-a mai rămas în memorie (poate nu la toţi) un gust amar după „raiul sovietic” şi „turismul în stil rusesc siberian”. În pofida declaraţiilor populiste ale lui Dodon şi Usatîi. Rusia, bântuită tot timpul de tot soiul de cataclisme sociale, în viitorul apropiat va intra poate în cea mai adâncă criză economică, care va degenera în una politică şi geopolitică (pisica chineză e la pândă).  
 
Avem oare alte alternative? Tinerii deja ştiu de ce au (de ce avem) nevoie de Reunire. Tânăra Lucia Stegărescu ştie deja (la vârsta ei!) „…că România-i mama mea,/Că tată-mi este tricolorul,/ Iar frați mi-s muntele cu dorul”. Ai oare Dumneata Moş Ion alte alternative? Nu ai dori oare o viaţă relativ liniştită (aşa cum au avut-o bunicii noştri în perioada interbelică atunci când peste Nistru regimul sovietic construia „raiul comunist” prin înfometare, colectivizare forţată, deportări, închisori)”? Nu ai dori o pensie relativ decentă (în România este de 4-5 ori mai mare decât a matale de 700 MDL (apr. 33 Euro)? Nu ai dori o infrastructură europeană în acest colţ de ţară atât de frumos dar atât de prost guvernat? Nu ai dori ca cei care şi-au băgat mâinile murdare în buzunarul dumitale şi aşa pustiu să stea la „odihna binemeritată” la închisoare? Nu ai dori ca fiii şi nepoţii dumitale să nu mai plece în străinătăţi în căutarea unui trai decent?  
 
Oricine, care nu este complet orb şi lipsit de elementară logică, observă că totul este mai bine în România (chiar dacă încă nu a atinc nivelul Franţei sau al Germaniei, care însă nu s-au aflat peste 50 de ani sub experimentul sovietico-comunist la hotarul de est al Europei) comparativ cu acest colţ de ţară atât de prost guvernat. România a revenit acasă în marea familie europeană. România, cu toate problemele ei, este ţara din Europa cu cea mai dinamică economie. Este cea mai frumoasă ţară, care are munţi frumoşi, mare, bogăţii naturale şi pământuri roditoare. La Iaşi, Basarabia este deja reintegrată pe o hartă (care poate fi observată doar de la înălţime!) din Piaţa Naţiunii chiar în centrul lui. În sculptura din marmură albă, un dar frumos al principesei Olga Sturdza făcut Iaşului – leagănul unirilor, la 1927 (demolat la 1947 şi refăcut în 1999), Basarabia este simbolizată prin copilul care încearcă să se ţină de poalele mamei.  
 
Să ne ajute Dumnezeu să ne împlinim visul de secole!  
--------------------------------------------------------------------------  
Dragi prieteni,  
Situatia în acest colţ de ţară pe nume Basarabia devine tot mai alarmantă. Influenţa rusească devine tot mai simţită. Guvernarea devine tot mai nepopulară. În aceste condiţii doar reunirea cu Patria-Mamă ne-ar mai putea salva!  
Să ne ajute Dumnezeu.  
Cu deosebită consideraţiune,  
 
Valeriu DULGHERU  
Chişinău, Basarabia  
10 februarie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Valeriu DULGHERU - REUNIREA NU MA E DOAR O DORINŢĂ, REUNIREA A DEVENIT O STRICTĂ NECESITATE / Valeriu Dulgheru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeriu Dulgheru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeriu Dulgheru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!