Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Culmea - culmilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto la motto: Culmea dragostei e ca nimeni să n-o dorescă, multă lume vazând-o s-o urască, chiar persoana iubită de ea să se îndoiască, dar culmea-culmilor ea tot să dospească...  
 
Culmea neiubirii nu este reciprocitatea, ci faptul ca propria iubire să fie sterpă, să nu poată produce altă iubire..  
 
Culmea nerespectului față de acestea este între starea aceia că ne-am năcut singuri și cealaltă că tot singuri..murim, că între ”Aaa..” acela însoțit de o pălmuță undeva și ”mor”, există ”a-mor”-ul ca un dar divin, dar care pentru unii nu mai e de mult așa.. ba, chiar ”cazuistica prin care caută maximul de profit după asta...chiar față de rezultatul amorului,copilul, să aibe o atitudine de a fi mai copil decât un sugar.. după ce a tot supt  
 
Culmea dragostei este să crezi/spui că iubești atât de mult pe cineva, dar să urăști pe toată lumea..  
 
Culmea orgoliului e că vrea să construiască o personalitate marcantă (rapid), dar să distrugă dragostea și orice sprijin de prin jur, chipurile că n-ar avea nevoie.  
 
Culmea nevoilor este că ele se nasc din prea multe vise, iar când te-ai trezit nu ți le-ai pus în desaga acțiunilor, ci în cea a reveriilor.  
 
Culmea depărtărilor – să fie cineva atât de departe și totuși să-l simți atât de aproape de inima și străfundurile persoanei tale..  
 
Culmea egoistului este că de atâta admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa lui Narcis, văzându-se prea gras..dar, a pus tot pe seama ondulării apei..  
 
Culmea admirației e să trăiești în devoțiune pentru o amintire de mult uitată..  
 
Culmea narcisismului – să fie atunci când vrei să-i spui pe nume, da să-l strigi pe numele tău..mic? J  
 
Culmea frumuseții e ca perfecțiunea cuiva fizică să fie întocmai tuturor canoanelor și rigorilor prescrise de specialiști, dar cel mai urât om să rămână rece în fața ta..  
 
Culmea frumuseții pure este spre exemplu la fata ce are atâtea ”imperfecțiuni, să le zicem după acei specialiști, pe față, corpul,ș.a.. însă îndrăgostitul ei întocmai pe acelea să le vadă ca cele mai interesante puncte de atracție și chiar să zică că sunt Unicele indicii ale Frumuseții..oare de ce să nu-l credem?  
 
Culmea Unicității - să bați aceleași drumuri tot bătute de alții, sub motivul că ce-I de lângă tine nu le-au văzut măcar..  
 
Culmea originalității – să te faci că nu ști că de fapt o anumită invenție abia ”descoperită de tine era de dinainte..  
 
Culmea Frumuseții pure – Iubirea!  
 
Culmea neînțelesului dintre doi oameni este să înțelegi că celălalt nu te înțelege și să fi sigur de asta..  
 
Culmea dreptății – să fie numai de partea unuia dintre părțile implicate..  
 
Tot la fete culmea comportamentului manifestat prin prietenie ar fi să fie respectuoase, expansive, într-un cuvânt prietenoase și, întocmai acestui comportament, să fie considerate libertine, sau ca o pradă ușoară pentru..  
 
Culmea flirtului ar fi nu să faci asta cu oricine îți vine, ci să ajungi în fața cuiva ce practic cunoaște toate poantele..  
 
Culmea accederii prin ”puteri proprii – nepotismul.  
 
Culmea prieteniei e să vrei să fi prieten cu toată lumea și să nu mai poți fi cu tine însuți..  
 
Culmea binelui este să-l faci și tot să-l dorești, dar pentru o mare dorință să fi interpretat că de fapt urmărești altceva..  
 
Culmea super-Binelui e Iubirea..  
 
Culmea științei azi,e să zici că ști să faci atâtea, dar să n-ai nicio diplomă..  
 
Culmea urâțeniei este că ea nu-i ”ereditară, ci ”învățată..  
 
Culmea răului e doar urâțenia la pătrat..  
 
Culmea omeniei este faptul dedicării, implicării și multiplicării „talanților ereditari, dar tot să nu-ți ajungă din cauza fricii că n-ai făcut destul.  
 
Culmea vinovăției e culpa dramatică (chit că nu ți-ar băga-o altul pe gât) pentru ce nu ai făcut tu..  
 
Culmea civilizației - ca cea mai mica țară să aibe toate conflictele internaționale pe ”ordinea de zi..  
 
Culmea Europei - un cățel cu toate figurinele animalice incluse..  
 
Culmea urii este ca de fapt să iubești și nici să nu bănuiești că de asta..  
 
Culmea științei e să tot vrei să ști și să nu-ți ajungă niciodată..pentru că ți-ar lipsi cumva supremul instrument al cunoașterii – Iubirea?  
 
Culmea politicii este să se tot vorbească doar despre anumiți oameni, nu și despre ”polis=popor..cam de multă vreme..  
 
Culmea războiului este ca să fie pace în exterior, dar numai înuntrul persoanei..să nu fie așa.  
 
Culmea păcii e la o persoană foarte împăcată cu sine chiar în mijlocul războiului hâd..  
Cumlea piticului, da și a uriașului, este că se văd invers decât sunt printr-o lege a compensației.. :)  
 
Culmea respectului ar fi doar să cauți a fi respectat fără a respecta, uitând efectul mare de bumerang.  
 
Culmea responsabilității să ți cont de toți având grijă de ei și să uiți de propria grijă și responsabilitate față de tine.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Culmea - culmilor / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!