Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Sărut-mâna ta, Femeie!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poeţii din timpuri străvechi au cântat femeia, au lăudat-o în poezii şi-au încântat-o în versuri, sculptorii au randatat să-i reprezinte frumuseţea şi bunătatea în statui şi sculpturi, pictorii au căutat să-i copieze gingăşia şi perfecţiunea fizică, scriitorii au înşiruit pe pagini goale gânduri."La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie." Alphonse de Lamartine  
 
“Femeile sunt al doilea mare mister al omenirii.” Anne Rice  
 
Si cate si mai cate citate celebre nu stim fiecare dintre noi.  
 
Felicit doamnele si domnisoarele azi, cu ocazia zilei de 8 Martie, Ziua internationala a Femeii! Viata cat mai frumoasa permanent cu iz de primavara in suflet!  
 
Felicit doamnele şi domnişoarele azi, cu ocazia zilei de 8 Martie, Ziua internaţională a Femeii! Viaţa cât mai frumoasă permanent cu iz de primăvară în suflet!  
 
 
 
Feminitatea  
 
 
 
Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 martie, are un istoric impresionant, înfăţişat prin faptele măreţe: a fost întâi stindardul luptei pentru drepturile femeilor care munceau în uzine şi fabrici în Rusia a fost simbolul mamelor (socialiste.. ce au avut un rol hotărâtor în această privință), iar pe mapamond lupta femeilor pentru drepturile lor s-a concretizat în celebrarea Femeii în această zi. În prezent, femeia primeşte flori şi cadouri pentru tot ceea ce reprezintă ea, dar şi pentru diversele roluri hotărâtoare de altfel în existenţa umană, mai ales pentru calitatea de afi mamă!  
 
 
 
Toate lucrurile şi tot universul este creat pe baza polarităţii dintre feminin şi masculin, femininul având un rol aparte bine stabilit chiar înainte de a apărea însăşi femeia. La fel cum un bărbat are ceva feminin în el, este valabilă şi vice-versa, predominând bineînţeles secreţiile masculine (spune ştiinţa), unde nu sexul ar avea un rol, ci mentalul cu întreaga gândire transformată în atitudini și comportament îşi are rolul predominant/ covârşitor.  
 
 
 
Feminitatea e o mentalitate specifică, după cum constatăm fiecare şi fiecare ne-am determinat spre un comportament unic şi personal, c-ar fi cel de mama, sora, soţie, muncitoare ori învăţătoare, deputat sau preşedinte chiar, pentru că orice este posibil! Fiecare poate deveni exact ceea ce-și propune, însă nu-i posibil tot fără o oarecare silință..  
 
 
 
Faptul de a înfăţişa printr-o viziune oarecum poetică, aureola miraculoasă şi razele feminităţii ce strălucesc în toate reprezentantele feminităţii (mai mult sau mai puţin), reiese a fi aplicat cel mai bine prin roluri. Valorile ei se găsesc în ea (pentru a îndeplini aceste roluri), iar pentru a le accentua şi revalorifica trebuie oprită ea doar un moment din şiragul de gânduri/trebuinţe/probleme pentru a i se sugera să inspire un pic aer în mod profund şi de a se gândi că nu trebuie să fugă după niciun lucru sau bun de consum sau de alt gen, pentru că ea este deja un miracol! Miracolul de a fi femeie!  
 
 
 
Miracolul există în tine!  
 
 
 
Multe probleme, chiar ale societăţii actuale, pornesc din această trecere în umbră a ceea ce este mai de preţ înlăuntrul nostru (în general), lăsând de izbelişte sufletul, mereu repetând în capul nostru de un infinit de ori "că nu ne ajung banii", "că trebuie să achităm factura cutare" şi câte n-ar mai fi, plătindu-ne şi somnul nopţii pentru o factură, neachitată.. Relax, vă rog! Viaţa e mai uşoară, mai simplă şi drăguţă.  
 
 
 
"Eternul feminin, etern de necuprins, nemărginit, etern infinit ca un nesfârşit deşert nisipos cu dune fremătătoare, ca un imens ocean cu mari adâncimi şi piscuri profunde, ca o câmpie întinsă, mănoasă şi roditoare, dar ca toate acestea la un loc, în sensul grandorii şi ne cuprinderii cuvântului "feminin" deoarece am putea spune atât de multe, constatând la nesfârşit ca de fapt nu ştim nimic...". Spuneam odată despre acest concept al esenței cuprins de chiar o singură femeie, însă dacă voi femeile, minunatele fiinţe ce aţi apărut în lume pentru a-l înălţa la Dumnezeu chiar pe însuşi domnul bărbat, care singur pe planetă ar fi fost de altfel trist şi supărat, dacă aţi percepe şi interioriza exact aceste cuvinte, ar fi minunat! Înălţarea spre cer de fapt, din toate punctele de vedere, nu se putea realiza fără femeie, iar Sfânta Născătoare de Domnul - Sf. Maria - stă ca o chezăşie vie şi îmbucurătoare pentru asta, adică cam până la ce demnitate poate ajunge ea – la toate!  
 
 
 
Femeia este un mister de necuprins, uneori chiar şi pentru ea însăşi, dar nu de nepătruns şi nu în mod de blazare, aşa după cum au fost şi unii aşa zişii învăţaţi, care de altfel nu s-au mulţumit doar cu starea asentimentului, ci au trecut la reproş (în loc de a-l depăşi)..! Suntem mistere permanente pentru noi, de aceia, dacă cumva ne-a trecut numai un pic prin cap că nu mai trebuie să ne cunoaştem, atunci..  
 
 
 
Mistere sunt femeile, dar mai misterioşi sunt cei care le învăluie în mister de nepătruns!  
 
 
 
Femeia pe timpuri  
 
 
 
Poeţii din timpuri străvechi au cântat femeia, au lăudat-o în poezii şi-au încântat-o în versuri, sculptorii au căutat să-i reprezinte frumuseţea şi bunătatea în statui şi sculpturi, pictorii au căutat să-i copieze gingăşia şi perfecţiunea fizică, scriitorii au înşiruit în pagini goale gânduri inspirate, laude şi desăvârşiri reale despre Femeie. Trubadurii şi-au făcut încă de timpuriu obiceiul de a cânta femeia şi de a-i readuce demnitatea pierdută şi cumva neavuta chiar până atunci; în acelaşi sens au venit şi cavalerii ce au apărat-o ori de câte ori au avut ocazia, primii care de altfel i-au ridicat demnitatea. Toţi aceştia au contribui la perfecţionarea idealului de a fi femeie, idealul fiind o cale de urmat, i-au perfecţionate inclusiv fizicul şi prescris comportamente. Dar, în timpuri imemoriale în care demnitatea umană de altfel nu era un concept structurat şi cumva prea puţin amintit, unde a dominat tot timpul puterea şi avuţia, omul contând doar prin prisma unor avantaje personale, despre ceilalţi neputându-se afirma că contau decât prin perspectiva contribuţiei pentru acestea, femeia avea o demnitate slabă..  
 
 
 
Când nu făcea parte dintr-o "familie bună" sau o grupare din aceea amintita, ea conta prea puţin, trăind de multe ori neştiută în mizerie şi necazuri, chit că nici nu cunoştea altă viaţă; ce ai mai putea completa despre aprecierea ei? Toate dintre voi îşi pot închipui cum au trăit aceste femei în timpurile străvechi, chiar şi în acele vremuri nu foarte îndepărtate ale mamelor. Dacă toate femeile printr-o comparaţie de acest gen, şi-ar evalua fericirea şi bucuria prin prisma înaintaşelor, atunci cred că vom vedea şi la noi în ţară că sunt femei fericite, vesele şi zâmbăreţe chiar şi pe stradă. Dar, aci are un rol şi calitatea bărbaţilor care le înconjoară, desigur. Dacă, tot timpul dacă nu ne-am vedea pe noi înşine cei mai nenorociţi, atunci aceasta ar fi cea mai nobilă şi suprema fericire! Atunci am vedea că sunt alţi necăjiţi lângă noi, ba chiar mai necăjiţi, oameni şi femei, care ar avea nevoie numai de o vorbă bună, de multe ori - numai una - şi toată viaţa i s-ar lumina!  
 
O fericire nobilă poate pleca de la faptul de a nu ne vedea pe noi înşine cei mai nefericiţi şi deci nici pe alţii ce chiar nu sunt..!  
 
 
 
Mă înclin în fața ta Femeie  
 
Heruvim alături să-ți steie  
 
Chiar de n-o te vede nimenea  
 
Îngerii lângă tine se vor afla..  
 
 
Înclin fața la oricare femeie  
 
Toate”s boboci de orhideie  
 
Toate sunt flori fermecătoare  
 
De le menți ca de sărbătoare!  
 
 
Sărut-mâna ta, dragă mamă  
 
Imagine învăluită-n maramă  
 
Noblețea-ți nu se destramă  
 
Înscrisu-ți nume-n cărți de seamă.  
 
 
Sărut-mâna la orice Femeie  
 
Oricare-i Frumoasă-n stele  
 
Pe pâmânt cu destin Frumos  
 
Oricare are, e lucru neîndoios!  
 
 
 
Femeia mister  
 
 
 
Misterioase mai sunt femeile, după cum ”marii înţelepţi îşi dau verdictul, dar mai misterioşi pot fi aceia pentru care un anumit mister li se pare de nepătruns!  
 
 
 
Deseori bărbaţii sunt siguri că femeile din viaţa lor mereu ascund câte ceva (ca şi când ar fi foarte diferite de ei!). Ei văd peste tot un complot al femeilor? Câte frământări, câte îndoieli şi câte neajunsuri ce pleacă de cele mai multe ori de la ei, deoarece au creat precedentul minciunii, ce li s-a "înşurubat" în mintea lor inevitabilul, în relaţiile lor, lăudându-se şi vrând să pară mai altfel decât sunt, în primul rând prietenilor (parcă şi fiind tot ceea ce contează, de a se da rotunzi) şi apoi lor- consoartelor, pe care de altfel le iubesc, dar vor cu tărie să le impresioneze! Femeile simt instinctiv, dar se complac în situaţie datorită faptului că văd cât de mult se străduieşte "unul", pe alocuri îi este şi milă de "el", pentru atât datorită simţirii minciunilor, cât şi a corolarului de neîncrederi, de îndoieli, şi de dispute cuprinse în acest flagel, plus şi datorită altor răni încă nevindecate, nu se poate dărui imediat lui. Sunt şi acelea care se complac în această situaţie datorită anumitor "avantaje", dar fiecare cu viaţa lui. Nu zic că nu sunt femei cărora nu le place acea aureolă de mister, chit că n-ar fi indicată decât în perioada îndrăgostirii - pentru atragerea celui dorit!? De fapt, chiar este nevoie de mister în permanenţă ca ceva creativ şi productiv, însă 'misterele' care sunt minciuni de fapt nu fac să perpetueze altele mai mari? Câteodată sau niciodată chiar, unele femei nu pot decât să ducă secretele cu ele în mormânt, atât de... sunt!  
 
 
 
Un exemplu este personajul principal din filmul "Titanic" (impresionantul şi arhicunoscutul film), ce îşi comunică povestea vieţii ei prin prisma a ceea ce a marcat-o, de fapt e povestea din care şi-a hrănit propria iubire până la vârsta înaintată a senectuţii, acum o spunea ca pe ceva nemărturisit vreodată (să fi fost blocată până atunci?), comentând: ”Inima unei femei este mereu un ocean plin de secrete!". A şi trăit această poveste de iubire într-un ocean (al morţii - aş spune, în care antiteza dintre dragoste şi moarte este dramatică), însă bine a făcut că n-a zis până atunci! L-ar fi distrus şi nenorocit poate pe omul cu care a convieţuit după aceea, mânat putând fi de invidia că nu i-ar putea da ei ceea ce i-a oferit acel om ce atunci a murit pentru ea! El a murit pentru ca ea să trăiască! Oare ar putea exista o dragoste mai mare, decât aceia în care îţi poţi da viaţa ta pentru acela pe care-l iubeşti?  
 
 
 
Revenind la ceea ce se poate sau nu a se spune, în percepţia mea secretul îşi are unda sa de provocare pentru a stimula cunoaşterea reciprocă, căci nu tocmai secretul putând fi problema că nu te poţi dărui în iubire! Dimpotrivă, aş comenta că tocmai acela care tot reproşează ascunzişuri se prezintă cam dubios, plus că n-ar fi tocmai un as în ale dăruirii în iubire...  
 
 
 
Numai că, odată ce se întreabă direct despre un anumit lucru vădit şi răspunsul nu este la fel cu ceea ce te 'lovește' prin evidență, cred că acesta nu-i un 'mister'. Deci, "misterul" trebuie bine cântărit de dinainte de a fi emis! Percepţia bărbaţilor (ei, nu că ar fi ei cei mai mari 'mincinoși', pentru că 'paleta' e diversificată..) de multe ori pleacă de la faptul că femeile sunt foarte diferite de ei şi ca atare nu le-ar putea înţelege niciodată, uitând adesea că femeile în fond sunt oameni ca şi ei şi au doar acelaşi simplu dor şi nevoi profunde ca şi ei - nevoia de fuziune şi iubire - pe lângă altele desigur, de înfrumuseţare şi cultivare specifică.  
 
 
 
Miracolul de a fi femeie, sau femeia ca mister!  
 
 
 
Domnişoarelor şi doamnelor, vă felicit pentru simţirea şi intuiţia pe care v-o cizelaţi de-a lungul vieţilor dvs. (pentru că de multe ori par a fi mai multe, nu-i aşa?), şi cu atât mai mult încurajez faptul de a-l ţine pe el într-o stare de 'vino-n-coa, dar nu foarte aproape...", până doreşte de la mult până şi la mai mult, amânarea fiind mama dorinţei în fond şi până la urma-urmei, nu? J Fiind bun 'exercițiul' chiar şi la vârste înaintate.. J pentru a i se mai 'scutura' frunzele 'nemiluite' de minciună, şi pentru ca nu cumva tu însăţi să intri într-o astfel de relaţie pe care ai putea-o astfel perpetua pentru tot restul vieţii tale. Cel mai bine este ca din faşă să i se scuture "frunzele" care nu-i sunt necesare copacului şi care pe deasupra îi mai cheltuie şi din energie, vlagă, bani etc., nu pentru că, spre exemplu, copacii ar avea nevoie vreodată bani..:))  
 
 
 
Bărbaţii când vor învăţa sinceritatea şi când vor şedea 'goi' în faţa lor, abia atunci pot 'sta' liniştiţi în faţa femeii, chiar în fata acelora pe care o iubesc, rușinându-se de celelalte în schimb - şi nu invers! Atunci abia nu-i va mai atribui ei tot felul de mistere, care în acest caz ar fi îndreptăţite, ca şi prin atribuirea unui anumit mister, el înfloreşte în constelaţii de mistere! Vorba aceea: hoţului îi este frică de alt hoţ.:)  
 
 
 
Mathilde Neil spunea în lucrarea sa "Drama eliberării Femeii", anume că: "suprema (poate inconştientă?) şiretenie a bărbaţilor a fost aceia că au ştiut să impună femeii "ordinea masculină", făcând-o să creadă că supunerea este morala, iar independenta imorală..! Trist, dar adevărat cum însăşi societatea (de sorginte patriarhală) impune 'indecența' feminităţii după ce i-a interzis independența și a legat-o parcă pentru totdeauna de cratiță și alte ustensile, ca apoi tot în ea să arunce cu pietre că - vezi Doamne- feminitatea este pe cale de dispariţie! Un paradox pe care orice femeie îl trăieşte interior cât și în societate, deşi tind să cred că acelea cu adevărat independente şi feminine îşi trăiesc viaţa lor proprie şi nu una prescrisă!  
 
 
 
Iubirea de sine!  
 
 
 
În alte ocazii, vorbind de iubirea de sine ca prim ingredient al iubirii, ori mai ales ca izvor al iubirii, n-am făcut distincţia cu ceea ce este deseori este confundată şi anulată imediat din primul ei înţeles al asemănării superflue cu – narcisismul? Iubirea de sine este izvorul Iubirii în fond, este încrederea cu care putem oferi celorlalţi iubirea, pentru simplul fapt că de nu ne-am iubi pe noi înşine nici măcar nu am şti că putem iubi pe alţii, şi nici n-am putea oferta un gram de încredere.  
 
 
 
Narcis, când şi-a întâlnit fizionomia în apă şi s-a îndrăgostit de ea, habar nu avea ca va ajunge personaj celebru(dar,nefericit), dar egoist cum era nu făcea nimic să şi-o întreţină, fapt ce a făcut ca după puţin timp să se ”îngraşe..! J Narcisismul, de altfel, nu prea are treabă deloc cu iubirea de sine, care se referă de fapt la modalitatea activă prin care facem tot spre a ne fi nouă bine, confortabil, cu o anumită bunăstare, cu frumuseţe specifică, dar şi mai ales sănătate pentru persoana noastră, pentru a fi atrăgătoare în primul rând pentru cei care ne văd prima dată, însă mai ales iubite de cei care ne cunosc (chiar şi pe mine).  
 
 
 
Erich Fromm, în cartea sa "Arta de a iubi", spunea de iubirea de sine că este: "facultatea de a iubi ca un act de dăruire ce depinde de gradul de dezvoltare a caracterului nostru. Facultatea aceasta presupune realizarea unei orientări predominant productive; cu o astfel de orientare, omul a depăşit dependența de de alţii, iluzia narcisistă a omnipotenţei, dorinţa de a-şi exploata semenii sau de a acapara şi a căpătat încredere în forţele sale umane, precum şi curajul de a se bizui pe propriile lui puteri în atingerea ţelurilor sale." Prin lumina acestor rânduri vedem cum iubirea de sine corespunde cumva cu încrederea, dar nu se rezumă numai la ea. Desigur, atunci când mai multe persoane depind de femeie este cam greu, dar nu imposibil. Este paradoxal să ne fie frică să facem tot ca să ne iubim pe noi înşine, sau să ne culpabilizam? Simplul fapt că egoistul nu se iubeşte pe sine niciodată că nu știe cum ci doar aşteaptă în mod pasiv să i se dea tot ceea ce-i trebuie, alternând între o fericire frivolă atunci când primeşte şi nefericire permanentă..asta ar trebui să ne dea de gândit!  
 
 
 
"Să te iubeşti pe tine este începutul unei lungi romanţe pe viaţă.’’ spunea Oscar Wilde, nevoia de a te romanţă pe tine trebuind să existe tot timpul.  
 
 
 
Narcis doar se admira, însă avea în suflet frica că dacă se va distanţa de apă, în care se vedea, nu numai admiraţia va dispărea, ci chiar el însuşi..? concept de exchimoși  
 
 
 
Fiţi libere şi independente femeilor, iubiţi-vă şi iubiţi în măsura în care sunteţi iubite, dăruiţi şi aşteptaţi să vi se ofere (ca nu însăşi ofertarea permanenta să se 'răscoale' împotrivă-ţi!), fiţi sincere cât puteţi (mai ales cu voi înşivă!) şi aveţi aşteptări de adevăr, fiţi misterioase în mod constructiv, zburdaţi prin viaţă ca un fulg şi nu lăsaţi că tot felul de culpabilizări să vă doboare, fiţi blânde aşa cum ştiţi voi cel mai bine, dar crunte şi rapide în apărarea demnităţii de femeie, crunte în adevăr şi demnitate! Deci fii femeie!  
 
 
 
La mulţi ani cu cât mai multă primăvara în suflete!  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Sărut-mâna ta, Femeie! / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!