Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Interviu cu domnul GHEORGHE A. STROIA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: ”Cărțile îți deschid și lărgesc mintea și te fac mai puternic decât orice altceva.” – William Feather  
 
Arta, arta comunicării în sine a apărut odată cu omul. Încă din antichitate, comunicarea fiind percepută ca un element de fond, s-a regăsit indispensabilă în desfășurarea oricărei activități sau a formării relaților sociale. Indispensabilitatea s-a axat întotdeauna pe aceste nevoi de bază: de a spune, a fi înțeles, de a fi recunoscut, a fi valorizat, de a coopera, nevoia de intimitate și de oglindire în alter ego. Astfel, determinarea ce l-a făcut pe om să-și exprime dorințele printr-o expresie din ce în ce mai bogată, plecând de la transmiterea informațiilor, în genere prin viu grai la început, a făcut ca bagajul acesta informațional cât și cel al expresiilor a dus treptat la apariția cărților - azi și aceasta o artă..  
A existat o nevoie colosală, dar din fericire cineva a descoperit pergamentul, apoi hârtia, culminând cu apariția cărților și, implicit, evoluția artei a creării lor. Mai multe, desigur că , vom afla de la interlocutorul nostru – Gheorghe A. STROIA, editor, publicist, scriitor, poet, exeget literar, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, din Adjudul Vrancei Mioritice.  
 
  • Sunteți un om de litere, cretor de cărți, cum de v-a venit ideea de a crea o revistă și o editură?
 
Gheorghe A. Stroia: În primul rând, nu m-am considerat și nu mă voi considera niciodată un om de litere. Sunt doar un suflet care crede că tot ceea ce creează poate produce emoție și poate aduce puțină alinare și mângâiere în momente de neliniște. Vorbim despre neliniștea sufletului încorsetat, de fiecare dată, de griji și multiple traume zilnice, care agresează și distrug sensibilitatea, ucid percepția reală a tot ceea ce se află în jur, deformează grav și iremediabil iubirea – ca ultimă rămășiță a umanului contemporan.  
 
 
Am dorit dintotdeauna să fac pentru alții ceea ce aș face și pentru mine, să deschid o poartă spre afirmare, tuturor celor care merită acest lucru. Am vrut neapărat să acord încredere și ajutor, celor care au nevoie de toate aceste lucruri, ca să meargă mai departe. N-am făcut-o din meschinul interes de a mă promova în vreun fel, ci doar din nevoia de a dărui și altora măcar puțină ascultare, din dorința de a construi împreună un loc unde să ne putem privi în ochi cu încredere și speranță, acordându-ne sprijin reciproc. Un loc…  
 
”Am primit darul de a fi Oameni, pentru a putea deveni îngeri, ori de câte ori dorim, fără să ne doboare povara aripilor lor” – Gheorghe A. Stroia  
 
Indiferent că facem vorbire despre o revistă de cultură sau despre o editură, cred că menirea lor trebuie să fie aceeași: de a aduce în atenția trăitorului contemporan nume valoroase ale literaturii și culturii momentului, de a promova talentul fără nicio risipă, de a debuta nume noi și de a le face cunoscute. Ideea de revistă și editură a pornit tocmai de la acest deziderat și cred - fără falsă modestie - că mare parte dintre lucrurile pe care ni le-am propus s-au realizat.  
  • Îmi amintesc că în trecut ați avut o problemă cu revista on-line, ce anume credeți că s-a întâmplat?
Gheorghe A. Stroia: Da, am avut ceva probleme, mai simplu, site-ul inițial Armonii Culturale a fost anihilat – ”mici” probleme, deci. S-a pierdut o muncă titanică de peste 3 ani, au dispărut fără urmă câteva mii de articole ale valoroșilor noștri colaboratori. Însă, nu am disperat și nici nu am renunțat. Slavă Domnului că am renăscut, ne-am reinventat și am încercat să nu facem prea mult caz din asta, ci doar să devenim mai puternici, mai uniți. Cu sprijinul unui om deosebit de generos, Narcis Zahiu (consultantul nostru IT de la Tecuci) – revista și-a revenit, a căpătat o altă față, mai atractivă, iar marea familie culturală ARMONII CULTURALE s-a reunit.  
 
 
Este foarte adevărat că lucrurile bune sau bine făcute nasc, aproape întotdeauna, invidii și răutăți. Faptul că o publicație online a fost nominalizată în mai multe rânduri la premiile Radar de Media și a obținut un clasament mai mult decât onorant, printre alte nume foarte bine cotate, înseamnă ceva pentru noi. Ei, nu e suficient să fii invidios pentru o astfel de realizare? Deși, din punctul meu de vedere, invidia este o manifestare elocventă a superficialității, a inferiorității umane, a frustrărilor infinit acumulate, a imposibilității de a te ridica deasupra altora și nici măcar deasupra propriei condiții. La mine, cel puțin, invidia se manifestă într-un mod foarte ciudat: nu sunt supărat pe acel ”ceva/cineva” de invidiat, ci doar pe mine că nu pot să fiu la fel de bun, la fel de valoros. Pentru cel care e mai sus decât mine, toată stima și admirația, tot respectul. Urăsc, însă, să fiu privit de sus. Nu uit nicio clipă ce spunea gânditorul: Pentru că privești totul de sus, nu poți vedea pe cineva care e mai presus decât tine. Nu-i așa?  
 
  • Tot despre revistă, aceasta fiind cu titlu informativ atât pentru public cât și pentru scriitori, ce statut ați propus revistei și ce doriți să promovați prin ea?
 
Gheorghe A. Stroia: Cred că am răspuns deja acestei întrebări, dar risc să mă repet: scopul principal al revistei este de a promova nume valoroase ale literaturii și culturii române contemporane de pe întreg mapamondul, de a aduce un serviciu pozitiv de imagine tuturor românilor și României, per ansamblu. Românul este superdeștept, supertalentat și mai are de arătat lumii întregi încă foarte multe lucruri bune. Ne dezicem, însă, de tot ceea ce este lipsit de valoare sau de faptele reprobabile ale compatrioților noștri. Acestea nu mă reprezintă nici pe mine ca român și nici pe noi, ca neam. Promovăm doar talente autentice, mai vechi sau mai noi, deschidem căi de promovare pentru tineri și foarte tineri autori sau artiști, unim oameni, creăm punți între suflete, prin frumos. Până la urmă diversitatea naște unitate. Dar, nu uităm să fim noi, doar noi, români de aici sau de pretutindeni.  
 
  • O mică prezentare a dumnevoastră dacă doriți..?
Gheorghe A. Stroia: Mi-e greu să vorbesc despre mine însumi. De obicei, îi las pe alții să vorbească. Însă, cu toată modestia, vă reamintesc doar câteva lucruri: m-am născut la Adjud, jud. Vrancea, la data de 22 mai 1970, într-o familie cu unsprezece copii (au fiind al șaptelea), din părinții Andrei și Aurica STROIA. Sunt absolvent al unei facultăți tehnice (deci inginer de profesie), promoția 1995. În 2010 am publicat prima carte, iar la finele anului 2010 aveam deja 8 titluri de carte publicate. La debut de 2016 am peste 25 de titluri proprii de carte publicate. Din anul 2011, sunt membru al Ligii Scriitorilor din România, iar în aprilie 2013, am devenit membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, fapt care mă onorează și-mi confirmă că sunt pe calea cea bună.  
 
”Cartea care merită citită nu e cea care gândește pentru tine, ci aceia care te face să gândești.” – James McCosh  
 
În februarie 2011, am fondat la Adjud, împreună cu poetul focșănean IONEL MARIN, revista universală de creație și atitudine ARMONII CULTURALE, devenită un brand și o mare familie culturală. La 15 iunie 2011 (dată fatidică, aniversarea a 122 de ani de la nașterea în viața veșnică a LUCEAFĂRULUI) am fondat editura Armonii Culturale, care publică români talentați de pe întreg mapamondul. Acestea sunt doar câteva lucruri despre mine, însă cel mai important aspect al ”carierei” mele scriitoricești este acela că am legat, în toți acești ani, multe prietenii cu scriitori, editori, exegeți, poeți, jurnaliști, prozatori, artiști plastici, muzicieni, regizori, de foarte înaltă ținută morală și artistică, cărora le datorez respectul meu și afecțiunea mea totală. Pe toți i-am făcut părticele din sufletul meu și lor trebuie să le mulțumesc astăzi pentru că exist în media literară. Ei m-au încurajat de fiecare dată să continui și… voi continua.  
 
  • Felicitări, este o performanță! Cum de ați reușit să scrieți și să publicați 8 cărți numai într-un an?
 
Gheorghe A. Stroia: Sincer, nu știu! Bănuiesc totuși că a fost vorba de ceva adunat undeva acolo, în minte și în suflet. E ca un vulcan, care ani de-a rândul a acumulat și apoi a erupt. Altfel nu îmi explic. Nu am avut niciodată ceva schițat clar, nici măcar în minte. Probabil subconștientul mi-a făcut o farsă, una frumoasă de bună seamă. Sper să fie așa și în continuare. A urmat primei cărți dorința de a continua și așa au apărut una câte una, rând pe rând…  
 
 
  • Până acum cam la câte cărți ați ajutat/contribuit spre a fi publicate, dacă aveți cumva făcut vreun total? Iar, dintre toate acestea care v-a plăcut, surprins, frapat (în sens bun)?
 
Gheorghe A. Stroia: Din 2011 și până acum, am ajutat cumva să iasă la lumină peste 300 de titluri de carte, ale românilor de mare valoare de pe întreg mapamondul. Nu vreau să citez titluri sau nume, toate/toți îmi sunt dragi, țin foarte mult la fiecare carte la care am trudit, pentru că o parte din energia și sufletul meu a rămas acolo. Și pentru că mi-au plăcut atât de mult, am și scris prefețe, postfețe, cronici sau recenzii, pentru marea lor majoritate, indiferent dacă discutăm despre poezie, nuvelă, roman, carte de literatură pentru copii, antologii literare, cărți de specialitate, studii filologice, exegeze, etc.  
 
 
Am încercat să fac astfel încât să mulțumesc pe toată lumea, dar în primul rând să mă automulțumesc, să pot trăi liniștit și împăcat cu mine însumi. Doresc să fac o precizare: am scris doar despre ceea ce mi-a plăcut cu adevărat. Niciodată nu am făcut compromisuri legate de calitatea materialului în sine sau de integritatea morală a autorilor. Nu știu și nu pot lucra decât cu material de calitate, atât uman, cât și editorial. Am avut și discuții în contradictoriu, dar, întotdeauna, s-au dovedit a fi constructive, orientate în sens pozitiv, fără alte efecte secundare.  
 
”A citi pentru întâia oară o carte este ca și cum ți-ai face un nou prieten; a o reciti este precum te-ai reîntâlni cu un vechi prieten drag” – Proverb chinezesc  
 
Unii țin la părerile lor foarte mult și e normal, dar trebuie să ai răbdare și curaj de a-i explica omului ce anume e greșit, fără să deranjezi, fără să fii trivial, ci să dovedești mereu respect și multă, multă diplomație. Nu știu dacă am reușit întotdeauna, dar știu că întotdeuna, prin modul de abordare, am câștigat prieteni noi și nu am produs nici un prejudiciu… nimănui. Altora am creat dependență și cred că e un lucru foarte bun. O strategie de marketing spune destul de simplu că: un client mulțumit te spune altor trei persoane, iar unul nemulțumit, altor nouă. Așa că riscul asumat pentru neseriozitate este foarte mare, iar delictul moral… pe măsură!  
 
 
  • Familia dvs. vă susține în egală măsură presupun și cred că vă și inspiră, pentru a și face totul mai ușor, dacă bănuiesc bine?!
 
Gheorghe A. Stroia: Sigur că da! Familia mea, soția mea și cei doi fii, m-au ajutat întotdeauna să-mi regăsesc liniștea necesară, ei au fost și sunt susținătorii mei înfocați. Fără ei și fără sprijinul lor nu aș fi reușit să realizez nimic. Da, ei mă inspiră, scriu și pentru ei, dragostea mea este infinită. Nu-mi doresc nimic altceva decât să fim sănătoși cu toții și să ne bucurăm în continuare unii de alții, ca și până acum! Lor le dedic și le datorez toate împlinirile mele. Soției mele îi datorez faptul că m-a susținut de fiecare dată, dar m-a și criticat cu maturitate, atunci când a fost cazul. Ea este, dealtfel, cel mai aspru critic al meu, căreia, din respect și dragoste, i-am datorat creșterea mea, din fiecare zi. De n-ar fi apărut ea… totul ar fi fost mai tern, mai lipsit de culoare și viață, așa cum am spus în poezia De n-ai fi apărut, căreia i-am dedicat-o cu toată ființa mea:  
 
De n-ai fi apărut  
din nimbul ăstei lumi,  
ca să ridici prin floare  
tot cerul de minuni,  
aş fi sădit în palmă  
un bob alb de lumini,  
l-aş fi stropit cu rouă  
culoare şi suspin…  
 
Și l-aş fi pus la piept  
în haina mea curată,  
l-aş fi-ngrijit în somn  
în visu-mi fără pată,  
un căpătâi de viaţă  
la cap să mi-l aştern  
şi clipă după clipă  
iubirea să i-o cern.  
 
Să fac din el copacul,  
şi cerul, şi pământul,  
marea cea mare,  
munţii,  
iubirile,  
şi vântul,  
iarba de verde plină  
scursă din praf de stele,  
rana,  
balsamul,  
boala,  
şi leacul pentru rele.  
 
 
Să-mi fie gândulzborul, iar cerul său  
palat,  
culoarea  
şi privirea  
din sufletu-mi curat,  
să-mi fie urma clară  
spre visul colindat,  
arcuşul de vioară  
în triluri legănat.  
 
Să fac din el altarul  
ales de-nchinăciune  
şi euharistia  
din vremuri de tăciune,  
biserică străveche  
cu glas de clopot sfânt,  
rugul de foc,  
iertarea,  
şi mierea din cuvânt.  
 
Dar Tu ai apărut  
din nimbul ăstei lumi,  
ca să ridici prin floare  
tot cerul de minuni,  
căci te-am sădit în palmă –  
un bob alb de lumini,  
te-ai întrupat din rouă,  
culoare şi suspin…  
 
 
  • Spuneați despre invidie, ce credeți dvs., oare n-ar fi mai bine fără ea, sau că e totuși necesară prin faptul viețiurii într-o societate?
 
Gheorghe A. Stroia: Am pornit întotdeauna de la ideea că invidia are la bază lipsa de încredere între oameni. Exact ca într-un cuplu: cu cât ești mai încrezător în ceea ce ai, cu atât ești mai liniștit. La fel ca și cu gelozia. Unii spun că gelozia este cea mai mare dovadă de dragoste, că nu poți iubi fără să fii gelos. Cred, totuși, că sub această afirmație se ascund, de fapt, porniri nejustificate (de joasă speță, subumane) într-o relație bazată pe încredere. Invidia nu, nu are ce căuta între oameni! La fel, nici ura, mânia, zavistia, pizma, minciuna, mândria, așa ne învață Mântuitorul nostru, de bună seamă. Așa cum am mai spus: dacă trebuie, totuși, să fii invidios, fii doar pe tine însuți și nu pe alții, poate astfel vei ajunge să fii ca ei și să dobândești ce au ei…!  
 
”O casă fără cărți este aidoma unei camere fără ferestre.” – Heinrich Mann  
  • Sunt de acord cu dvs.! Tot referitor la societate, dvs. ce considerați: este bună pentru ceva egalitatea între sexe și dacă da, pentru ce anume? - Vă mulțumesc frumos!
Domnul Gheorghe A. Stroia: Sigur că da, egalitatea între sexe este de bun augur. E ca și cum m-ați întreba dacă unii sunt superiori altora? Dintotdeauna am crezut că în familie, societate, în viață – în general, femeia și bărbatul trebuie să aibă drepturi egale. Asta însemnând și șanse egale la o familie, la o carieră, la recunoaștere, la promovare. Asta și pentru dreptul natural al omului, care vine pe lume singur și în pielea goală, plecând din această lume, la fel de singur cum a venit.  
 
Dacă oamenii vor crede cu adevărat în egalitatea între sexe, atunci lumea va deveni mai bună. Nu am mai fi obligați să fim martorii atâtor atrocități planetare, la care victime sunt, de cele mai multe ori, femeile. Ar fi mai multă armonie și înțelegere. Iar noi, bărbați, care, prin firea lucrurilor suntem mai puternici, ar trebui să fim mai protectori, mai împăciuitori și așa am deveni și mai puternici. Vorba tibetanului: cel mai slab scoate primul pumnul! Așa e?  
 
Și eu vă mulțumesc și vă adresez aceleași urări de mult bine și de sănătate, că-i mai bună decât toate!!!  
 
 
Vara din Tine (dedicat POEZIEI), din Parfum de tei, Armonii Culturale, 2012:  
 
În vara din tine  
e-atâta lumină,  
aud glas de îngeri  
zburând peste tină.  
 
În vara din tine-s  
petale de floare,  
celest curcubeu  
armonii de culoare.  
 
În vara din tine  
e-atâta grea rugă,  
păcatele-s fum  
pregătite să fugă.  
 
În vara din tine  
e-atâta durere,  
senin de privire  
şi cerul ce geme.  
 
În vara din tine  
e-atâta credinţă,  
un vers de lumină  
e întreaga-ţi fiinţă!  
 
 
 
SPERANȚE! (dedicat României la concursul Internațional organizat cu ocazia primei aniversări a Zilei Limbii Române)  
 
În fiecare an te regăsesc mai tristă…  
Stai singură-aşteptând iar veste de departe,  
ţi-e chipul plin de riduri şi glasurile-ape,  
aştepţi la sânu-ţi fiii plecaţi în zări deşarte.  
 
Ţi-e vocea sugrumată, emoţii te străbat,  
de prin păduri şi munţi şi cerurile-nalte  
răzbate câte-o doină cântată de-un copil,  
iar se cutremur’ cetini din brazii de departe.  
 
Ţi-e părul tău cel verde o vatră de cenuşă,  
stinsă cu lacrimi multe din ochi tăi de jar,  
asculţi strigăt de jale şi doruri nesecate,  
aştepţi să se coboare al Cerului lin Har.  
 
Eşti tristă iar, Măicuţă, te văd slăbită chiar  
şi nu ştiu cum aş face să-ţi iau acum durerea:  
nu plânge după codri, nu plânge după mare,  
căci inimile noastre ţi-s singure averea!  
 
Din cerurile albe chiar Pronia veghează,  
în veci va fi de strajă l-al tău slăvit hotar,  
căci numai Domnul ştie cât de bogată eşti,  
iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar!  
 
În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere -  
Ardealul şi Moldova, şi Ţara Românească,  
în mâinile-ţi trudite se zbat şoptind şuvoaie -  
Trei Crişuri, Prutul, Oltul şi Dunărea cerească.  
 
Toţi codrii tăi acum din frunză verde-ţi cântă  
şi îngerii în cor colind rostesc în taină,  
iar milioane de inimi bătând fără-ncetare  
ţi-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă haină.  
 
În fiecare an te regăsesc mai tristă…  
Cum aş putea, Măicuţă, durerile să-ţi iau  
şi peste dealuri arse să le arunc pe toate  
doar bucuria vieţii, lumina să ţi-o dau?  
 
În fiecare an te regăsesc mai tristă…  
Cum aş putea, Măicuţă, să-ţi stâmpăr aspra sete  
şi să te strâng în braţe, cu dragoste fierbinte,  
Sufletul să-ţi sărut, pe ochi să-ţi pun Pecete?  
 
Eu nu sunt trist, Măicuţă, şi nimeni nu mai fie!  
E ziua ta cea sfântă, e zi de sărbătoare,  
când cerul şi pământul tresaltă pentru tine,  
iar fiii tăi resimt născând, din dor, culoare.  
 
Mă rog la cer, Măicuţă, să te cinstesc mereu:  
Roş’, galben şi albastru mi-e sângele în vene,  
Mi-i tânăr iarăşi gândul, dar sufletul îmi plânge  
Că-n fiecare an… te regăsesc mai tristă!  
 
 
 
Parfum de Tei  
 
S-au aşternut pe coala albă  
Un gând, o lacrimă, o slovă,  
Ce-adesea-n râu de simţăminte  
Au râs şi-au plâns, prinse în horă.  
 
S-au aşternut peste cuvinte  
Mătăsurile albe, grele,  
Cu frumuseţea lor pribeagă  
La vis, la viaţă să ne cheme.  
 
Am dezbrăcat esenţa vieţii  
Până la oase şi-am trudit-o  
Adesea… plânsu-i-am în palmă,  
Adesea… am batjocorit-o.  
 
Am dezbrăcat de ramuri pomii  
Şi îmbrăcatu-i-am în haine  
De albe vise, de mătănii,  
De calde rugăciuni şi cazne.  
 
S-au aşternut peste versete  
Rostiri de simplă-nchinăciune,  
Aripi de îngeri măsluite -  
Cenuşă, smoală şi tăciune.  
 
Iar peste lacrimi din cuvinte  
Şi peste suflete captive  
Am aşternut ca pansamente  
Versuri pribege şi motive.  
 
Au răsărit adesea flori  
Cu trup subţire, colorat  
Şi s-au născut, adesea, clipe  
De vii regrete sau păcat.  
 
O lume tainică, nespusă,  
Ne-a mângâiat cu dorul ei,  
Ne-am preschimbat în albii nori  
Şi-n flori… doar cu parfum de tei.  
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Interviu cu domnul GHEORGHE A. STROIA / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!