Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Intimitatea..
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: Paradoxal, sau nu, în ciuda faptului că cea mai mare nevoie/necesitate (chiar extrem fizică) a omului este – fuziunea cu un seamăn – pe altă o extremă, care este în cea mai mare temă, se află frica de intimitate.  
 
Într-o era a comunicațiilor și, deci în ciuda dorinței de fuziune foarte mari, frica de intimitate urmărește pe tot omul într-o măsură mică sau mare.. Uneori acestă frică poate fi cu atât mai mare pe cât este de mare dorința de uniune...Să vedem un tablou al unei doamne care încă din perioada tinereții cocheta cu mai mulți nehotărându-se cine îi place. Jocul seducției la maxim îi face desigur plăcere să joace pe degete pe cât mai mulți adoratori, dar până la urmă alege pe acela care îi satisface cât mai multe pofte, certitudinea venind din faptul realității, cu toate că-i placea altul... Pe parcurs nu poate ajunge la un punct în care să se arate cum este față de acesta cu toate că deja are și vreo 2 copii cu acesta. De orgasm sau de faptul fizic al dezbrăcării în fața acestui soț nici vorbă, uitând cumva pe parcurs și ce anume îi plăcea altădată și ce pasiuni o facea fericită, pentru că acele pasiuni cu adevărat o ducea către o anumită intimitate cu sine..  
 
Impropriu spus că intimitatea s-ar referi strict la..anumite treburi, sau chiar la faptul fizic de a fi dispus/disponibil în a te dezbrăca la propriu de haine... uneori, este mai ușor a face asta, decât de a ne dezbrăca/dezbăra/dezice de continuie frici, inhibiții, proiecții sau ”protecții (prin anumite imagini deformate/rele se menține un ”străin la distanță..una mai mare decât propria poartă) închipuite prin care „credem că ne apărăm, că de fapt ne este frică să apărem exact cum suntem. A te dezbrăca de aparențe, deziluzii, dar și de ”încărcătura de frici ce le înconjoară și vin cu acel orgoliu multiplu, e mult mai greu(totuși, nu atât de greu pe cât ne străduim doar să ”apărem decât să fim), pentru că e mult mai ușor să treci prin viață prin ”propriile” idei, proiecții, gânduri despre tot, despre viață, lume, care culmea nu sunt confecționate de noi, ci de ceea ce ne-a fost sugerat, ne-a fost subtilizat pe nesimțire și neștiință deplină, așa după cum ni se subtilizează din copilărie un sistem de valori/învățare/educare. În acest fel, desigur că, e dificil să dezbraci ceea ce ai ”crezut de mult timp sau de dintotdeauna. Dar, nu imposibil! Schimbarea intervine doar cu maturitatea... însă, la câți survine ea cu adevărat?  
 
Paradoxal e, că un om cu cât are mai multe măști, cu cât încearcă din răsputeri să fie ”altfel decât chiar el singur își percepe realitatea proprie, cu cât chiar face mai multe proiecții asupra altora, întocmai primului și ”marelui scop propriu de a se arăta și, evident că în primă instanță îi iese, de a fi „altceva”, cu atât un astfel de om este mai străin de sine însuși. Numai că, aceste eforturi trebuiesc foarte des reînnoite.. și, iar omul trebuie să se pună pe treabă. Astfel, străinătatea și straneitatea față de noi înșine se perpetuează.. Iată că cuvântul ”intim își pierde tot mai mult din sens, întocmai faptului că în era comunicațiilor, chiar de n-ar fi atâtea căi înșelătoare, el – omul - se trezește străin față de sine însuși...  
 
Un „rol”, desigur că, aparține unei comunicări (moderne) deficitare, unde tocmai aceste ”comunicații” conduc pentru că sunt facile, dar truncheate, nu sunt profunde, nu oferă un contact deplin, mai ales dacă e virtual, dar și înclinațiilor pe care acestea le conferă și îndrumă spre însușire.. De fapt, nu sunt simple ”înclinații”, ci comportamente imense care oferă „șanse” către originalitate (adică, non-originalitate), acestea sunt: distracțiile..cică sunt dintre cele mai diverse, în fapt cam la fel; moda, o continuă goană..de sine; și, alte și alte comportamente împrumutate. În democrație conformitatea se menține prin diversitate, astfel a fost mult mai simplu de subjugat omul fără ai tot băga idei utopice în cap. Deci, fără comunicare reală, fără intimitate...  
 
De suferit are numai omul, fiecare în parte, care numai datorită unui firesc al vieții (în care dorește să aibe carieră, să aibe copii, familie) ajunge totuși să se creadă ”deosebit..și, chiar este dacă a intrat în sine, nu mai are frici de chiar propriul subconștient, vede și mai ales poate să stopeze ceea ce-i este străin de propria persoană, nu-i mai e frică față de străini, de propria imagine în ochii altora, nu se vede vulnerabil pe sine dacă e ”descoperit față de modul cum este real etc. . Numai prin comunicare ajungem la intimitate, iar acesta trebuie să fie la fel de reală precum omul! Dacă omu ăsta tot se perindă prin viață cu măști, cum va reuși el să fie intim măcar cu sine?  
 
Astfel, ajungem la faptul cu adevărat paradoxal, anume că: cu cât omul nu se vede străin față de sine însuși, cu atât nu se mai vede străin față de nimeni altul..!  
 
În acest fel, fuziunea atâta de dorită și de căutată în viața unui om devine tot mai mult o certitudine, cu cât nu suntem noi înșine străini față de noi înșine. Aceasta devine un îndrumar de viață cu cât suntem în strânsă legătură cu Sinele, ne cunoaștem mai bine, știm ce dorim de acum de la un partener, avem mai multă disponibilitate de ai veni în întâmpinare, suntem mai predispuși de al asculta, de a fi mai sinceri, lăsând în urmă măștile prin care nu ne vedeam nici noi înșine pe noi, și automat de a comunica la același nivel cu el. De subliniat că nici pe departe nu-i vorba de vreun orgoliu, cu atât mai mult cu cât am renunțat la măștile față de noi sau față de alții ce le mențineam prin această meteahnă..măcar de a ne fi cunoscut...  
 
Deci, numai prin comunicare ajungem la intimitate, iar acesta trebuie să fie la fel de reală precum omul! Prima treaptă pentru acesta este comunicarea cu sine. Am mai urmărit în alte articole comunicarea eficientă pe ce anume se bazează și de unde începe, însă primul lucru în acest drum este privirea sinceră față de noi înșine, deorece, dacă pentru proprii ochi avem numai minciuni și idei siropoase despre propria persoană, tot la fel avem și pentru alții. Astfel, una este de al lăuda, cumva exagera anumite calități pe care le are cineva și alta ar fi aceia în care îi scoți numai ochii pentru că îi vezi numai defecte, pe când pentru tine ai numai laudă pentru că n-ai depășit perioada de ”adolescență prin care te înfoi singur numai la o idee a ceea ce faci, sau îți închipui că poți face. Invers, de ne-am tot uita în noi, chiar lăuda într-un mod rezonabil, dar stimulând și mai mult pe cel de lângă noi, atunci cu adevărat construim un ideal al intimității.  
 
” Cine priveşte în Afară, Visează sau nici atât măcar...Cine priveşte Înăuntru, se Trezeşte.  
 
Până ce nu îţi cunoşti subconştientul, el îţi va ghida viaţa şi îl vei numi destin.”  
 
Prima rezistență, pentru care nu putem măcar să ne închipuim că dacă apărem cum suntem în fața altora, este acea frică precum că ne va face mult mai rău decât ne face, sau că am fi descoperiți și mult mai vulnerabili în fața lor, mult mai slabi chiar pentru noi...Prostii..Dar, cu adevărat într-o societate bolnavă în care cei mai mulți sunt așa, cam mereu ne vine asta ca o tendință subinconștientă, o educație defectuoasă ce a tot perpetuat... Dacă am spune STOP acestei gândiri ce ne bagă în pământ de-am fi mai cu moț, adică – noi înșine față de.. – și-am observa mai bine că frica ce ne paște pe noi la orice pas, tot la fel îl urmăreșe și pe acela de care ne este frică să nu ne ”descopere, la fel și pe celălalt, și pe celălalt.. atunci, cu siguranță am prinde curaj în noua luminare și filosofie de viață, dar cu atât mai mult că din cel fricos ne-am transforma în acela care știe a sări mai mult în ajutorul seamănului, știe a sfătui și a oferi un suport moral. ”Cel mai mare dușman este propria imaginație!”, pe bună dreptate. Dar, puterea se trage numai din faptul de a fi aruncat vulnerabilitatea în lături. Slab nu mai ești când nu te mai vezi așa, dar nici nu mai ai acea tendință de al apostrofa pe cel de lângă tine, cu toate că încă judeci, dar în alt fel.  
 
Alfred Adler spunea că: ”A fi om înseamnă a fi inferior”. Putem fi ”superiori într-un anumit domeniu, sau putem fi atât de buni la suflet, ori la.. însă, în altele..nu avem cum a fi în multe altele. Există o condiție a omului pe care nu o putem depăși, decât dacă am face precum demonul ce se reconsidera singur... O blasfemie și mai ales nerecunoaștere a binefacerilor Creatorului, ce a scindat Universul.  
 
Omul, culmea-culmilor, devine mai puternic când își recunoaște slăbiciunile (pentru că numai așa le poate întări punctele slabe), își recunoaște limitele (căci astfel le poate depăși) și mai ales că este plin de gratitudine față de Creator și Dumnezeu, în fond, căci numai mulțumind își crează posibilitatea de a primi și alte gratificații în consens cu cele anterioare.  
 
Toată lumea își dorește intimitatea, în progresie aritmetică cu dorința fuziunii depline, a ieșirii din propriul eu în mod armonios și colosal, dar, numai percepția a cum trebuie să fie ne derutează.. De multe ori ne face să ne închipuim că numai lângă un prinț ce vine pe cal alb ne putem deschide, sau lângă o Cosânzeana, ca și când problema intimității pleacă de la exterior, de la lux, sau de la un fizic foarte frumos și nu din .. a, da, dacă am fi toți prinți și prințese.. Numai că, în cazul neacceptării propriului subconștient, a necunoașterii lui, a respingerii intimității cu noi înșine în cea mai din spate umbră și în cea ”frumoasă mască, atunci cu siguranță că am găsi și unui prinț multe puncte negative și mai ales vulnerabile, de l-am alunga de lângă noi.  
 
De multe ori nu știm ce vrem, nu ne cunoaștem, suntem străini de noi, însă numai stoparea acestor gânduri și alugarea lor prin intrarea în propria intimitate (fără haine și fără ”ten„) ne conferă armonia, stabilitatea și ”bunăstarea conlocuirii cu noi înșine într-un singur trup (lipsit de măști). Numai atunci vulnerabilitatea devine o putere, pentru că rănile nu se pot vindeca decât dacă sunt deschise, apoi curățate bine ș.a.m.d.  
 
Referinţă Bibliografică:
Intimitatea.. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1847, Anul VI, 21 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!