Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Domnita iernii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întâi un fulg, apoi mai mulți, 
  
Este un început de iarnă, 
  
Să tot vezi și să urmărești, 
  
Jocul lor candid de-afară. 
  
Dar, cum se joacă copilăresc, 
  
Adâncu-mi mă înfioară, 
  
Căci doar o morgană iubesc, 
  
Și totu-mi este o povară... 
  
...cu fulgi mari! 
  
Imi doream sa vad un munte de zapada, insa nu ma dezlipesc cu privirea de un munte de finete acum, ori tu ca sa-mi distragi atentia mi-ai aruncat ceva ca un bulgaras, ceea ce intr-adevar mi-a distras putin atentia de la tine, insa iar mi-ai captat-o pentru ca ai zambit asa de frumos, asa cum numai tu sti. Iti priveam obrajorii tai ce-mi transmiteau traznete de candoare si de finete. Esti o persoana distinsa, iar zambetul tau superb este atat de sublim, mai ales ca sti/poti fara sa vrei probabil sa zambesti si cu ochii pe care iar imi doream sa-i mangai in acel moment divin in care ai zambit mai larg ridicand usor o spranceana. Ma simt atat de linistit cu tine, iar cand te privesc parca plutesc in vesnicie, motiv pentru care m-am apropiat de tine si te-am strans la piept puternic.. chiar ai facut ‘ih”..probabil cam tare te-am imbratisat gandind dupa reactia ta de a ma impinge. Insa, n-am rezistat acelei zone pe care o ador pana nu mi-am lipit obrazul de al tau iar cu buzele langa urechiusa ta, acolo unde incepe parul tau, locul unde imi fixez deseori privirea, poate fara sa sti. Am slabit apoi stransoarea si TU ai zvagnit ca o zebra zburdand libera. Tocmai de aceeia ai inceput a te bucura mai tare ca sa ma pui pe jar mai mult.. si-am inceput fugi si eu dupa tine, insa dupa cum am accelerat dintr-o data am alunecat si-am cazut. Abia atunci am observat cat de frumos ningea cu niste fulgi mari. 
  
Te-ai intors si superior asa de sus radeai de mine in cascade puternice.. cum numai tu razi cand esti prea Fericita si coplesita..hm, radeam si eu, insa te-am prins de picioare si te-am corupt usor sa cazi pe o movilita de zapada, apoi din acea movila ai luat multa zapada pe care ai 'atasat-o fetei mele.. Atas, hmm usor zis.. Am ramas socat de asa 'mutare, dar ca sa-mi dau seama dupa un timp ca nu mai pot respira iar din acea pozitie de culcat am dat zapada la o parte dupa care mi-am incordat o mana si-am zis parca cautandu-te cu mana caus: 't t t, unde-i fata, ca ghiara s-a infuriat?!" . Am sarit direct in picioare printr-un flinc-flanc, la care tu ai raspuns parca starii mele cu o asemanatoare zvagnire in maini apoi in picioare - ceva mai complicat decat un flinc-flanc - si mai rapid! Insa, ai ramas impietrita in fata mea in loc sa fugi, ci doar ai facut doi pasi pana la marginea lacului inghetat si te-ai uitat la mine cu o anumita privire sugestiva pe care nu am putut-o citi, dar ai ridicat si bratele insotind acea privire catifelata si pura... oh, Doamne, 'daca o trag de fular o pot gatui!' - am inceput gandi repezindu-ma spre tine... Din fericire gheata (apa inghetase) era doar la jumatate de metru de acel mal de pe care tu iti dadeai drumul cu spatele si din fericire o faceai cu un avant lent. In acest efort imi aminteam doar de privirea ta fixa si de acolada in unghi a sprancenei iar ridicata sugestiv si ma gandeam ca ce a naibi mai esti de trebuie cineva sa-ti ghiceasca gandurile, ba ca cel mai mult timp te si impui asa... 
  
Angel... TU cu exercitiul tau, cel al increderii..! 
  
Ajunsesem la fix in spatele tau.. Momentul prinderii tale in bratele mele, ce ti-au agatat mainile tale inca intinse ca intr-un indelung ritual, a fost magic!! si, mirosul tau a alungat acel gand anterior, iar tu stateai tot cu bratele intinse savurand momentul, care acest moment solemn, revenindu-mi si mie pacea, mi-am dat seama ca-i maret si i-am cuprins tot intelesul. Dupa un moment deplin te intreb parca retoric totusi: "cum asa incredere ai avut in mine?" tu te-ai rasucit si te-ai uitat ironic la mine ridicand cealalta spranceana usor si n-ai spus nimic; insa, oare n-ai spus deja tot prin aceste gesturi? Ma si gandeam cata expresivitate poti avea si cum ai devenit profesorul meu neoficial la asa ceva.. in ciuda frigului pe care noi nu-l simteam, a fulgilor si a ghetei lacului mie nu stiu cum mi-a cazut o picatura, tu ai urmarit-o si-ai zambit distins, apoi ajungandu-mi pe obraz ai saruta-o facand-o sa dispara. Ai zambit apoi angelic…cum numai TU zambesti! 
  
Alte 'mutari'.. 
  
Dupa acest episod duios ai sarit malul rapid si-ai luat-o la fuga zicand: trebuie sa ma gasesti!" Pana sa-mi revin nici nu mai auzeam fosnetul de sub picioarele tale.. Ies pe o alee si ma uit intr-o parte, dar pentru ca era pustie ma uit in directia opusa, unde la vreo 50m observ niste 'colorati (la fata :)) )care se uitau spre un copac. Imediat am facut legatura ca ai fi acolo pentru ca ai tu ceva cu copacii... si-am alergat acolo, mai ales ca acestia dupa ce s-au sfatuit doi dintre ei au si luat directia aceeia in care se tot uitau..eu disperat alergasem tare, dar cand am ajuns langa cei doi care se uitau mirati la mine, au zis ridicand cumva palma in sus in semn de intrebare: 'au bre, ce ai?" M-am uitat in directia in care se uitau ei si mai departe era ceva nedeslusit, iar acel copac luat ca reper de prima data era langa noi si nici urme facute de tine pe zapada nu erau. M-am intors linistit la acel loc in care te-ai lasat pe spate si-am luat de aceasta data urma pasilor tai lasata pe zapada, iar aceasta tranversa acea alee si te gasesc dandu-te de-a rostogolul prin zapada; uneori te mai opreai si dadeai din maini si din picioare... Ma uit mai bine si parca erau mai multi oameni care se tineau de mana asa cum erau ei desenati pe zapada... interesant! M-ai invaluit cu privirea ta parca tinta mereu sufletului meu si iar n-am inteles nimic... Mi-ai facut semn cu mana de locul 'rezervat' langa tine si-am inteles. M-am lasat pe genunchi, insa nu aveam chef de omuleti desenati ci de tine si-am incercat sa te cuprind, dar m-ai impins.. culmea cu picioarele facute caus-resort cumva pe pieptul meu si m-ai ricisat cat-colo.. “Doamne, chiar are forta fata asta!” apoi rapid a urmat un bulgare de zapada, care m-a ‘urmarit..eu cazand lat, intins pe sol intr-un loc fara zapada, imi mai vine si acest bulgare in fata…am luat si eu unul si iata ca la un bulgare ii raspundea altul. 
  
Iar...bulgarasi! 
  
Pe urma mi-ai prins unul strasnic facut in fata si cum nu eram foarte departe unul de altul, m-am apropiat de tine si cu bulgare cu tot mi-am lipit obrazul de al tau ca sa-l simti si tu, ori sa-l topesti cu a ta gingasie! dar tu si mirosul tau m-au inmuiat... "Totusi atata feminitate, atata iuteala... si-mi doream un munte de nea, dand peste un munte de finete!" -gandeam cu voce tare. Tu insa ai raspuns: "poi, uite-l!" a, da, uitasem unde ne aflam, deci hai sa urcam. 
  
Pe un drum era un centru de schi si saniute si ma intrebi ca de ce nu cumpar schiuri, iar eu am raspuns ca nu stiu sa schiez. Tu ai completat atunci: "Eu stiu si am sa te invat si pe tine!" Okay! Zis si facut, iau schiuri si urcam increzatori pe munte cu telescaunul. Priveliste minunata, brazi inalti ajungand pana la noi, oceanul alb... insa, tu stiiai deja ca n-am sa-mi lipsesc priverea de slendorile tale, de Frumusetea ta intepatoare in inima mea. Mai incercai tu sa-mi arati ceva, ma si uitam acolo, dar rapid schimbam privirea catre tine, pentru ca... te indrageam.. enorm! 
  
Sus pe munte vroiam sa te las pe tine prima sa schiezi ca sa prind si eu miscarea, insa tu ai comentat faptul ca nu-i greu deloc si ca trebuie sa stau mereu cabrat si flexat, ma rog mi-ai aratat si cum, sau cum iti inchipuiai, ma rog. Mi-ai mai spus ca ma va tine de fapt si bocanci fix pe schiu. Atat de increzator devenisem si-am incaltat schiurile, dar nici bine nu-i incaltasem ca ei alunecau la vale; te-am intrebat ce si cum, insa desi i-am pus in cruce schiurile tot vroiau ei sa se duca...imi tineau fixe picioarele numai ca genunchii nu... acestia inmuiati s-au lasat pe spate si iata ca stateam alunecand pe spate, hm... incaltat ca extraterestrul nebun, care pe deasupra aluneca acum in acea pozitie, fiind deja in panta... parca-mi lipsea acum increderea in acea pozitie si ma uit intrebator, iar tu: 'din acea pozitie n-ai sa inveti sa schiezi. M-am indreptat, dar in ciuda faptului ca incercam sa stau si flexat si sa schimb directia pentru a merge in zig-zag, totusi luam viteza si disperat te intreb de la distanta: "si acum?"; Tu-mi raspunzi: "aa, eu de fapt nu stiu sa schiez”... m-am mirat.. e normal, mai ales cand ti-am vazut zambetul tau detasat acompaniat de o ridicare din umeri...! Problema era ca prindeam viteza ca nu mai stiam de zig-zag-uri la acea viteza...mirandu-ma mai tare pe cand un brad venea.. ori eu ma duceam catre el ... culmea ca ma cuprinse mirarea mai mare la faptul cum o creanga a bradului inalt.. iar eu aflat pe la mijlocul lui la un moment dat, de parca pluteam acum, mi-a venit in burta alta creanga si-am ramas agatat ca o carpa de ea pe-o parte si pe alta, cu schiurile in vant si capul in jos... Insa, a inceput si-un parrrr... apoi o mare raceala, caci eram cu nasul in ...ploaie. Ploua des pe la tropice... :)))) 
  
Muntele gingasiei...: 
  
Referinţă Bibliografică:
Domnita iernii / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1804, Anul V, 09 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!