Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Domniţa toamnei ..
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Toamna te-am cunoscut, toamna te-am adorat şi chiar sensibilizat, iarna ne-a unit, primăvara nu ne va mai despărţi, indiferent.. chit că nici n-aş avea ce să aştept că nu eşti TU atâta de Frumoasă şi nu mi-ai umbla prin minte, prin vise, prin sânge, prin tot. Chit că şi eu aş fi atât de fericit că nu eşti în mine şi ÎN VIAŢA MEA că... uops, greşit..! Este invers!  
 
Cred că în viaţa asta altă preocupare mai înaltă nu o să mai am, decât iubirea pentru tine.. nimic mai dificil decât de aţi intra în graţii, de a tot căta aprecierea TA, dar consider că merită oricât aşteptarea.. dar vreau să simt prezenţa ta..  
 
Frumoasă fată de pe terra, după cum şi eşti, după cum şi inima-mi tânjeşte după tine... după cum te adoră fiinţa mea toată. Fusesem după tine, te-am căutat, dar cât ar trebui să răscolesc să te caut, sau urma trupului tău acolo unde ai stat, nebun aş fi, dar aş face colecţie cu acele frunze, pământul pe care ai călcat..  
 
Domniţa toamnei este..  
 
Definiţie: acea persoană care captează toate gândurile altei persoane şi fără a şti în mod expres beneficiază de aura pacifistă şi de dezarmare a tuturor gândurilor negative îndreptate către ea, guvernând de fapt interiorul altei persoane prin pozitivism. Deşi, aceasta se simte ca un paradis când se gândeşte la ea şi la binele şi succesul ei, chiar dacă alternează cu depresia cruntă uneori, din cauza distanţei... Faptul că totuşi îşi înălţă gândurile după fiecare depresie îl face să-şi modifice şi să-şi impună ordinea interioară pentru a putea emite ceea ce am zis mai devreme. Un exerciţiu ce-l revelează, elevează decât poate fi singur, căci nu e.. e cu o prezenţă misterioasă, mereu însoţitoare altfel, mereu implementatoare de un drăguţ indescriptibil...  
 
Parcul ne înfăţişa o poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrăţişaţi cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ţi sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrăţişez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în faţă, căci trebuie să te sorb total.. dar, fugi zicând:"nu mă prinzi!..!" sigur că da.. mârâi:"Ce i-o mai fi trecut prin capusor de..?" dar, ca un leneş ce o doream, tind mereu să Te ţin lângă mine ca şi când ar fi mai mult "nevoia" Ta, eu îmi acord nevoia profundă după o astfel de fază.. cam greu, cel puţin la început.. Alerg şi îţi observ o mânecuţă a rochiei superbe după un copac.Mă pun pe partea opusă, iar când era mai mare liniştea, mă reped la tine cu: "bau" şi Tu speriată - tipi, apoi fugi puţin, dar te întorci încrezătoare şi spui autoritar: "ai întrecut măsura vasal, în genunchi la picioarele mele!' eu din fugă de după tine, îngenunchez şi mă prosternez lângă cizmuliţele tale de piele şi încep să le deschid fermoarul. Cum se dezvelea un pic din pulpa o sărutăm cu patos, cu foc de nedescris, şi o mângâi şi cobor sărutând. Tu spui: "mai mult sluga netrebnică!" şi mai descopăr şi mai sărut până am scos picioruşul atât de dulce şi de fin din încălţăminte.cu mişcări mai prelungi mângâi pulpa Ta şi sărut de această dată talpa.. tot este atât de dulce la tine..!  
 
- “Acum închide şi fă cu celălalt la fel!" mi-ai zis. Am încercat să urc în loc să cobor şi mi-ai zis că mă va paşte carceră pe viaţă şi nevederea ta.. oh, aş putea trăi în infern după ce am simţit raiul? Dar şi acolo aş sta dacă te-aş vedea.. nevederea ta e mai rea decât iadul!!  
 
“FRUMUSEŢEA TA de REGINA mă copleşeşte şi m-am supus!” apoi am zis că eu sunt regele acum şi cu un gest gentil de politeţe, sărutul mâini şi-ţi indic un tufic, acolo te sărut cu nesaţ.. vibra întreaga mea fiinţă, un sărut cât pentru o viaţă întreagă.."Sluga cum cutezi? Carceră şi nevederea mea pe viaţă..!” mă ameninţi şi mă înclin, că nu mai era loc de metenele., dar văzând frunze mai multe adunate am început să te acopăr, tu o frunză mai mare ce iubeşti atât viaţa, oamenii, pe mine (măcar cât ai fi dispusă, că ştiu cât poţi..). Şi eu te iubeam, TE îndrăgesc enorm!  
 
Un vânt lua frunzele de pe jos într-un vuiet, apoi un vârtej şi parcă spunea "veşnic, veşnic", eu că un resort am răspuns: "Da, veşnic am s-o iubesc!!", "Veşnic de când nici nu eram, sau eram în alt timp cu ea sufletul meu pereche, veşnicia numelui meu, şi a faptelor mele de iubire!". "Hei, tu ce faci aiurezi..? Sărută-mi genunchii!" m-am conformat. “Iar acum eşti mort şi te îngrop cu frunze, scumpul meu mort!", "Da, scumpa mea..!", "cum ai zis? N-ai respect? Carceră...", da, scumpa mea Regina, ziceam!" şi m-ai acoperit total cu frunze, dar parcă se mişcau.. hmm, doreai să nici nu respir, dar greară a ieşit şi a zis că s-a enervat şi vrea să prindă de gât regina asta despotică.. şi, cum a ieşit se orientează..  
 
Ai fugit şi culmea că atât de rapid te-ai ascuns într-o altă grămadă de frunze, dar ţi-am văzut o cizmă şi te-am tras de ea, alunecând uşor pe materia aceia încă vie, măcar prin colorit şi cum stăteai aşa pe-o parte şi zâmbeai candid, m-am aşezat în spatele tău şi cu ce nesaţ te-am mai strâns în mine..! Nu-mi venea a crede că-ţi simt parfumul, că-l respir, că-mi ţin mâna pe tine, că te adulmec, că te îndrăgesc, că nu mai eşti atât de ireală iubirea mea şi o lacrimă mi se scurse.. ai simţit slăbiciunea şi te-ai uitat peste umărul tău drăguţ şi gingaş.. gingaşa erai şi tu, mai ales când m-ai întrebat dacă i-ar m-am sensibilizat. "Da, atâta fericire nu mi-aş mai fi închipuit, nu ştiu de ce mă chinuie dragostea pentru tine..!", 'nu, tu mă chinui pe mine..!", "de ce?” mi-aş dori să ştiu şi eu..!  
 
Pari mult mai sigură, deşi zâmbeşti.. dar, iar nu că întotdeauna, parcă ai devenit un pic mai "cuminte şi nu-l poate nimeni interpreta, şti. Privirea e mai sigură, dar şi mai relaxată, ceea ce îi dă un plus de putere şi un farmec mărit. Pare a fi ceea ce se poate spune power flowers.. poate cea mai mare putere a zilelor noastre sau poate că de dintotdeauna - puterea delicateţilor!  
 
După acestea ai fugit iar, cu pletele în vânt te arătai precum un îngeraş, cel am meu poate, dar întrupat într-o fiinţă menită să-mi schimbe sensul şi soarta întreagă.. o Fiinţă superbă pe care o cunoşteam dinainte de a o şti şi vedea, dar de unde? Să fie adevărate reincarnările..? Dar iubirea e adevărată, ciclic a înconjurat pământul, a făcut în aşa fel să ne cunoaştem.. să disper dacă nu mai ştiu vreodată nimic de tine, Iubita mea, cea de aievea, de dintotdeauna, din orice altă viaţă, sau pentru altă viitoare în care de nu ni s-ar împlini.. şi, oare de ce ar mai exista alte insistente tocmai când văd, simt că omul şi sufletul lui devin mai frumoşi, mai împliniţi iubind..?  
 
Şi, tot fugeai, nu ştiu de mă iubeai, dar cred că asta fac: dau, ofer, preţuiesc până produc şi pentru mine iubire în tine, căci ştiu ce simţire şi de ce iubire eşti capabilă... sper să-mi fi acea mireasă superbă!  
 
Mi te şi închipuiam, aşa cum te şi învârteai veselă şi fericită, cu acea rochie imensă.. voalată.. Miresica mea Scumpă, Soţioara Dragă, după cum te-ai hotărât să accepţi să-ţi devin soţ nu vei regreta niciodată.. NICIODATĂ NU VEI REGRETA, căci veşnic voi fi lângă tine şi voi încerca nimic să nu-ţi lipsească, toţi să te iubească, în frunte cu mine..! Jur că te voi face Fericită, nu numai când îmi bucuri sufletul cu frumuseţea şi talentul tău!! Jur!,  
 
Ce juri tu acolo, ziceai învârtindu-te şi râzând în cascade precum un copil. Eu m-am înclinat şi mi-am întins mâna pe care ai pus-o pe a ta şi-am valsat după o melodie numai de noi ştiută.. te-am învârtit şi tu tot ai continuat. Am încercat să te îmbrăţişez aşa cu palmele căuş în jurul mijlocelului tău.. dar, ai fugit.. te-ai oprit iar şi râzând ai zis: să nu uiţi de carceră, dragul meu! Şi-ai râs apoi iar.. învârtindu-te parcă doreai să te acoperi cu frunze.. tot luai de jos şi aruncai pe noi, căci te urmăm.. apoi, iar fuguţa şi te-ai ascuns după un trunchi, dar ştiind că te-am văzut.. uşor cu spatele lipită de copac ai ieşit cu o privire încântătoarea în care se citea profunzimea, siguranţă, drăgălăşenia, ba puterea delicateţei de o covârşitoare power flower..! Doamne, delicateţea ta îmi dă tărie şi mie, dar mai ales iubire ca să te iubi mult, toată viaţa mea! Oare şi de aia eşti atât de sigură? Iubirea te ocroteşte şi simţi, dar şi pentru că auzi.. cu acea privire puternică în ochii mei m-am apropiat, te-am sărutat pe obrăjori, pe frunte, pe lângă urechi, pe gât.. şi apoi m-am lipit de tine mai strâns şi te-am strâns de mijlocel cu drag, de coapse şi îndelung mă uitam.. zâmbetul tău şi toată mă înnebuneşti.. ai închis ochii şi tot zâmbeai divin..! Te-am sărutat.. aşa buze dulci, divine.. n-am ştiut vreodată ce e sărutul.. tot zâmbeai, dar sigur într-un îndelung sărut, chiar după tot ce ochii dulci închişi.. acele gene divine, pleoapele le-am sărutat.. ce te-am strâns mai tare şi apare un icnet al tău.. îţi simţeam drăguţele tale merişoare fragede.. scumpe şi-am frânt, mângâiat.. apoi un alt sărutat după o altă incursiune peste tot.. dar, pe buze.. divin!  
 
Referinţă Bibliografică:
Domniţa toamnei .. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!