Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

S-ar numi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: Stereotipiile legate de sex de-a lungul timpului au determinat tabu-uri, comportamente şi chiar stări sacre de neconceput a fi încălcate, dar care au fost mereu impuse de putere şi de virilitatea ce se voia mereu superioară, s-a ajuns astfel chiar să se afirme că sexualitatea feminină nu există.  
 
 
Dacă ar fi să ţinem cont apoi de psihanalişti, există semnale ale “libidoului” încă din pruncie, iar specialişti în citirea comportamentului uman exprimat prin gesturi au dezvăluit faptul că pe lângă sentimente şi atitudini, cel mai mare imbold al comportamentului, vine din completarea sexualităţii, ce 'spune şi ea ceva despre stadiul dezvoltării, ancorării şi stăpânirii propriului libido de către o persoană.  
 
 
 
În ultimul secol, mai ales prin liberalizarea sexuală, sexul nu numai că şi-a cam făcut de cap, însă şi-a dat singur cu firma... peste mâna. În primul rând că s-a ajuns să se spună precum că relaţiile sexuale sunt actele cele mai intime, pe când sunt de fapt cele ideatice... hmm, da, de fapt sunt cam învechit să cred că se mai pune accent pe asta pe când tot ce contează este interesul, casa, maşina, cariera chiar toate puse într-un pachet promoţional sclipitor fără a necesita vreo “bătaie de cap...  
 
 
 
Dacă vrei sex, ar trebui neapărat să cunoşti motivul tău personal privind 'necesitatea' pentru care-l doreşti, netrecând peste scopul prim 'imprimat' sexului de a fi trăit numai prin iubire ca o formă de comunicare a ei, pentru comuniune şi coeziunea de cuplu şi să ştii cam la ceea ce trebuie să te aştepţi când ţi-l doreşti și-l practici într-un anumit mod! Un sex din interes nu e nici măcar atât...  
 
 
 
De câte ori îmi acopăr ochii ca să nu văd şi urechile ca să nu aud modul prin care se propagă anumite idei despre sex, insistența prin care se încearcă să-mi deschidă privirea şi să-mi destupe auzul, chiar obstinenţa atâtor şi atâtor non-pareri despre acest fapt, mă fac să-mi ies din carapace de multe ori recoltându-mă...!  
 
De-a lungul vremilor specialişti în psihologia cuplului au tras concluzia nefericită precum că nu lipsa sexului produce nefericire, pentru că acesta e, aşa cum o fi, mai vioi ori mai bleguţ(dar, poate fi așa din lipsa dragotei..).. la fel cum nu lipsa totală a banilor... hmm, de fapt aci e chiar invers, că cine are - tot îşi mai doreşte, dar nu-i prisoseşte niciodată şi nici nu ştie să-i drimuiască. Revenind, câţi tineri nu-şi dau singuri în cap cu zicala proprie că “dacă iau o berica şti cum îmi fac curaj..!” da, doar un miraj, sau mai bine zis o mirjare... Orice om care a mai citit cunoaşte faptul că alcoolul atacă în primul rând mecanismul de reproducere.. asta în caz că asta s-ar şi urmării prin cuvântul sex, dar nu prea, căci la un asemenea act nu mă gândesc într-un astfel de caz...  
 
 
 
Ba, bine ca unul (ce-şi permite şi nu numai pentru faptul că e arogant..) ce încearcă să exploateze într-un anumit “fel pe o fată, pune condiţia că dacă îi va face un copil... o va lua de nevastă. Hmm, adică acea fiinţă nu ar avea altă importanţă mai mare decât prin această prismă, ca să nu mai zic că parcă acel copil ar părea element de sudură (?) –electroz “Super tit’, ori... slabă speranță că dacă se va întâmpla totuși apariția unui copil, acesta să și găsească mediul propice creșterii..că, ce să zic de afectivitatea mult mai importantă, măcar una mică acolo. Numai că la modul cum s-ar pune problema, din start nu-i vorba de crearea unui ambient securizant afectiv pentru niciunul, nici pentru cel care a impus.  
 
Apoi că exploatarea materială poate țdecideț o așa vanitate încât supunerea să existe şi să poată face orice nici nu-şi doreşte cealaltă fiinţă... şi, bine, poate fi ca un târg în acest caz, dar pe când orgoliul (patriarhal de cele mai multe ori) impus poate şi de societate precum în ţările asiatice, face astfel încât o fiinţă umană să fie la cheremul cuiva.. aşa după cum constatam că este în ţara soră a României, Moldova, unde partea masculină (doar știm ce se spune despre fudul.. ;) ), mai ales la aceia ce mai cred în superioritatea imperiului sovietic, invincibilitatea şi virilitatea lui bazat fiind de-a lungul vremilor pe valorile cuceritoare, absolutizante şi de supunere necondiţionată.. Și, chiar de ar nega unul.. înscrisul sufletesc inconştient iese la iveală când nu te aştepţi, dacă numai odată și-a dorit..mai ales după spălarea creierului. De fapt sunt mai mulţi pro-rusi decât ne putem închipui.. simplul fapt al vehicularii valorilor prin graiul folosit... Da, sigur orice are legătură cu sexul, pentru simplul fapt că nu mădularul cela, sau vulva ar fi ele răspunzătoare de sexualitatea unei persoane...ci îngregul comportament, atitudine, gandire...  
 
 
 
Mii de “tablouri în domeniu copleşesc prin.. phh, nici nu zic pentru a evita un dezgust mai mare.. dar, nici nu ştiu pe care să-l aleg pe acela în care o soţie este încântată că noaptea îi iese din bezna mâna soţului din aşternut ce o pune pe ea şi dai bătaie, nene.. imediat, fără vreun cuvânt, fără mângâiere, alintare, preludiu? Aaa, ce-i aia... dar, că el se onanizeaza intra-vaginal fără ca măcar mângâierea lui proprie.. sau a unui altuia ”nemângâiat, deoarece partenera nu poate într-un anumit moment, el se întoarce scuturând singur patul pe partea celaltă... sau cele pasagere în care “partenerii de sex’ nici nu se cunosc? Sau, femei care emit angro semnale sexuale prin eter, dar apoi spun că n-au făcut nimic ele... sau tot unele ce sunt “sfinte chiar faţă de bărbatul ei, însă în societate prezintă un comportament subtil pentru flirt... Ori, cel care a mințit că pentru un copil ”lucrează” intens, să fie mai degramă stresat ca aceasta să nu se întâmple și să-și reteze singur șansa de a se abandona total plăcerii prin atenția de a nu-i scăpa...sau, atâtea deformări doar de comportament sexual ce își cer ”drepturile”..  
 
 
 
Sexul, o nevoie fiziologică?  
 
 
 
Se spune - pe bună dreptate - că scopul primordial al omului este mântuirea (tocmai de aceea unii nu se mai gândesc la sex unele femei, iar alţii când 'scapa', poate fi o justificare pe care o au "că nu de multe ori"), da.. Cu totul de acord, dar pentru aceasta să nu uităm că ni s-a dat un corp de a ne folosi de el tocmai în privinţa acestui temei primordial, chiar de-ar fi să postim 40 de zile pentru a ne echilibra corpul pe linia armoniei spirituale dorite, nu sunt foarte multe lucruri pe care ar trebui să le facem şi nu foarte dificil de urmat.  
 
 
 
Cu toate acestea, un lucru prea dezirabil, pe măsură atâtor şi atâtor idei, deprinderi şi obişnuite foarte adânc înrădăcinate în comportamentul nostru de fiecare zi, face ca de regretate ori să disociem corpul de minte, respectiv de spirit! Chit de ar fi aceasta prin numai importanţa majoră a fiecărei zile în parte despre cam "ce vom mânca azi" sau "ce vom mai pregăti pentru noi şi pentru familie". Spiritul rămânând undeva în umbră, mai ales acea parte spirituală din sexualitate. Deoarece, de ce să nu facem legătura dintre sex şi hrana, așa cum mulţi o propagă la nivel de "mare teorie", pentru a o elimina din start - mâncăm mult prea mult decât ne este necesar! Hrana, da, este o nevoie fiziologică ca şi oricare alta - nu mă refer deloc la sex aici- pentru că este mai mult decât o fiziologie a organelor sexuale în sine! Iar dacă cineva are inhibiţii, spre exemplu e pentru că a făcut prea mult aceasta şi nu mai ştie cum este o relaţie normală atunci când se afla în ea, ori că într-adevăr inhibiţia şi frica cu gândul la sex este un semnal de alarmă pentru ceva neplăcut legat de el. Cu toate acestea, în privinţa masculilor în special, sexul în/din cadrul unui cuplu (adică ceva normal) este cumva legat de responsabilitatea lor, sau mai bine zis de "neresponsabilitate", faţă de tot ceea ce înseamnă cuplul respectiv şi viitorul lui, inhibiţia intervenind ca un subterfugiu. Ceea ce este de preferat în acest caz este liniştirea şi inactivitatea determinată de un anumit timp în sfera raporturilor sexuale, însă nu reprezintă interesul nostru decât în mică măsură.  
 
 
 
Uneori prin filmele cu chinezi se poate observa cum mănâncă ei aşa cu acele beţişoare între care foarte multă hrană de altfel nu poţi să iei, şi mă întrebam "când vor ajunge ei să se sature în acel stil de a mânca?". De fapt, acest mod de a se hrăni este unul studiat de milenii, în primul rând pentru că presupune o anumită pace, ca să te poţi concentra la tot ceea ce intră în tine şi să mai fie şi 'eficace' aceasta intrare - comparativ cu o masă copioasă şi cu "muzică bună" lângă tine. Pe când la ei, la numai cât timp le ia, a apuca mâncarea şi a se hrăni presupune şi un proces mai îndelungat de hrănire decât îl practică europenii, timp în care pot percepe semnele corpului în totalitatea lui, dar mai ales a senzaţiei de sătul, ce se prezintă la cortex foarte greu - după 20 minute efectiv după cum se întâmplă în fapt! Ştie toată lumea, mecanismul fiziologic al sexului este mai diferit, senzaţia de ”sătul”, hmm... înregistrându-se imediat, dar relevăm astfel faptul că îi este foarte necesar ”repaosul” şi perspiraţia fiecarei acţiuni sexuale!  
 
Acum, acestea fiind spuse, luând exemplul yoghinilor și/sau al asceților, care se pot priva și de hrană, a tuturor ce au depus un jurământ de castitate, câtă necesitate imperioasă există în a fi o nevoie de sex, adică impusă de către însuși corpul uman..? Deci, dacă la unii se poate, nu există decât imperiozitatea gândirii unora în sens. O necesitate creată, da, da, e creată în funcție de mentalitatea fiecăruia dacă la unii poate fi doar opțiune. Cu atât mai mult cu cât se spune din start despre aparatul fiziologic reproducător, deci acesta fiind scopul cel mare al sexualitatății.  
 
 
 
Se spune că sexul este încă un subiect "tabu", importanta subiectului pornind din acest semnalment ce vrea de multe ori să atragă atenţia: hai să-ţi spun ceva tabu! ;) Cu regret însă, trebuie să spun că nu e aşa, pentru simplul fapt că este cel mai discutat, cel mai palpitant şi subiect care lasă cel mai mult de dorit, pentru că este şi cel mai prost 'administrat' domeniu al omului! Discuţiile de el sunt multiple, determinate de diverse momente, însă mai mult de orgolii, discuţii ce dau naştere la vulgarităţi şi laude dintre cele mai nesimţite –(se ştie de partea căreia se practică cel mai mult!) Asemănarea aceasta cu alimentaţia am făcut-o pragmatic, de fapt doar am preluat-o, aşa după cum par că o fac atâţia oameni, unii de vază şi cu ştiinţă pe cap de locuitor', de fapt invers trebuia să zic, dar ce mai contează o aşezare bună în pagină la câte nereguli sunt în domeniu? : ( Numai câţi se pricep la aceasta, numai câți pe la televizor ai putea vedea! Sexul, de fapt foarte puţin se aseamănă cu hrana zilnică - pentru că el se raportează la spirit! Orientalii au ştiut foarte bine aceasta, iar cu regret spun - se pare că tragem de la ei numai ce ne foloseşte nouă din 'orientul mental' cam mărginaş - nu o teorie autentică, aşa după cum şi este de fapt! Culmea că sexul este justificat ca "o nevoie fiziologică" tocmai de aceia care-l practică pur şi simplu ca un sport, ori ca o mecanică ce musai e pentru a funcţiona în continuare bine, ea trebuie să i se 'desumfle' aia .. temporar, şi cu toate că "desumflatul" s-ar aplica mai mult domeniului masculin, totuşi tot mai multe femei îl îmbrăţişează în mod nejustificat.  
 
 
 
Înlăturarea "tabu-urilor" prin şcoli?  
 
 
 
Pentru copii, dar şi pentru oricine nu a primit o educaţie sexuală se poate vorbi că este un subiect ”tabu”, justificat de necunoaşterea a ceea ce se încadrează în sfera normalului, a obișnuinței, deoarece deseori părinţii încă nu ştiu cum să abordeze problema şi-o plasează pe spatele educatorilor.  
 
 
 
Dacă ne-am referi la "tabu"-ul care se încearcă a se învinge prin lait-motivul necunoaşterii la elevi în domeniul sexului prin şcoli, te ia groaza! Anumiţi 'care se pricep' (la toate, aş spune), încercând discuţia aceasta fără prea multe pregătiri, de fapt nu fac altceva decât să scoată la iveală acea rumoare pe care o au ei în mentalul propriu legată de trăirile şi mai ales de frustrările lor anterioare, dând naştere în fapt la anumite simţiri contradictorii, în loc să informeze cât mai obiectiv!... : ( Şi nişte niscaiva cărţi de-ar căuta le-ar găsi, iar citite şi înţelese fără "proiecţie personală" mult face! Eroarea majoră de la care se plecă, este aceia precum că ţi se spune atunci "cum s-o faci?", adică să fi de fapt mai "cu cap" şi mai calculat prin aplicaţia contraceptivelor şi nicidecum "de ce, sau pentru ce s-o faci?", sau care ar fi "scopul sexului în genere pentru om?". De atunci mă întrebam şi eu, retoric: "oare la atât se rezumă o educaţie sexuală?".  
 
 
 
Începutul ar fi cumva de la aplicaţia cât mai precisă a contraceptivelor, deci necesitatea sexului oarecum nedesluşita se luminează de aici şi nu de la "de ce s-o faci?", "Care este necesitatea sexului?", "pentru ce a fost creat sexul?" şi "care este scopul şi destinaţia sexului în fond?". Cumva de aici s-a ajuns la concluzia că "virginitatea=un handicap" şi un "impediment în calea iubirii", din cauză că acea "curiozitate nesatisfăcută" nu te-ar lăsa să iubeşti autentic, hmm culmea... de unde şi atâtea experienţe neplăcute pentru femei cauzate de grabă pentru "a ajunge în rândul lumii"! "Graba" este determinată de anturaj, dar şi de cele mai bune prietene.. şi, se manifestă ca o presiune pe fondul contradicţiilor interne ale adolescenţei. Etichetarea aceasta e cam dură!  
 
 
 
Dumnezeu care a creat sexul pentru a fi o trăire cât mai pură în cadrul unei relaţii de dragoste, cred personal că se prăbuşeşte prin cascadele universului şi infiniturile galaxiilor de durerile iscate din aceste controverse! Sexul uman este o controversă pentru el însuşi! Nu tot la aia se rezumă când zici că "trebuie s-o faci cu cap"? Şi, întocmai mentalul să-l uiţi? Eroarea din educaţia sexuală în şcoli pleacă de la înlăturarea rapidă şi facilă de pe lângă zidurile ei de imagini promiscue ce astfel i-ar păta reputaţia...și, astfel, nimeni nu face o educație autentică. Nepunându-se de fapt punctul pe "i" acolo unde doare cel mai tare în curiozitatea adolescentului; şi, întocmai ca sex se întâmplă într-un mediu propice întâlnirilor fragede dintre ambele sexe, căci în fapt pe plan imaginativ se întâmplă în fiecare clipă...! De aceea, este cu atât mai greu, dar nu imposibil, dificultatea fiind în găsirea responsabilităţii de a canaliza aceasta imaginaţie către ceva creativ pentru viitorii oameni iviţi din actualii elevi.  
 
 
 
Câte adolescente nu se întreabă: "mă place şi mă iubeşte, dar oare trebuie s-o fac cu el? Că el vrea..."; şi normal că vrea, un adolescent mascul cu o sexualitate debordantă în acel timp, ce nu a primit educaţia necesară, poate fi altfel? Iar, în şcoală la fel primeşte educaţia de a o "face cu cap", deci o invitație .. nesigură pentru a evita anumite neplăceri ce ar decurge din trecerea la fapte în îndeplinirea dorinţelor sexuale pe nepregătite. Apoi, prin prisma interesului propriu, la fel tânărul o "învaţă" şi pe ea precum că ar fi la fel de imperios s-o facă, mai ales pentru că el de fapt "o iubeşte"! Justificare, nu? Întocmai, aceasta-i şi ceea ce lasă de dorit în "educaţia sexuală" în şcoală, anume că s-a uitat de mult de a asocia în fața tinerilor legătura indisociabilă dintre iubire şi sex, pornind de la premiza că oricum adolescenţii o vor face şi ca atare n-ar mai fi şi niciun folos în vreun efort! : ( Da, se ştie de multe ori la ce te aştepţi ca aceasta se şi întâmplă. Însă, cine depune un anumit efort nu numai că-i găseşte sensul, ci chiar are şi rezultate! De multe ori tind să cred în dezinteres total, mai ales că dascălii nu sunt plătiţi adecvat. Alţii sunt comozi. Ori că dragostea acestora nu-şi află destulă maturitate, iar ca atare nu au ce să ofere, decât o știință mecanică lipsită de corolar emoțional? Nu se punctează educaţia aceasta în jurul întrebării "de ce?", dar mai ales că el- sexul - se afla lângă scopul iubirii, lăsându-se la voia întâmplării evenimentele de cele mai multe ori nedorite să se întâmple la o vârstă atât de fragedă, când aceşti oameni nu spun adevărul...!  
 
 
 
Erorile unei mentalităţi nemature  
 
 
 
Dacă ne-am gândi că acei tineri nu au ajuns măcar să-şi cunoască preferinţele reciproce şi deja au trecut la acţiune...! Tind să cred că la o vârstă atât de fragedă, nu-ţi cunoşti măcar fanteziile, cu atât mai mult cu cât o problemă majoră este faptul că deseori sexul este egal cu dragostea...atunci, de nu mai simţi nimic dintr-o atingere și nu-i mai înțelegi sensul..? Aşa cum se întâmplă deseori în relaţiile fără dragoste ce se consuma repede în acest fel, atunci trebuie să căutăm altă relaţie? Poi da, asta se și întâmplă pe fondul insatisfacției rezultate dintr-o administrare dezastruoasă a sexualității. O astfel de mentalitate o continuă pe aceea de a "face-o cu cap".  
 
 
 
Într-adevăr, şi media are un rol major în educaţie, unul uitat de mult într-un sertar pe o foaie nesemnată de altfel, că şi ce se poate vedea numai într-un film cumva "de dragoste". La fel, sex=dragoste şi are şi de ce aşa, când peste tot este la fel. Nu numai media, pentru că toţi din ea urmăresc "ce se dă bine" şi ceea ce le creşte ratingul. Există această dorinţă enormă de sex în societatea actuală, a pornit de la un "mare gânditor", Freud, iar de la el plecând o groază explica sexul atât de rudimentar şi simplist cumva, anume că "dacă ai o dorinţă şi nu o satisfaci, suferi...", de unde şi apar mai multe dorinţe, iar după una nesatisfăcută corespunzător apar conglomerate de dorinţe. Unele sunt cu atât mai dureroase dacă nu le satisfaci, rapid încă.. de altfel, unde-s atât de multe nici fidelitatea nu mai intra în discuţie! : ( Un întreg sistem degradant, ce face să apară acel tip de om cu sufletul multicompartimentat, caracterizat foarte bine de către C.G.Jung în ”Căsătoria ca relație psihologică”, dar societatea îl susţine din păcate! Acest om ce s-a disociat singur în mai multe datorită prea multor dorințe, iar pe cât de multe pe atâtea frustrări, ajunge să nu mai poată a se înțelege el însuși.. Greşeala "necesităţii" sexului, aşa cum se vede el azi, este că propriul corp devine lamentabil cât mai disociat de cele ale sufletului şi spiritului, dragostea ţinând de fapt de acesta din urmă. Ce treabă ar mai avea spiritul cu epoca consumismului, dorit atât de producătorii, cât şi de conducătorii ce vor doar nişte mecanisme simple de dirijat? De altfel, nu numai din consum pleacă beneficiul lor!  
 
 
 
Nu se mai face legătura sexului cu dragostea, pentru că şi cumva acest cuvânt a devenit cam desuet, unde tot ce contează este să ai cât mai mult şi cât mai multe pofte de a bea, de a 'consuma băuturi sau fete fine', ori invers, dar ce mai contează la aşa chestiuni o înşiruire exactă a cuvintelor?! Nu se mai ştie pentru că s-a uitat demult că în dragostea adevărată sunt chiar simple atingeri ale părului partenerei spre exemplu ori a ridicării necalculate a unei şuviţe de păr, sau a contemplării respiraţiei ivite pe fondul unei dorinţe (ridicarea pieptului), ori numai atingerea încheieturii mâinilor, sau numai imaginaţia unui sărut tandru chiar a gambei, sau a tălpii partenerei etc, ce pot avea plăceri incluse şi anumite electrizări atât spirituale, cât şi sexuale fără de contact imperios necesar, ce astfel se transformă (sublimează) în ceva mai constructiv pentru cuplul în cauză. Ingredientul - sarea şi piperul - acestor simţiri şi a sublimărilor este dragostea! Aci pot exista destule completări.  
 
 
 
Să nu uităm că în Orient chiar atingeri ale membrelor inferioare, în speţă ale pulpelor, pot fi un regal în domeniu, descărcând şi sublimând d.a.p.d.v. sexual ducând către spiritual, aşa după cum ne-a luminat şi ilustrul Mircea Eliade (în "Maitreyi"). În genere, totuşi pentru multe femei sexul are părţile lui spirituale, adică pentru cele mai profunde, femeia trăind sexul că pe o ”hrană spirituală atunci când iubește, ce-şi trăieşte continuitatea în intimitatea cuplului. De aceea, în general femeilor le şi este greu să facă doar sex, adică s-o facă mecanic fără dragoste, trebuind în prealabil un întreg proces de cunoaştere! :) Apoi, să nu uităm că nu sexul este răspunzător de toate senzaţiile sexuale, ci creierul, fiind cel mai mare organ sexual în fapt, iar fără de el nici pielea nu poate percepe măcar prezenţa altuia lângă noi! Importanța creierului în domeniu este trecută cu vederea, el fiind de fapt legătura noastră materială cu spiritul şi cu lumea transcedentală! În Orient nu s-a uitat că sexul poate fi şi chiar este un act transcedental ce împlinește iubirea, că și prin ea produce cea mai mare voluptate! La noi, dimpotrivă, are importanţă "organul".  
 
 
 
Sexul, pe bună dreptate, prin această lumină, se observă că este o dorinţă a lui Dumnezeu, de aceea l-a şi creat, pentru a mări coeziunea şi intimitatea cuplului chiar trăind plăcerea rezultată din sex. În acest mod poate fi vorba despre chiar o spiritualitate sexuală, trăită curat pentru o fuziune profundă, ce spune de fapt că "nu oricum şi oriunde!". Deci, exacerbarea sexului nu s-a dorit de către Creator, dacă putem comenta aşa, nefiind prea departe de o erezie. Dumnezeu a vrut ca sexul să fie numai ca o manifestare a dragostei, după cum spune şi citatul des amintit că "fără dragoste nimic nu e"! Ai putea de altfel să faci sex zi şi noapte că tot degeaba, ba cât îl faci mai mult cu atât senzaţiile sunt mai şterse dacă nu există dragoste între tine şi partenerul de sex să zic aşa, însă, mai concret ar fi să spunem "partenerul cu care faci dragoste".  
 
 
 
Menirea omului pe pământ este să se mântuiască, dar şi sexul poate contribui la aceasta, atunci când este trăit că o manifestare a dragostei!  
 
 
 
Până ne mai lămurim cum să mai abordăm problema, ca şi pare musai de acum, nu înainte de a vedea legătură strânsă dintre iubire, cunoaştere şi sex, deşi - nu de a iubi sexul, ci omul sexului înainte de orice - propun mai multe teme:  
 
 
 
► oare de ce a permis Dumnezeu să pătrundă atâtea boli prin/şi datorate sexului (c-ar fi protejat sau nu, acum nu contează şi vom vedea de ce)?? Pentru că Dumnezeu doar a permis, neplăcându-i Lui denaturarea pe care a luat-o de la 'calea' pe care trebuia s-o aibe! Dumnezeu nu vrea suferinţa Creaţiilor Sale, însă nici nu poate sta cu "mâna în sân" atunci când constată că odată cu curgerea timpului, acestea se îndreaptă rapid spre autodistrugere. De aceea şi 'permite' un rău mai mic, pentru că măcar frica de un mare rău să mai poată compensa firescul. Răspunzătoare de 'invenția' chiar numai a virului Hiv, ca să nu mai amintim pe toate celelalte, este tocmai de la acea "minte diabolică" ce înceţoşează raţiunile când vine vorba de sex, făcându-i pe oameni să îmbrăţişeze tot felul de teorii pentru a justifica sexul facil, aceştia să ajungă cât mai repede la el - la diavol, adică!  
 
 
 
Oare aceste boli 'permise' nu trebuie să ne tragă un semnal de alarmă pentru fiecare de răspunderea pe care o avem faţă de noi şi faţă de cei din jurul nostru? Ca şi câţi nu sunt aşa numite "bombe umane", ce încearcă să se răzbune, pentru o greşeală a lor proprie în fapt. Oare nu vedem câtă suferinţa pleacă tocmai de la acest aspect prin: certuri nesfârşite de tot felul ('din prea multă dragoste' sau din dragostea pe care nu au ştiut-o să şi-a acorde unul altuia) prin "plasarea vinei", "copii nedoriţi", aruncaţi pur şi simplu ca un gunoi; copii ai străzii; divorţuri; efecte negative ale psihicului feminin de după avort şi alte 'aborturi/abordări'!  
 
 
 
► se întâmplă atât de multe în viaţa reală prin prisma acestei realităţi a sexului şi totuşi continuăm să ne petrecem indolența faţă de ceea ce chipurile "ştim deja în domeniul sex" şi a "tot ceea ce ne trebuie dacă vrem să-l îndeplinim", că şi se doreşte foarte mult în continuare. Ştim, spre exemplu, că dacă avem un sex protejat, de altfel "putem sta fără grijă". Oare? De ce nu întrebăm cum pe anumite prezervative nu apare chiar esenţialul, anume faptul că sunt testate (deşi, mă întreb cum ar trebui să se testeze ele cât mai exact?: D) Altele au totuşi un "indice de siguranţă" de 96% sau de chiar 98% pentru anumite firme producătoare? În cazul unui sex cu o persoană infectată cu HIV, 98% este un indice suficient ca prin cel de 2% să se strecoare numai o celulă infectată în "celălalt mediu ambiant", iar persoana este deja infestată! Pentru că ştim cum molipsirea (infestarea) este prima etapă a infectării cu o anumită boală, dar care din nefericire nu-şi manifesta imediat 'prejudiciul'.  
 
 
 
Mă întreb cum de tolerăm asemenea minciuni când orice cifră din indice trebuie de fapt inversată 98=89, "indicele de siguranţă" fiind în fapt numai bun pentru firmă producătoare de a nu plăti despăgubiri, pentru că ea în fapt a informat! Oare aşa să fie? Atunci dacă ei sunt "save" cu ale lor produse de ce nu spun 100%? Aaa, pentru că ar plăti "acru" despăgubiri şi nu ar mai putea să "producă"?! O producţie iată care de altfel încurajează "sexul oricum şi oriunde"! Trăim într-o societate a minciunilor şi iluziilor rezultate din ele, iar frica oamenilor de a spune adevărul la fel este destul de mare, numai că "ponoasele" efectelor negative nu le trăieşte "producătorul de iluzii"! "Faceţi sex protexat şi veţi fi fericiţi!" Sau ce sloganuri de ale acestora mai cunoaşteţi dvs.?  
 
 
 
► apoi, dacă prin absurd toţi am îmbrăţişa teoria acelui "mare gânditor" (după care s-au şi liberalizat atât de multe în această privinţă), conform căreia "dacă o dorinţă nu ne-o safisfacem, suferim!", chit că suferinţa omenirii s-ar plia strict pe acest domeniu (deşi, multe pleacă de la el ”satisfacerea” lui fără bariere şi fără perdea!), atunci de ce nu ne dă de gândit faptul că tot acesta a spus ceva de genul că "sexualitatea la om este de fapt crucea lui!"? Da, bine după cum s-a descoperit că deforma chiar propriile rezultate cu pacienții ...  
 
 
 
Atunci, să lăsăm "crucea" sa ne "rastignească'"? Ori să ne fie un semnal de alarmă pentru viaţa noastră nevinovată în fond de toate aceste aspecte, ce au luat o turnură fără de precedent în timpurile de dintotdeauna ale omenirii??  
 
 
 
Fiecare om decide pentru el şi de acţiunile sale, însă plăteşte cu necunoașterea mai dramatic decât "răscumpără" prin tot ceea ce a decis, mai ales atunci când acţiunile acestea mai vizau o persoană pe lângă el/ea!!  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
S-ar numi intimul...? / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1668, Anul V, 26 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!