Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Omul cu valențe multiple, domnul Vasile Lupașc! (interviu)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: Nu i se întâmplă nimic rău istoriei dacă e transformată într-o poveste pe care cineva chiar ar vrea s-o citească. (David McCullough)  
 
Într-o artă străveche, anume una dintre artele ce s-au impus la simpla născare, ca fiind un bun necesar pentru om – Karate-ul - în speță, primul gând se îndreaptă către estetic, un frumos al unei măestri umane împlinite până la apogeul idealului, care de altfel suferă perfectarea continuă, sau, dimpotrivă.. În arta karateului, specifică în fapt pentru arta mişcărilor de apărare ce trebuiesc a fi armonioase pentru execuţie, automat sunt şi estetice (cu repercursiunile fizice incluse), întocmai considerentului apărării, esteticul depinzând foarte mult de codul etic în cauză.  
 
Multe vom afla în acest sens de la interlocutorul pe cât de nobil, talentat, cu abilități multiple, pe atât de modest, n-am avea cum a cuprinde altfel un maestru al karateului, dar şi domn elevat al literaturii inspirate din meadrele istoriei, ale sufletului colectiv românesc strămoşesc, al curajului şi al statorniciei vitejeşti din al neamului nostru de dintotdeauna, d-l Vasile Lupaşc.  
 
 
Dânsul e acela ce a suscitat interesul lumii întregi pentru cunoaşterea istoriei autentic româneşti și chiar de către legendara producţie de film de la Hollywood pentru viaţa reală a voievodului Vlad Drăculea. Englezii spre exemplu, care s-au lăsat influenţați de un plagiator încă din sec IXX, în faptul de a şti despre un domnitor român care - chipurile ar fi fost şi vampir, ei abia acum s-au elucidat în mare măsură despre viaţa reală a lui domnitorului Vlad zis şi “Ţepeş”. Românii în schimb, marea majoritate, preferă activităţile de strânsul banilor, ca apoi culmea, alte activităţi prevăzute de a-i cheltui; prefera statul la un mic şi la o bere la poalele munţilor decât să-i escaladeze.. ori, să-i cunoască, să-i înveţe, să-i însuşească ca fiind harta sufletească a propriului neam, autentică și valoroasă, ca fiind cel mai de preţ lucru din ei înşişi, respectiv Istoria Poporului Român.  
 
- În primul rând vă foarte mulțumesc, Sensei! Sunteţi prin formare profesională istoric, profesor, scriitor, decurgând din aceasta chiar actor, organizator de evenimente, filme, demonstraţii de gen istoric, dar nu în ultimul rând şi nu mai puţin important, luptător/antrenor de arte marţiale, cum de puteţi să le faceţi pe toate acestea?  
 
Domnul Vasile Lupașc : Nu este deloc greu pentru că toate aceste domenii îmi plac enorm şi atunci când munceşti cu plăcere totul curge lin, fără să pară un efort greu. În plus, după câteva ore în faţa computerului este o adevărată încântare să merg la sala de karate.  
 
Cât despre îmbinare, cred că vine de la sine, prin mine, prin sfera preocupărilor. Nu este o plăcere foarte mare să stai la calculator 10 ore, cum nici nu ai cum să te antrenezi 10 ore, în plus cunoștințele dintr-un domeniu se transferă automat în alt domeniu, există întrepătrundere. Spre exemplu, m-a ajutat foarte mult să fac performanță în sport faptul că cunoșteam deja Istoria Artelor Marțiale și o înțelegeam desigur mai mult decât aceia care nu citiseră. Ba, și invers, deoarece după ce înțelegi viața războinicilor, tehnicile de luptă și tacticile lor, hrisoavele vremilor în aprofunzime, ușor te influențează apoi să le ”aplici” în romane istorice.  
 
 
- S-a spus despre dvs. că aţi câştigat 8 titluri de campion mondial pentru România, dar și ”doar” câteva din cele de campionat naţional (– ”doar” ceva peste 20..), fără a avea antrenor, fără a fi expres susţinut (de oficialităţi?) din ţara pentru care aţi concurat/luptat. Cum comentaţi şi mai ales cam care este sentimentul pe care-l aveţi când ‘impuneţi’ să se intoneze imnul ţării?  
 
Domnul Vasile Lupașc : Am câştigat 8 titluri mondiale și medalii de argint (parcă 5), mai multe naţionale (numai vreo 22 de titluri), şi la competiţii de mai mică anvergură. Nu este adevărat că nu am avut niciodată un antrenor. Putem spune că nu am avut un antrenor în sensul ”sportiv” al cuvântului. Dar am avut şansa să studiez cu maeştri excepţionali ai artelor marţiale şi am putut să “fur “câte ceva din ştiinţa dânşilor.  
 
Am avut de asemenea norocul să mă antrenez alături de elevi extrem de talentaţi care la rândul lor au câştigat competiţii mondiale şi au primit din partea guvernului României titlul de - Maestru al Sportului.  
 
Sentimentul pe care îl am când se cântă imnul Ţării? Este singura motivaţie pentru a participa şi anul acesta la Campionatul Mondial.  
 
În 2011 la campionatul mondial WTKA din Italia, în faţa podiumului s-au strâns foarte mulţi spectatori, ce s-au dovedit a fi români care munceau în Italia, şi au cântat imnul cu mine. A fost cea mai frumoasă variantă a imnului pe care mi-a fost dat vreodată să o aud şi să o cânt. România se simţea atât de clar în glasurile şi dorurile oamenilor de acolo, atât de detaliat! Aveam impresia că sunt undeva foarte sus şi că de acolo văd mamele bătrâne care-şi frâng mâinile în aşteptarea celor plecaţi, că văd copiii care pleacă dimineaţa singurei şi trişti, fără părinţi către şcoală, că văd România frumoasă şi gata să renască din toate aceste mici sau mari tragedii. A fost copleşitor!  
 
 
- Copleşitor, într-adevăr.. Dat fiind faptul că aţi obţinut atâtea medalii de aur pentru România cât mai mulți la un loc (având centura neagră 5 Dani și practicând trei stiluri de karate), din aceasta decurgând și abilitatea de antrenor, care împletindu-se cu aceia de pedagog, iată ne apare o extraordinară combinaţie! Ce vă propuneţi să predaţi în general prin arta dvs., ce valori copiilor şi cam care ar fi acelea pentru adulţi?  
 
Domnul Vasile Lupașc : În primul rând trebuie să conştientizăm ca în România sau în Europa anului 2015 arta străveche numită Karate este dispărută în proporţie de 99,99%. Nu mai există cadrul istoric şi social în care s-a născut şi s-a dezvoltat această artă precum acum câteva sute de ani.  
 
Trebuie să ne adaptăm. Nu putem cere elevilor noştrii care se antrenează 4 ore pe săptămână să devină samurai. Dar putem da mai departe principiile morale şi fizice care stau la baza karate-ului: respect, o anumită etică a muncii, altruism, perfecţionism, patriotism.  
 
”Istoria e un ghid de navigație în timpuri de răstriște. Istoria reprezintă ceea ce suntem și motivul pentru care suntem așa.” (David McCullough)  
 
Cu adulţii este mai greu de obicei, pentru că unii dintre ei vin la sala cu un anumit bagaj deja, având opinii la care nu sunt dispuşi să renunţe. Mulţi sunt ancoraţi foarte bine într-o imagine a sinelui clar şi limitat conturată. Vin şi îmi spun “eu sunt inginer, trebuie să-mi explici în felul următor” sau “eu sunt filozof, hai să discutăm despre asta”.  
 
 
Foarte greu se renunţă la idea de “eu” și să se înţeleagă că această limitare este o mare piedică în înţelegerea unei arte marţiale, că trebuie să ajungem la o smerenie care să ne permită să învăţăm în orice moment de la oricine. În trecut această autoumilință însemna chiar cheia supravieţuirii.  
 
- Despre stilurile de Shotokan, sau Wushu spre exemplu, ce părere aveţi, bănuiesc că aţi practica tot Wado?!  
 
Domnul Vasile Lupașc: -Discuţiile despre stiluri, ori despre superioritatea unuia sau a altuia sunt inutile. Există doar oameni foarte bine pregătiţi şi oameni mai puţin pregătiţi. Cel mai bine pregătit va învinge întotdeauna indiferent de stilul pe care îl practică sau de la ce fel sau gen de şcoală provine adversarul său.  
 
” Posibil, îmi poate fi frica de acela care execută o mișcare de 10 mii de ori, dar nu de acela care execută 10 mii de mișcări!” - Bruce Lee  
 
- Deţineţi o sală proprie şi organizaţi activităţi şi în natură, gen tabere pentru copii, ori din cele trei stiluri pe care le predați, ce practicaţi mai mult, dacă cumva v-aţi format un stil propriu?  
 
Domnul Vasile Lupașc: Nu am atins în niciun caz nivelul să fondez un stil nou! Nu ar fi nevoie. Există atât de multe stiluri extraordinare, şlefuite în sute de mii de ani încât un “Lupaşc Ryu” ar fi ridicol.  
 
Practic constant Shorin Ryu. Goju Ryuy şi Wado Ryu am pregătit doar pentru competiţii.  
 
”Fiți precum apa curgătoare în iubire, care își face drum printre fisurile vieții, fiți asertivi, dar adaptați-vă la obiect și veți găsi o cale în jurul său prin el. Dacă nimic din voi nu ramâne rigid, lucrurile exterioare vi se vor dezvălui.” - Bruce Lee  
 
În ceea ce privește tabăra de vară, cred că trebuie să educăm permanent copiii. Pe lângă dezvoltarea fizică şi însuşirea noţiunilor de autoapărare, cei mici îşi dezvoltă creativitatea şi cultura generală. Astfel că, pe lângă sport, în sala noastră învăţăm basme populare, istorie, avem mereu invitaţi speciali din diferite domenii și oferim cursuri de engleză. De asemenea, organizăm excursii pe locurile încărcate de istorie, acolo unde copilașii înregistrează cel mai bine despre domnitorii noștrii văzând pe viu.  
 
 
-Interesant! Câteva cuvinte despre actuala tabără ne-ați putea spune? Prin ce s-ar deosebi tabăra de anul acesta față de celelalte?  
 
Domnul Vasile Lupașc: …Daca doriti, facem alt interviu pe tema asta. Sunt praf cu timpul…  
 
”Nici o bătălie nu este pierdută atâta vreme cât mai există voinţa de a câştiga! – de Vasile Lupașc  
 
-Binenteles. Pentru aceia care nu au practicat karate, ce le puteți spune despre prima și marea condiție dacă ar vrea să practice? Care sunt beneficiile karateului față de alte sporturi?  
 
Domnul Vasile Lupașc: Beneficiul acestui sport minunat ar fi acela că, în mod evident artele marțiale șlefuiesc caracterul. Pe mine, anii petrecuţi în sala de antrenament m-au făcut mai perseverent și m-au învăţat un lucru elementar: - nici o bătălie nu este pierdută atâta vreme cât mai există voinţa de a câştiga!  
 
 
Artele marţiale constitue cu siguranţă o armă cu două tăişuri, dar înțelese cum trebuie aduc un mare cadou în viața practicantului - lipsa fricii. Din păcate puţini mai au răbdarea să studieze, să înţeleagă şi mai ales să practice aşa cum trebuie. Din acest motiv în sălile de karate întâlnim mulţi visători şi mulţi impostori deghizaţi în antrenori. În trecut artele marţiale erau transmise mai departe de către cei ce supravieţuiseră graţie abilităţiilor lor în cadrul unor lupte pe viaţă şi pe moarte. Astăzi cei buni sunt tăcuţi iar cei rătăciţi sunt foarte sonori şi atrag mulţi elevi. Iar lupta, acel instrument perfect eficient al selecţiei naturale, a dispărut.  
 
Există în mod evident două entităţi, două organisme care poartă acelaşi nume dar au foarte puţine lucruri în comun Karate Sportiv şi Karate Tradiţional.  
 
Competiţia sportivă este chiar contraindicată de către maeştri artei tradiţionale care recomandă o renunţare totală la orgoliul propriu.  
 
Eu aşa privesc lucrurile, iar faptul că am câştigat turnee mari de karate nu îmi dă dreptul de a mă numi expert sau maestru în acest domeniu. În schimb norocul de a întâlni maeştri imenşi ai artelor marţiale, de a mă antrena perioade relativ lungi cu dânşii mi-au dat o înţelegere ce a făcut victoria sportivă foarte facilă.  
 
”-Din moment ce karate este o artă marţială, trebuie practicată cu cea mai mare seriozitate de la bun început.” - Gichin Funakoshi (părintele Shothokan)  
 
- Cum este posibil ca un om de factura dvs., care aţi colindat lumea întreagă, practicând şi predând în multe locuri arte marţiale, unde chiar sunteți președinte onorific la un club din străinătate, ori împreună cu prietena dvs.(dânsa fiind de origine irlandeză) să preferaţi mai mult Târgoviştea decât alte oraşe/locuri ale lumii? Are cumva legătura cu faptul că e un oraş încărcat multiplu de istorie?  
 
Domnul Vasile Lupașc:Tărâmurile țării noastre sunt superbe pur și simplu. Aşa arată de mii de ani. Ce să-i faci? Ne-a blagoslovit Dumnezeu cu o Ţara minunată. Nu-i “vina” noastră!  
 
 
Un alt loc foarte drag mie se leagă de câştigarea primei medalii de aur la mondialele din 2005 în Brazilia.  
 
Nu am putut dormi după noaptea finalei şi, nefiind genul care să meargă la petreceri, am mers singur pe plaja Atlanticului să aştept răsăritul – la Copacabana parcă-i zice. Eram extrem de obosit după un an de pregătire, după emoţiile ultimelor zile. Mi-era dor de ai mei, de dealurile Târgoviştei, dorind să împart cu cineva drag tot ce primisem, să mă odihnesc… Iar, așa poate că de pe un val pe altul s-ar fi dus ușor gândurile mele, aci acasă.  
 
Simţeam o încordare a minţii şi a sufletului cum nu simţisem niciodată. Odată cu răsăritul, valurile oceanului au început a se înroşi dar un roşu carnal, superb şi, concret, un roşu dincolo de reflexia luminii soarelui ce se năştea din ape. M-am ridicat să văd mai bine ce este şi am înlemnit. Oceanul era plin de petale de trandafiri. Păreau adevărate. Eram în mijlocul unui vis sau a unei vedenii. Cerul, oceanul înflorit, nisipul cald al ecuatorului, toate erau din altă lume, veniseră să mângâie dorul de casă, ca să ne bucurăm împreună. A fost singurul moment din viaţa mea în care m-am temut că mintea nu-mi mai funcţionează chiar perfect.  
 
Apoi pe plajă au început să sosească şi alţi oameni şi am aflat de la localnici că este un obicei al lor să meargă în larg duminică seara şi să arunce petale pentru a-şi spăla în acest fel păcatele din cursul săptămânii. Luni dimineaţa mulţimea de petale se întorc aduse de valuri către mal, într-un spectacol absolut superb. Şi astăzi mai închid ochii câteodată să simt parfumul acelor clipe.  
 
-”Viaţa este un voiaj spre acasă.” - de Herman Melville  
 
- Desigur, sunteţi profesor de istorie, trăiţi într-o veche şi legendară capitală a ţării şi poate nimic mai simplu să scrieţi despre domnitorul - Vlad Ţepeş. Și, totuşi, de unde această preocupare permanentă, care posibil v-a ajuns până la a fi mai mult decât o “obsesie, dar una ce e aşa de înălţătoare, înviind un erou ce copleşeşte prin măreţia faptelor acestor amintiri! Când a început şi de ce?  
 
Domnul Vasile Lupașc : Nu știu exact când a început. Mi-amintesc că aveam 5 ani și stiu că îmi plăcea Țepeș foarte mult. Desenele mele de copil erau despre această figură impunătoare a istoriei, și le puneam pe pereți, dar mama le dădea jos fiind vorba în fapt de ”măestria” mea la desen. Nu știu, poate pentru că sunt târgoviștean, sau pentru că Târgoviștea m-a chemat pe mine. Am trăit și în acele timpuri în care se vorbea foarte frumos despre istorie, pur și simplu pasiunea aceasta o am de când mă știu, nu pot seta un punct în timp.  
 
Au fost și cărțile lui Dumitru Almaș care au fost extrem de folositoare pentru noi și pe care încerc să le readuc sub o altă formă în atenție. Mai erau filmele istorice care se difuzau la televizor, chiar pe vremea regimului de tristă amintire. Ori ceea ce fac cu romanele mele, este o încrengătură de suscitare a interesului pentru istorie. Apropo de asta, mi-aduc aminte că mă întreba cineva dacă mai există (”acum”) hangiul cutare, de altfel un personaj inventat, cu toate că asemănările sunt izbitoare. Eii, cum să mai existe.. ))  
 
”Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.” – Grigore Vieru  
 
La începutul fiecărui capitol al romanului ”Răstignit între cruci” avem câte un fragment dintr-un document autentic, uneori scrisori, alteori informații despre el din vremea lui, absolut originale, iar în capitolul respectiv dezvoltăm acest document. Binențeles, că a trebuit să intervin cu o ficțiune, să creiez o lume întreagă de hangi, hangițe, prințese pentru a apare astfel un roman care să poată fi ușor de însușit. Deci, un roman istoric, nu un manual de istorie, pentru a nu se lua ca atare tot ce spun personajele mele.  
 
Poate părea ciudat, însă doar mă așez la masă cu gândul de a scrie ceva, dar fără niciun gând premeditat, să zic așa. Atunci încep prin fața ochilor să mi se deruleze scene și scriu repede ce văd, de aceia se mai întâmplă ca și cavalerii să-și facă de cap uneori, nu prea ascultă ei măcar de vreun mic creator…  
 
- Nostim..! Ce credeţi că a dorit să spună marele nostru Poet naţional, Mihai Eminescu, prin versurile: “Ce nu vi tu Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei, să-i împarţi în două cete, în smintiţi şi în mişei..”? (Consideraţi că este deja explicit sensul prin simpla recitire?)  
 
Domnul Vasile Lupașc : Înca din timpul vieţii sale Vlad Drăculea a reprezentat un exemplu de cinste şi un ideal chiar şi pentru alte popoare.  
 
Pentru Ivan cel Groaznic al Rusiei, spre exemplu, Vlad Ţepeş reprezenta conducătorul ideal.  
 
Imaginea aceasta s-a transmis nealterată până astăzi şi a fost la fel şi în vremea lui Eminescu. Cunoaştem din scrierile politice ale marelui Poet cât îl preocupa starea jalnică a ţării şi cu siguranţă şi pentru el, Vlad Ţepeş, însemna un simbol al dreptăţii şi al ordinii.  
 
”Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.” – Nicolae Iorga  
 
-Spuneaţi într-o emisiune realizată de către d-l Daniel Roxin că există o ruptură între înaintaşi noştri mari eroi, conducătorii de altădată, şi cei din aceste timpuri. Dumneavoastră cum credeţi că s-ar putea realiza cel mai bine această conexiune şi cam care ar fi primul ei rezultat?  
 
 
 
Domnul Vasile Lupașc: Există cu siguranţă o ruptură între oamenii care la prima greutate întâmpinată de ei încep să înjure România şi vor să plece imediat din țară, şi pe de altă parte cei care aleg să lupte şi şă moară pentru Țară. Sunt două mentalitalități complet opuse una față de alta.  
 
Drumul către acea mentalitate care a clădit şi păstrat ceea ce înseamnă România trebuie “pavat” în primul rând cu un sistem educaţional performant, care să conţină şi o componentă nationalistă, în sensul pozitiv al cuvântului. Cei de astăzi au nevoie să creadă în destinul Ţării, să înţeleagă că şi ei sunt parte a acestui destin. Din şcolile noastre trebuie să iasă copii care să iubească România!! Ei vor deveni apoi medici care vor lucra în Țară, cineaşti, sportivi sau savanți care vor aduce faimă poporului în care s-au născut!  
 
 
”Oamenii au parut ca stiu mereu doar o jumatate din istorie, si ca sunt derutati de cealalta jumatate.” (Jane Haddam)  
 
-În acest moment, în pragul lansării celui de-al treilea volum al romanului dumnevoastră - ”Răstignit între cruci”, posibil aveți deja fixate alte proiecte pe acest plan? Vă foarte mulțumesc!  
 
Domnul Vasile Lupașc: La momentul acesta pregătim şi lansarea din septembrie a filmului documentar-artistic ”Istorii despre Vlad Voievod Drăculea”. Apoi, până la finalul anului sper să pot publica şi următorul volum din seria “Zece Povesti pe care le datorăm copiilor noştri”.  
 
Mulțumesc!  
 
” Artele marțiale șlefuiesc caracterul” – de Vasile Lupașc  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Omul cu valențe multiple, domnul Vasile Lupașc! (interviu) / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!