Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: Marea iubire ţine de mister. Uneori-chiar de miracol. - Vasile Ghica  
 
Marea iubire poate fi prima, sau ultima, unică şi autentică, profundă şi marcantă, frumoasă dar zbuciumantă, cotropitoare dar fermecantă, inconştient de impunătoare dar imperios necesară, şi cu multe alte caracteristici poate avea, toate impresionante. Nu contează dacă e ultima, alta după ea ne-mai-existând, dar prin amplitudinea trăirilor în aceia pe care o trăiesc, chiar dacă nu prima, ea e aşa prin unicitate, originalitate şi cuprinderea sufletului în amplitudinea și întinderea-i totală. De aceia, nu poate exista precum un fapt ascuns de ochii lumii, nici nu poate fi fără transparenţă, pentru că nici nu ţine cont de cercetările curioşilor ce vor să afle precum în ziua aceasta mondenităţile, precum că cine cu cine şi ce-au mai făcut, cum s-au... Îndrăgostiţii Marilor Dragoste se privesc şi nimic altceva nu mai contează! Lumea este doar un portativ în care iubirea are loc, ea e doar locul mărginaş din privirea periferică. Originalitatea transpusă în realul iubirii fără a fi ceva forţat, fără dominări şi cerşiri exagerate, pare că vine într-un timp dat în doi oameni nimeriţi a fi, ca şi se comportă ca fiind cei mai potriviţi pentru o istorie a iubirii, pentru lecţia ei universală. O mare iubire apare astfel într-un timp dat între doi oameni pentru a îndruma şi înlocui o lipsă, respectiv lipsa iubirii în societate, apărând ca modelul demn de a fi urmat. Fiecare timp grandios sau mai puţin din istorie are marea sa iubire specifică timpului, dar care este model şi pentru generaţiile următoare.  
Fiecare iubire este un miracol atunci când este reciprocă, însă şi capacitatea unuia cu o mare iubire uimeşte și este capabilă de a fi promotoare a multor posibilitati, iar impresionarea din vizualizarea marii iubiri, aduce după sine altele, sau inspiră în crearea unor opere de artă, muzică, pictură, teatru, poezie etc. În fapt, aproape fiecărui timp în parte îi trebuie o mare iubire, una care nu se consuma imediat într-un act aşa-zis intim, ori neapărat după prima privire şi/sau o altă întocmire a unui alt eu – micuţ, drăguţ – dar, cu efort supra-uman pentru că dacă dragostea nu există... aşa se întâmplă deseori în lumea aceasta mare... Acea iubire unică ce nu-şi doreşte a stinge flacăra atracţiei veşnice, de aceia şi este “mare’ pentru că este altfel, capabilă ca prin exemplu să tragă ștacheta unei iubirii universale pe un nivel mai înalt. Deoarece, pe cât pare de imposibilă, câți nu o urmează într-un fel sau altul...? Câți nu caută chiar să împlinească ceea ce marii protagoniști ai unei mari iubiri nu au reușit? Pentru că, într-adevăr, se spune că “marea iubire” se confunda cu imposibilitatea de a se realiza, aşa după cum este legalizarea căsătoriei, sau după cum recunoaşterea socială ar putea reconsidera că se realizează într-un timp anumit. Aşa se întâmplă uneori, marile iubiri sunt neîmplinite, aşa după cum a fost Marea Iubire dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle... Cu toate că, firescul nu are cum să nu existe prin diverse certuri, divergențe, situaţii contrare şi chiar invidia din partea celorlalţi ce au dorit să “topească” în noroi frumosul pocal fermecat al unei astfel de afecţiuni de-o asemenea amploare.  
 
Oamenii capabili de a trăi Marea Dragoste nu sunt puternici şi nu urmăresc autoritatea în niciun fel, ba dimpotrivă ei s-au supus Destinului ce l-au simţit că este imperios şi-au acceptat aproape involuntar forţa prestabilită a menirilor de a se impune şi de a se realiza prin ei. Dar, dacă ei chiar prin sensibilitatea extremă de care sunt capabili ajung astfel demni de o Mare Dragoste şi nu-şi doresc puterea sub nicio formă de a o urma, totuşi au Puterea Destinului incrustata în ei, aceasta protejându-le ca un scut iubirea... În fapt, protecţia aceasta se aplică pentru trăirile ample, pentru insuflarea ideilor şi a sentimentelor cele mai sublime a fi trăite.. căci, în concret, pentru viaţa protagoniştilor nu este protectivă, ba dimpotrivă, chinuitoare, distrugătoare, încercuitoare, încercătoare pentru a o verifica chiar prin sine. Deoarece, aşa după cum ştim cu toţii marele Poet Naţional, Mihai Eminescu, şi iubita lui Veronica Micle au avut un destin tragic... Puterea Destinului lor, dacă s-a îngrijit de amplitudinea trăirilor lor, se îngrijeşte să le ducă renumele în veacuri cu sensul idei de a modela ce a “lucrat” în primul rând la ridicarea aspirațiilor prin iubire, ca pentru o reglare a dragostei universale. Întocmai că, aceasta va fi cel puţin pentru romanii de pretutindeni, Marea Iubire dintre marele Poet Naţional, Mihai Eminescu, şi iubita lui Veronica Micle, model veșnic de urmat.  
 
Astfel, în marea sa sensibilitate Maestro Eugen Doga nu avea cum să nu audă muzicalitatea din poeziile superbe ale celor doi protagonişti ai iubirii dintre ei, şi a compus mai multe cântece pe muzica auzită de Dânsul prin simpla recitire a versurilor lor. Sau, am putea spune cumva că maestrul Doga a pornit a scrie muzica tot după aceia pe care au auzit-o şi Eminescu sau Veronica Micle pe când îşi închinau unul altuia versurile create în acea înlănţuire reciprocă de vervă a dragostei lor? Da, mai mult ca sigur că este aceiaşi muzica.. E Muzica ce cuprinde pe Marile Genii în Dansul Marilor Îndrăgostiri şi nu le da pace, îi tot ademeneşte, îi tot forţează să creeze, chiar de şi crizeze în forţarea impunătoare a destinului Marii Iubiri...  
 
Astfel în ajunul zilei lui Mihai Eminescu (de tristă amintire), Maestro Eugen Doga a pregătit din timp un concert pe măsura Dansului şi a protagoniştilor Marii Iubiri ce l-a inspirat, ce s-a desfăşurat desigur în Chişinău, acolo unde a învăţat şi marele Poet Naţional, Mihai Eminescu, şi unde îşi are reşedinţa Maestro, mai exact pe scuarul Catedralei” Nașterea Domnului”. Plin de emoții pentru fiecare piesă care se interpreta pe scenă, maestrul Eugen Doga, a declarat că până acum a dedicat peste 50 de piese celor doi îndrăgostiți.  
 
”-Încă zeci de lucrări vor fi pe temele Eminescu-Micle, pentru că este inepuizabilă opera acestor mari titani. Astăzi avem aceeași situație, nu sunt aduși la adevărata lor valoare. Nu se poate ajunge până la aceste două stele care sunt absolut egale ca artiști. Eu văd atâta forță, atâta dragoste, atâta iubire, atâta pasiune, atâta devotament, ură și dragoste, că nu este în stare nici un individ, mai ales acei mediocri, care astăzi predomină din păcate, ca să înțeleagă această mare forță care aduce omul la viață, care aduce lumea împreună, la dragoste, care este baza vieții ca atare”, a declarat Eugen Doga.  
 
 
 
”Am mai cântat melodii, dar astea din concertul de astăzi sunt speciale, au o trăire mai intensă! Veronica Micle, evident așa cum spune și maestrul Eugen Doga, ea a intrat așa într-un colț de umbră, și a fost cunoscută doar ca marea iubire a lui Mihai Eminescu, dar are niște versuri atât de pline de femeia care a fost ea, de trăirile acelei femei, de zbuciumul acela. Are o poezie extraordinară, din păcate e o poezie foarte tristă”, a declarat Tania Cergă.  
 
Cântece de dragoste pe versurile celor doi poeți au răsunat în premieră la Chișinău. Tot în premieră a răsunat și Imnul lui Ștefan cel mare de Mihai Eminescu , pe muzica lui Doga.  
 
 
 
”Eu cred că l-am redescoperit pe Eminescu prin această poezie, care a fost ascunsă la fel ca și ”Doina”. Din păcate lumea nu înțelege, nu știe să retrăiască. Din păcate nu poate să pătrundă în adâncimile mesajului. Eu aștept ca ”Imnul lui Ștefan cel mare” să capete viață și să fie apreciat la justa valoare”, a declarat Maestro Eugen Doga.  
 
Pe scena în aerul liber au evoluat mari artiști precum: soprana Mariana Bulicanu, Cristina Pintilie, Tania Cergă, Alexandru Manciu, soliștii Valeriu Cojocaru, Tatiana Costiuc, Ana Maria Donose și Cristina Grigoraș de la Opera din Iași, Capela Corală Moldova, Corul de copii ”Vocile primăverii”, acompaniați de Orchestra Simfonică a Companiei Teleradio Moldova, dirijor Dumitru Cârciumaru.  
 
Chinul nemărginit exprimat în cuvinte de însuși protagonistul Marii Iubiri ce a avut-o marele Poet Naţional, Mihai Eminescu pentru Veronica Micle:  
 
”Scumpă doamnă, nu vă supărați, vă rog, că vă spun acest cuvînt sincer pentru ultima oară...  
 
E posibil oare? ...v-am citit, v-am înțeles, dar ce putem face împotriva unei fatalități care ne urmărește de ani de zile?!  
 
Nu sunt laș, căci lașitatea nu pătrunde în sufletele care au iubit și se vor iubi.. amintiți-vă de bietul Chatterton a lui Vigny, care cuprins de remușcari, de multă îndoială, spunea: ”O, moarte, înger salvator, cât de dulce este pacea ta. Am dreptate să te proslăvesc, dar nu am putere să te cuceresc. Știu că pașii tăi sunt înceți și siguri”.  
 
Mă acuzi de nerecunoștință, că am fost un suflet care n-am vibrat în timp și spațiu. Că iubirea mea a fost o marfă pe care vremea a demodat-o.  
 
Amarnică învinuire. Mai amarnică decît ironia eroului lui Vigny, care privind pe Kitty Bell, într-un moment de deznădejne îi aruncă în față vorbele: ”iată doamnă, rezultatul unei îndelungate experiențe în lupta cu viața. Poeții nu sunt cuceriți de pasiune decît foarte puțin. N-aș avea motiv să iubesc pe acești oameni. Sincer, dânșii nu știu să iubească. Sunt toți niște egoiști. Creierul se hrănește independent de inimă. În această apostrofă, te rog să mă așezi și pe mine, dar să mă consideri cu mult mai rău decât toți ceilalți!”  
 
Emin al tău nu poate să fie altfel, nu înțelege să fie decât cum l-ai cunoscut de la început. Răutatea oamenilor a săpat între noi prăpastia. Tu ai avut curajul s-o privești, fundul ei te-a tulburat, eu am privit-o ca un ins care cugetă.  
 
Nu vreau să-i înveselesc prin moartea mea. Dar nici nu vreau să le satisfac dorințele deșarte. Nu-ți imaginezi că am ajuns la convingerea că poeții sunt enigme. Atunci de ce aceasta grabă de a sfîrși cu viața?! Dacă prin moarte ajungem să armonizăm totul, atunci: -Salut prima clipă de repaus pe care o voi gusta! Ultima oară din viața mea, aurora unei zile eterne, te salut! Adio umilință, răutate, sarcasm, mizerie, muncă obositoare care îmi torturezi inima. Adio... Vai, ce fericit aș fi să pot zice mai curând adio, un formidabil adio acestei vieți...  
 
Te vei mira, de ce? Ei, bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zadarnică. De șase ani mă zbat ca într-un cerc vicios. În cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adevăr și în care mă regăsesc. De șase ani nu am liniște, n-am repaosul senin, de care aș avea atâta trebuință pentru ca să pot lucra și altceva decât politică. Quelle vie, mon Dieu, quelle vie! Să mă războiesc cu toți idioții care conduc destinele acestei țări, care dețin toate bunurile și se cred îndreptățiți să conducă, mizerie, când ar trebui să fie flagelați cu biciul de foc al tuturor nedreptăților.  
 
Dar, eu rămân cel amăgit în această afacere, căci am lucrat din convingere și cu speranța în consolidarea ideilor mele și un viitor mai bun. Însă nu merge. În opt ani de când m-am întors în România, a urmat decepție după decepție... mă simt atât de bătrân, atât de obosit, încât degeaba mai pun mîna pe condei să încerc a mai scrie ceva. Simt că nu mai pot. Mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaus ca să-mi vin în fire. Aș vrea să pot zbura undeva. Dar, mai mult de trei zile n-aș avea, pentru că eu n-am vacanță. Trebuie să trag catîrește, greu la vale și greu la deal. Și, cu toate acestea ca lucrătorii cei de rând de la fabrici, un asemenea repaus nu-l pot avea de nicăieri și de la nimeni. Salahoria asta în care îmi duc zilele, și peste ele boala și mizeria care mă apasă și mă fac incapabil de a voi.  
 
Sînt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Folosul meu după atâta muncă la ”Timpul” e ca și cum sunt stricat cu toată lumea și că toată energia, dacă am avut-o vreodată, și toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa sâmbetei.  
 
Aștept telegramele Havas ca să scriu, iar ca să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc!” – Mihai Eminescu  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dialogurile Dragostei - eveniment de marcă, semnat de maestro Eugen Doga! / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!