Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015        Toate Articolele Autorului

MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Există oameni curajoşi, oameni responsabili faţă de toţi pe lângă care trec şi întocmai că ei au trecut pe lângă tine, simplu, doar odată poate, au rămas pe retină prima dată, apoi în memorie şi chiar în amintirea ce oferă exemple...  
 
Oare câţi dintre noi ne-am întrebat atunci când trecem pe stradă pe lângă cineva, ce victorie poate fi zâmbetul pe care ni-l acordă în mod gratuit fără a ne cunoaşte şi fără a aştepta ceva în schimb, sau câtă bunătate poate ascunde accentul distins al unui salut altruist?  
 
 
 
Sunt totuşi numai lucrurile gratuite acelea care ne umple inima de bucurie ce persistă, în ciuda vicisitudinilor persoanei acesteia.  
 
 
 
Ceea ce-i drept, sunt puţini oamenii care zâmbesc aşa involuntar pe stradă, dar sunt, aşa cum şi prietena mea, pe care o cunosc de-o veşnicie aş spune (cu toate că nu de mulţi ani şi care se zbate între diferite compromisuri în care nu numai sufletul ei are de pierdut, ci şi acela pe care l-a ocrotit cât a putut de la cel mai bine în sus!). Ea la fel este în stare de astfel de gratuităţi! Însă, deoarece se confruntă cu anumite situaţii grave pe care în urmă mai mult de aproximativ 3 ani nici nu le-ar fi bănuit... preocuparea aceasta continuă a făcut ca acest zâmbet să nu mai fie omniprezent.  
 
Neavând experienţă, trezindu-se peste noapte mamă, da, trezindu-se peste noapte mamă, adică fără cea mai vagă pregătire mentală măcar, de doua zile un training ceva, sau măcar de o zi, nu, niciuna... Totuşi, îndeletnicirea instinctual maternă s-a deschis dintr-o dată în sufletul ei, care conlucrând cu mintea ascuţită a făcut în aşa fel încât copilul - sufleţelul de-o şchioapă atunci - să se dezvolte normal mai târziu, să înceapă să meargă şi să vorbească fără dificultăţi, în aşa măsură încât seara înainte de culcare să poată spune uşor melodios "Te iubesc mami!" sau " Mami eşti atât de frumoasă!"  
 
 
 
Cum s-a întâmplat?  
 
 
 
Începutul a fost pe când o rudă de gradul doi a decis să-şi pună capăt zilelor, datorită ameninţării cu închisoarea a soţului ei, acesta săvârşind fapte ce trebuiau pedepsite astfel, fapte penale grave! Efect poate fără cauză aparentă, dar poate era ruşinea pentru acea fiinţă, poate afecţiunea faţă de soţ... necugetat gest, totuşi! Mama decedată apoi, tatăl închis în penitenciar pentru o anumită perioadă determinată, bunica departe într-o altă ţară pentru un serviciu ( poate că banii şi n motive au făcut ca nici măcar în urmă decesului fiicei sale, aceasta să nu poată fi prezentă la funeralii) ce-am mai putea spune de nou-născutul, de copilul mic-micuţ...! Nu ştim, poate ceva demersuri o fi făcut dânsa chiar aşa de la distantă ca să se desfăşoare acestea cât mai uşor! Într-un fel, cică nu aveau acte să se întoarcă şi poate fi credibil pentru vremea aceia, pentru o aşa ţară estică..  
 
Însă, copilul de numai 8 luni risca să ajungă pe drumuri sau într-un orfelinat care l-ar fi putut marca pe viaţă, datorită condiţiilor care se cunosc foarte bine, şi acolo unde 'protecţia' în grup nespecifică face să rămână sechele întunecate psihicului unui micuţ. Situaţie sensibilă pentru prietena mea, foarte sufletistă, ce n-ar fi putut sta deoparte - a găsit soluţia! Cunoscând condiţiile din orfelinate ea a catadicsit pe loc soluţia salvgardantă de a-l lua la ea, în ciuda atâtor inadvertenţe şi inconvenienţe pentru viaţa societală în care se afla.  
 
Acestea ar fi:  
 
► faptul că este destul de tânără şi fără un 'rost', ori trebuind să şi-l facă ar îngreuna foarte mult procesul, pentru că nu foarte mulţi bărbaţi îşi asumă atât de uşor responsabilităţi ce nu-i ‘’privesc’’ (chit că de multe ori nici pe acelea care-i privesc) sau nu şi-o exercita niciodată aşa cum trebuie nici pe acelea în care este implicat direct;  
 
► etichetarea publică din cauza copilului ce îl are de întreţinut precum că şi-ar fi trăit viaţa şi în consecinţă acum trebuie să tragă ponoasele... aşa după cum sunt etichetate mamele singure, care de cele mai multe ori doar ele ştiu cel mai bine! (dacă societatea aceasta actuală este atât de impasibilă şi judecă lucrurile uşor...);  
 
► imposibilitatea de a vorbi exact cum s-a întâmplat şi cum s-au desfăşurat evenimentele pentru a nu face ea însăşi mai rău decât este, în primul rând pentru jena precum că aceasta rudă... în orice caz, nimeni din afară - nu ar fi înţeles exact!  
 
► în ciuda acestor riscuri, apare ataşamentul faţă de copilaş, prin faptul că a dat atât de mult într-o perioadă controversată, pe când atât ea personal se zbătea între atâtea situaţii cu dificultăţi (o perioadă fără serviciu, apoi studii, carieră), dar şi pe cât ajutorul şi ocrotirea faţă de el era mai imperios necesară.  
 
 
 
Există o Fericire... Chiar aceasta!  
 
 
 
Când singură a constatat motamorfozarea din ea, trezirea simţurilor pe când auzea glasul copilului, promptitudinea prin care acoperea nevoile lui, schimbarea fluidelor ei chiar, ajungând la o închipuire (cotropitoare, dar fatală!), aceia că ea este de fapt mama copilaşului de drept...  
 
 
 
Din cauza acestor vicisitudini chiar eu însumi mi-am petrecut ignoranţa, datorită considerentelor ei de mai sus, care însă mie mi s-au părut discutabile în ciuda faptului că m-a considerat în tot acest timp un bun prieten, ca un frate practic, iar în ciuda acestui fapt să nu-mi spună? Cu atât mai mult, chiar mi-a dat foarte mari bătăi de cap atunci când am aflat. Deşi, copilaşul blând îl mai vedeam câteodată îmi închipuiam doar că este o rudă de-a ei, aşa cum şi este de fapt, nevăzând totuşi câte face zilnic pentru el, de nici eu şi nici altcineva nu bănuia. Părea că are o viaţă separată, chiar ciudată, aşa s-a şi dovedit a fi, până n-a mai rezistat...  
 
Compromisurile intervin, pe când evenimente la care nu s-a gândit cuprinsă de fericirea maternă pe care o cuprinse şi se instalase atât de bine în ea timp de 3 ani, timp în care nu-i mai trebuia nimic practic...! Dintr-odată bunica îşi manifesta interes pentru copil de a-l lua la sine, întrerupând această fericire... Poate ar fi fost uşor astfel, însă ca şi când nu ar fi fost suficient, tatăl biologic este eliberat mai devreme de termen, datorită bunei 'purtări' în puşcărie... dacă ne-am putea imagina această ruptură internă, caz în care am şti că acest copil care are doar trei anişori şi practic o ştie ca mama doar pe ea!! Mentalitatea magică de care este cuprins momentan, fiind fericit într-u şi prin ea după cum se manifestă şi după cum el însuşi mărturiseşte c-o iubeşte, copilaşul nici nu a văzut practic vreo imagine de bunică şi nici de acest tată, care şi aşa nici nu prea stătea pe acasă după câte am înţeles, fiind destul de ‘’ocupat. Copleşitorul sentiment de mamă parcă ar fi cam greu, dacă nu imposibil să se năruie acum! Era un sentiment atât de mare şi de cuprins de plenititudine!  
 
 
Şoc...  
 
Situaţie sfâşietoare în care parcă îi vine să urle, dar cine să-i audă scâncetul? Pe de o parte, este şocată de această situaţie imprevizibilă, pe de altă parte regretând că şi-a petrecut indiferenţa faţă de faptul întocmirii anumitor documente ce ar fi recunoscut oficial anumite drepturi ale ei într-o astfel de situaţie, unde inevitabilul de a i se lua copilul era evidentă. Nici copilul nu are un cuvânt de spus într-o instanţă care i-ar hotăra soarta până la 10 ani, cu toate că tot timpul menţionata ei maximă (snoavă acum!) "pentru interesul superior al copilului", oare ar fi exact perfect cu al acelui mic micuţ?! O instanţă care judecă primar prin prisma canoanelor învăţate, rejudecând aceste fapte enumerate! Ei fabulează câteodată că cineva poate fi cel mai mare.. dar, că îşi poate iubi odrasla nemăsurat.. oare? Soarta aiurită, chiar... destin despre care tindem să credem că nu-i va fi la fel de fericit şi-l va corupe pe un drum îndoielnic lângă un tată cu apucături întunecate, determinant descendent către moarte! Acest tată oare s-a gândit oare la familia lui în momentul în care a făcut ceea ce a făcut? Mă îndoiesc! Acum doreşte să ia la sine acest copilaş scump, dezvoltat din toate punctele de vedere, datorită dragostei cu care a fost 'imbraţişat' în permaneţă încă de după imediata dispariţie a mamei lui. Sau ar fi mai fericit lângă o bunică care nu s-a prezentat nici la funeraliile fiicei sale, chit că are şi o vârstă şi nici nu se poate cobora atât de uşor şi flexibil la nivelul lui ca să-l înveţe aşa cum o face ea. Noroc că acel ‘’tată’’ a fost prins cu altceva, iar procesul de adopţie, fiind de această dată accelerat, nu a mai fost stopat de vreun alt eveniment neplăcut. Dar, la ‘’tată sau ‘’bunică:  
 
- Ar mai avea parte de acelaşi mediu ambiant al dragostei materne pe care ea atât de uşor şi de la sine flexibilitate l-a învăţat?  
 
- Ar mai avea parte de cea mai bună educaţie aşa după cum este nivelul ei de cunoştinţe şi de educaţie (facultate, master, media, etc), de aceeaşi grădiniţă, de aceeaşi şcoală?  
 
- Ar mai avea acelaşi antrenament şi înclinaţie către cunoaştere aşa cum îi răspunde ea domol şi înţelept la fiecare întrebare?  
 
- Ar mai avea parte de toate locurile frumoase, de acelesi plimbări, prieteni, cunoştinţe?  
 
- Ar mai avea aceeaşi vestimentaţie, aceeaşi frumuseţe?  
 
- Posibil că ar putea avea frumuseţea exterioară, dar cu siguranţă că nu pe cea interioară şi mai mult ca sigur că aşa se va întâmpla, deoarece nu ar fi avut nici un drept într-un "canon de drept al lumii strâmbe", care strâmbă aşa cum e ea şi alienată, caută să aibe urmaşi la fel şi pe viitor... societatea...  
 
 
 
Micuţule, pe cât de mult tot mă-ntreb,  
 
Ce viaţă aiurită te-ar lua acum în piept,  
 
Când soarta nemiloasă mama ta ţi-a luat,  
 
Vicisitudine întunecoasă parcă te-a aruncat,  
 
Rupându-te din căminul fraged cu a ta pruncie,  
 
Expulzându-te-n lumea unde nu va mai să fie,  
 
Mama ta!  
 
 
Apoi, tot ca o astfel de experienţa curioasă,  
 
Un suflet te-a adăpostit în ea ca la tine-n casă,  
 
Unde locuieşti şi acum, şi frumos te-ai dezvoltat,  
 
C-ar fi ea vitregă speranţă, nici că ai aflat,  
 
Pe nicio visată că soarta-şi făcu a sa căinţă,  
 
Acum, ca orice vorbă a ta să fie-o biruinţa,  
 
Alături de ea!  
 
 
O reacţie instantanee în ea s-a declanşat,  
 
Ce–s sentimentele materne acum a aflat,  
 
Parcă chimic fluidele total s-au schimbat,  
 
Să te ştie numai pe tine s-a întâmplat,  
 
Să vrea să-ţi fie şi să-ţi dea tot ce-i bun,  
 
Aceluia ce-ai avut un părinte cam nebun,  
 
De dus în alta.. lume!  
 
 
Reacţiile ei declanşate dinspre instincte,  
 
Cu dragoste ţi-a aşezat sărut pe frunte  
 
De n-ai fi ştiut decât de imaginea ei,  
 
Să te rupi cu siguranţă că n-ai să vrei,  
 
Când tatăl tău apărut din al său neant,  
 
Vrea acum să te ia la sine neapărat,  
 
Expulzându-te iar!  
 
Referinţă Bibliografică:
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!