Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Relaţiile între sexe – valori şi atitudini. Comunicarea ce suscită autenticitatea (IV).
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: Niciodată nu se va vedea cu adevărat înalţimea unui munte (om), decât dacă eşti un pic la nivelul lui..!  
 
La poalele munţilor dacă eşti, cel mai mare pentru tine este acela din faţă, nu? Însă, hai să ne urcăm, hai să excaladam muntele şi fiinţa umană (chiar şi pe aceia personală), undeva doar la înalţimea unui om vedem real cum este el, iar asta se referă şi la comunicare. Ba chiar are mare aplicabilitate.  
 
Luând acestă parabolă şi integrând-o pragmatic în ’’comunicare’’ pot spune cu convingerea inspiraţiei pe care mi-a conferit-o chiar excaladarea unui munte şi apoi întâlnirea unor oameni în sălbăticie, că comunicarea vine din omenie. Într-o astfel de situaţie oamenii se împart simplu ’’în două cete’’, parafrazându-l un pic pe marele Poet naţional, dar nu în ’’smintiţi’’, ci în ’’mişei’’ şi alţii în buni, ori din cei din urmă se mai divid şi în acei care sunt prietenoşi, iar dacă întâmpini vreo problemă cu maşina, ori chiar cu un pantof (sport)te ajută acolo, iar alţii, cei răi, rău mai profită dacă eşti mai vulnerabil într-o situaţie.  
 
Există astfel trei abordări ale problemelor: frontal (cea mai bună), aerian şi.. mai pe lateral. Un pic trăgând teoria în comunicare există tot la fel trei modalităţi a ei: una este desfăşurată pentru persoana proprie, alta dimpotrivă pentru celălalt (cei care se neglijează complet), iar altă modalitate este una pentru ambele parţi implicate într-o comunicare, acesta numindu-se -- comunicarea eficientă. Astfel, nu ne-ar fi de mirare că unii tot vorbesc, vorbesc şi la un moment dat îşi dau seama cam ce au de zis... J, iar alţii spun mult prost şi fără rost. Dintre aceştia, adică dintre cei care vorbesc pentru ei, pentru ego-ul lor, pentru că le place să se audă vorbind şi o fac tare cu emfază. Oricine cunoaşte măcar un caz. Mult le-ar lua acestora să înveţe adevărata comunicarea eficientă, care pleacă culmea chiar de la ascultare, una efectivă (cred că vom avea un articol complet despre aceasta). Şi, nu tot omul ce ascultă, adică tace înmagazinează ceea ce spune celălalt şi înţelege. Depinde mai mult de faptul discernerii.. Ne întoarcem la munte..cât de mult se poate înalţa un om la nivelul altuia, sau dimpotrivă, de a coborâ. A se ridica şi a coborâ rapid este atu-ul oamenilor înţelepţi, restul care zic despre ei înşişi că sunt doar ’sus’, paremi-se că da, doar ’inteligenţi’ cu lumea lor. Câţi nu zic acum despre alţii că sunt mediocrii, ca şi când pentru ’genialitatea’ lor nu trebuie să facă ceva.. O astfel de reprezentare o am de când eram student, când într-un spaţiu îngust văzând pe partea opusă un domn (dichisit şi chipeş chiar cu acel păr al înţelepciunii) i-am oferit aproape instinctiv posibilitatea de a trece el primul, însă dânsul nu, a făcut un gest mai larg precum că mă lasă pe mine primul şi în plus a mai spus şi ’’te rog!’’. Cum eu căutam nişte răspunsuri asemănătoare atunci, mi s-a întipărit aşa de bine în minte...  
 
Înţeleptul cedează primul, dar mai prezintă şi grandioasa posibilitate de a urca şi de a coborâ rapid la nivelul fiecăruia.  
 
Luând la rând a doua categorie de oameni care ’comunică’ pentru altul sau mai bine zis tac, tace, iar când vorbeşte o face ca să laude pe altul. O astfel de asertivitate completă nu este posibilă, dacă n-ar fi totuşi vorba de o persoană linguşitoare, care tot face astfel doar pentru o anumită persoană, iar în schimb.. Persoana care totuşi încearcă, tot încearcă să se neglijeze complet prin ascultarea celorlalţi, poate răbufni la un moment dat... într-un cuplu poate fi grav. Însă, nu-i imposibil, existând exemple enorme de sfinţi. Oricum, dacă trebuie să practice mesianismul... ex.Moise. Paradoxal, chiar dacă o comunicare eficientă începe cu ascultarea, aceasta se întâmplă pentru ca viitoarea comunicare, chiar dacă numai pentru împărtăşirea personală a unor judecăţi, raţiuni ţie însuţi, să urmeze firesc. Apoi, oricât s-ar spune că un înţelept nu judecă pe alţii, ar fi cam greşit a spune că înţeleptul nu judecă..ha, ar fi un non-sens.  
 
Înţeleptul, da -judecă , dar nu-ţi spune ce, ori o face subtil într-un mod tolerant, încercând să-ţi sugereze ţie soluţia, făcându-te să crezi că este strict vorba de o conştientizare proprie, pe când de fapt..  
 
 
 
Există acestă metodă şi în psihoterapie, unde în lipsa unei sugesti care să îndrume, se practică simplu repetiţia, sau reamintirea unui cuvânt numai, care de altfel să rezume tot, dar care să-i sugere posibil omului ce apelant la terapie o soluţie la o problemă sau situaţie. Tăcerea nu-i o soluţie în niciun caz (pentru nişte fiinţe comunicante) şi cam rare situaţiile umane când e aşa. Omul e o fiinţă comunicabilă, de aceia şi este perfectă, mai ales ţinând cont de liberul arbitru, pe care-l deţine doar omul şi Dumnezeu, desigur şi dracul, însă a fost damnat de când şi l-a dorit. Întotdeauna comunicarea a făcut minuni şi va face in continuare, pentru aceasta suntem! Dumnezeu a creat omul, o fiinţă perfectă iniţial, pentru a avea şi EL cu cine comunica, însă limitarea văzului uman... a văzut doar că e gol, intervenind ruşinea după greşeală. EL dorea o altfel de comunicare.. chiar şi după păcatul omului, însă dacă omu nostru se simţea ruşinat.. iar din culpă cam greu reuşea să iasă.. Aşa după cum se întâmplă adesea că starea de culpă permanentă face a se perpetua greşeala – alcolicii deseori scot alcolemia cu un alt ’cui’, exact în vină.. pe care o reiau mai mare. Neîncrederea şi necredinţa în partener este şi el un astfel de păcat permanent, sau culpă. Partenerul nu a greşit niciodată şi totuşi nu ştim cum unul este obsedat de ’păcatul’ celuilalt, la care până la urmă partenerul ’consimte’ să-i spăşescă ’aşteptarea’ pentru a se simţi eliberat, sau pur şi simplu din cauza sugestiei. E lucru ciudat, cuvintele se întorc, dar acţioneză ca un bumerang, deci pentru ambele părţi.. nu cred că din altruism.  
 
În zilele acestea ’’încrederea în sine’’ , şi deci cât mai puţin în altul, este dramatic confundată cu aroganţa, c-ar fi aşa o dovedeşte faptul aritmetic a câte ‘’cârpe umane sunt, mai ales în ceea ce priveşte subjugarea faţă de vicii, în primul rând faţă de viciul de a-şi vedea propria imagine numai cum doreşte persoana în cauză, fără a lua în considerare analize colaterale; se mai dovedeşte a se doscoperii întocmai la acela care pozează într-un nonconvenţionalism extrem, da, el este cel care prin acestă prismă caută vehement aprobarea celorlalţi ( confirmarea viziunii personale)… În rest, tocmai unde te aştepţi să fie ceva anume, acolo este chiar inversul: donjuani ce caută mai mult imaginea de ..., căci în fapt habar nu au cum se face(..); credinţa universală că aceia orgolioşi au încredere în ei, în timp ce aceia care fac prea multe pentru cineva sunt lipsiţi de încredere (…); reviste pentru femei conduse de bărbaţi, care nicidecum nu cunosc valorile feminităţii (…); ‘’nonconvetionali dirijaţi de toate părerile din jur, ‘’inteligenţi ce fac doar copy-paste şi deja orgoliul le-a crescut (?); cât şi mai ales de snobism ş.a.m.d... aliarea la mondernism conferind chipurile “încredere...  
 
Pentru a comunica eficient este nevoie de toate simţurile, însă orgolioşii utilizează printr-o economie personală doar vocea şi mirosul (ridicarea nasului) J)  
 
Şi, deci, pentru a comunica este necesară disponibilitatea pentru altul sau pentru celălalt, fiind atent la el, ascultându-l, memorându-l clipă de clipă, înţelegându-l, comunicându-i la rândul tău printr-un feedback ceva din ceea ce ai înţeles, împărtăşind o experienţă asemănătoare ce poate edifica, etc. .Tăcerea, adevărata tăcere, chiar acea folosită ca o metodă terapeutică, este autentică dacă se face în compania, sau chiar însoţită de valori. Astfel, tăcerea într-un cuplu, chiar între prieteni dacă se cere de către unul dintre parteneri, ea trebuie să se facă pe baza valorilor relaţiei, practicată cu ingeniozitate, în sensul că aceasta nu implică lentoarea completă faţă de celalalt, în sens de a nu mai face ceva pentru el. Taci, dar faci cadou surprinzător, ceva care să-i amintească de ceva comun, sau îi transmiţi printr-un bileţel motivele tăcerii; taci, însă continui cu creativitatea, amuzamentul şi plăcerea de a te şti prin diferite trucuri aproape... de suflet. Trupurile pot fi la distanţă, însă sufletele pot fi apropiate în permanenţă. Dacă acela ce a dorit tăcerea, chiar şi numai pentru o perioadă, înţelege prin asta faptul de a nu se mai preocupa de partener, este clar că a avut un interes aci, acela de a nu mai face mare lucru pentru cuplu, partener, iar în general este o persoană egoistă, care doar ea vrea să primească de pe urma unei relaţii. O tăcere autentică este aceia care nu transportă conflictul într-o altă dimensiune, chipurile mai calmă, dar este reluat după o astfel de perioadă şi poate mai aprig... Într-un astfel de caz tăcerea apare ca o ’’metodă aeriană de rezolvare. Un conflict rezolvat înainte de toate – frontal – cu recunoaşterile greşelilor şi împărtăşirea iertărilor, deja a calmat, iar tăcerea poate interveni atunci instictiv, firesc, ca o recompensă paşnică.  
 
’’Fiecare comunicare este şansa de a împuternicii pe cineva’’ – Bruce Hyland  
 
Iar, dacă prin comunicarea ta nu doreşti măcar a te împuternicii pe tine, atunci eşti...on-line :))))):  
 
’’Internet: comunicare absolută, izolare absolută!’’ - Paul Carvel  
 
În primul rând că instrumentul colosal la îndemâna omului de a cunoaşte, de a explora este - cuvântul, este comunicarea, puntea de a putea păşi în marele Imperiu al Iubirii, unde Iubirea este cel mai mare şi cel mai impunător instrument de cunoaştere!! Vrei să cunoşti pe cineva autentic – iubeşte-l! Ai trecut imediat din tine în altul!! Ai spart imediat zidul infuziunii şi al izolării!! Pentru cine doreşte să cunoască rapid pe cineva, se poate prin efluviile afectivităţii - îndrăgeşte-l - căci la sigur va descumpăni (în sens bun, chiar de numai un pic), dar vei afla despre el mai mult decât privindu-l zilnic, ''face to face!  
 
Există după cum ziceam o metodă de cunoaştere amanunţită faţă de una firesc de cognoscibilă(şi rece), detaliată faţă orice formulă matematică simplă sau oricât de stufoasă, analitică faţă de orice instrumente psi-sofisticate, deşi este una dintre acestea, totuşi depăşindu-le fără ca să-şi propună.. Pleacă de la un singur proces(afectivitatea), însă uneşte gând, simţire, idee, afecţiune, comportament, descoperire, anticipaţie, intuiţie, analize şi multe altele, pe toate depăşindu-le întocmai, pt.ca depăşind orice lege - întregind-o...orice calcul - împlinindu-l, mai mult decât prin unul simplu...Îşi propune să caute doar spiritul altei persoane, încojurându-l, întâmpinându-l (vitual), cunoscându-l, chiar neavând mijloace fizice, însă, dacă cineva s-ar simţi descumpănit de acest "instrument, sau de aflarea unor lucruri care în mod direct prin simţurile umane, sau prin nişte detalii imediat fizice nu este posibilă..atunci, ar fi bine să se gândească că poate înlătura astfel exact ceea ce-şi doreşte, sau doar spune asta..?  
 
Lasă-ţi omule inima să zburde,  
 
N-o bloca şi nu ai atâta frică,  
 
Că din iubire răul o s-o inunde,  
 
Căci blocată va fi atât de mică..  
 
Prima frică pentru care omul doreşte în primul rând să primească şi apoi să ofere, este aceia că va fi rănit... Culmea e că de se întâlnesc doi din aceştia... păţesc precum aceia care oferă fiecare dintre ei prioritate de ’’trecere’’, însă..dacă n-au rugat probabil ca celălalt să facă primul pas au îmbătrânit acolo, le-a crescut barbă albă şi totuşi ei îşi acordă şi acum prioritate unul altuia... Paradoxal, cel care are tăria să investească într-o relaţie, chiar dacă nu va fi pentru acea în cauză, în momentul în care întâlneşte pe cineva mai potrivit, care nu numai că este foarte recunoscător pentru ceea ce a primit, însă mai simte şi nevoia de a oferii la rândul lui. E ca şi un atlet... se foloseşte şi de un concurs pentru a se antrena, chiar dacă nu câştigă.  
 
Există astfel, a treia trilogie a comunicării, care astfel se împarte pentru trei tipologii umane:  
 
-unii care chiar fiind la baza muntelui comunicării nu le este frică să urce până la cel mai înalt nivel al muntelui;  
 
-a doua e cea care deşi a urcat până în vârful muntelui, totuşi compară şi încearcă să înveţe şi de la alţi munţi, apoi îi excaladează şi pe aceia;  
 
-a treia categorie (din lene) preferă mai mult să fie ’fericită’ la poalele munţilor, să bea (să mănânce mici)acolo, să benchetuiască, să ’vorbească’ ca să se amuze, pentru că în rest totul va decurge de la sine (Chiar??).  
 
Iubiţi-vă enorm!!  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Relaţiile între sexe – valori şi atitudini. Comunicarea ce suscită autenticitatea (IV). / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!