Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Inverviu cu doamna ce îşi sfidează vârsta, doamna Silvia Urlih
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:„ Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi prin stânci neadormite,  
 
voi fi pădure și fluviu și râu învolburat,  
 
voi hoinări prin lan de maci, prin grâne necosite,  
 
și printre flori voi fi, voi fi punct adunat.  
 
 
 
Când n-oi mai fi, voi fi, voi mai cânta pe strune înghețate,  
 
voi dănțui la geamul casei, din pridvor,  
 
voi fi dormire, voi fi doar nume scris în pietre dantelate,  
 
izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor.  
 
 
 
Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele de mână,  
 
vă voi privi din nori, cu dor voi legăna,  
 
voi fi ciutura vieții, voi sta lângă fântână,  
 
în apa sfântă voi dormi, din ea cu drag voi da.” - Silvia Urlih  
 
 
 
Arta, toate artele în general presupun şi mai ales se susţin, se construiesc şi se consolidează pe cea mai importantă esență a unui om – Arta de a Trăi. Fără de aceasta niciuna dintre celelalte nu pot exista. Această artă nu presupune prea multe pentru ea însăşi, cu toate că s-ar putea contopi într-un tot unitar cu arta ce o are ca îndeletnicire omul în cauză. Arta de a Trăi presupune în primul rând – credinţă! Numai prin această abilitate îşi poate face apariţia încrederea în propria persoană. Ori, dacă spui de încredere în sine deja spui totul, poţi totul.. Savantul român Mircea Eliade spunea deseori că: ’’A fi om, înseamnă a fi religios’’. Aceasta mai înseamnă şi recunoaşterea limitelor, chiar dacă şi a posibilităţilor conferite din start unui om prin născare de către Dumnezeu. Problema fiind dacă omul îşi foloseşte aceste posibilităţi, dacă ştie de unde vin şi mai ales dacă este recunoscător pentru ele.  
 
Uneori, din păcate, există şi cazul în care acele abilități înnăscute sunt mai mici sau chiar reduse... În acest caz, probabil că este vorba de o mare încercare, pe care, dacă persoana în cauză nu numai că trece testul, dar şi mulţumeşte pentru încercare, atunci se pare că Dumnezeu binecuvânteză acea persoană şi o copleşeşte cu daruri în această viaţă.  
 
În acest sens, tot existând impresionări şi constatări frumoase despre experienţa de viaţă, înflorirea spirituală şi chiar fizică, prin transpunere dovedind-o pe prima, ori nu în ultimul rând amintind de serviciul colosal pe care-l face continuu şi-l susţine prin persoana proprie doamna intervievată, doamna Silvia Urlih. Vă mulţumesc foarte mult pentru acceptul şi mai ales prntru promptitudinea de a-mi răspunde pentru interviu!  
 
- Sunteţi fondatoarea revistei de cultură, literatură şi artă “Popasuri Culturale Româneşti’’, revistă cunoscută de foarte mulţi. Care este motivul apariţiei revistei..?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Motivul apariției revistei mele este... „răzbunare”. Un cuvânt care pentru toată lumea înseamnă a face cuiva un rău. Nu, eu am învățat să mă răzbun încă din copilărie, făcând fapte bune. Cu ceva timp în urmă, mai exact din 2012, am luat legătura cu lumea artei. Atunci a fost anul când mi-am lansat prima carte,” Viața de după viață”. Atunci a fost prima lovitură pe care am primit-o. Nu am cedat, am mers mai departe, încercând să-mi promovez cartea. Apoi mi-am dorit să-mi apară poeziile în diverse reviste. M-am lovit de „propuneri indecente”. Nu am cedat propunerilor, dar mi-am dorit să pot face și eu ceea ce pot ei, editorii de reviste culturale. Am învățat cum să gestionez o revistă, cum să editez un text. Apoi, mi-am dorit să fiu de ajutor și altor debutanți, fără a cere beneficii materiale sau de altă natură. Mi-am dorit să promovez nume de autori aflați la început de drum. Mi-am dorit să lucrez pentru renumele României, să arăt lumii că ea, ţara asta, are și foarte mulți oameni frumoși la suflet.  
 
 
 
 
- Sunteţi autoare de cărţi şi foarte multe articole, însă cam toate par a fi legate de un anumit misticism dacă nu cumva mă înşel, dumneavoastră cum comentaţi aceasta?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Misticism... Nimic mai fals! E realitatea pe care eu am trăit-o și o trăiesc. Dacă a fi martora unor miracole este misticism, atunci înseamnă că asta e. Eu doar mi-am dat voie să simt, să fiu una cu divinitatea, cu universul. L-am acceptat pe Dumnezeul meu. În toate cele 7 cărți publicate e viață, e realitate, e câte o frântură din sufletul meu.  
 
 
’’Credinţa este baza tuturor miracolelor care nu pot fi analizate de legile ştiinţei’’ - Napoleon Hill  
 
-Mai exact dacă puteţi, spune-ţi-ne succint, ce gen de mesaj încercaţi dvs. să transmiteţi publicului larg, cu interese diverse însă?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Mesaj: - Nimic fără Dumnezeu, nimic fără credința că doar El ne călăuzește pașii!! Am trecut peste etapele de transformare a eu-lui, dar am trecut şi peste etapa de luptă crâncenă între minte și suflet. Acum... doar SIMT. Simt și trăiesc ceea ce simt!  
 
 
 
 
-Frumuseţea dvs. are şi ea legătura cu misticismul, sau care v-ar fi secretul, dacă mai mult ca sigur că sfidaţi vârsta cronologică şi mai mult întineriţi decât...?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Da, cred că da, mai mult întineresc decât îmbătrânesc. Povestea mea e simplă. Am fost diagnosticată cu „distrofie musculară progresivă facio scapulo peronieră” boală ereditară. M-am vindecat de această boală în urma morții fratelui meu (leucemie). Eu întineresc, pentru că de atunci, din anul 1993 am renăscut. Mi-am îmbrățișat copilul din mine și am învățat să creștem împreună. Acum am doar 21 de ani, deși butetinul spune altceva. Am renunțat la măștile care urâțesc chipul prin strangularea și sufocarea sufletului. Poate că frumusețea sufletului meu e cea care îmi înfrumusețează chipul, trupul.  
 
La Templul de la Șinca Veche am avut o altă experiență, unică prin natura ei. Aveam nevoie de confirmări. Divinitatea mi-a mai dat una. Mi-am dorit și am primit. Am primit LUMINA!  
 
 
’’Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face’’ – Sfântul Ioan Gură de Aur  
 
- V-aş ruga să ne spuneţi acum, mai concret, ce reprezintă pentru dumneavoastră îngerul despre care aţi amintit în scrierile dumneavoastră, despre faptul că că aţi vorbit și vorbiți cu el. Dar despre Dumnezeu?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Da, am dese convorbiri cu îngerul meu păzitor, care este chiar fratele meu prea devreme plecat „acasă”(dincolo de ceruri) și cu Iisus. Pentru unii poate par paranoică, ştiu, însă acesta e realitatea. Nu aud voci, ci doar văd cu ochiul magic, flash-uri. Aceste convorbiri nu le am în timpul somnului, ci când sunt perfect lucidă, și pe când am ceva dileme. Răspunsurile le primesc și de la oameni. Nu a fost dată, cel puțin în ultimul timp, să mă macine o întrebare, și să constat că o cunoștință, sau un prieten îmi spune că a citit ceva de genul răspunsului pe care îl aștept. Sau să-mi apară pur și simplu un text pe net.  
 
 
 
 
-Vă rog, spune-ţi-ne, având totodată speranţa să nu vă deranjez sau să supărăm pe cineva, dacă aveţi cumva vreun mesaj de transmis pe această cale acelora care nu vă cred stările din rugăciune, sau iau cam prea uşor ceea ce simţiţi în acele momente?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Nimic nu mă mai supără în viața asta, nici măcar răutățile celor din jur. Iau evenimentele exact așa cum vin ele. Nimic nu mi se mai pare coincidență, ci rânduială! Cred în reîntrupare, cred în viața veșnică, cred în iubire. Cred în evoluție spirituală, cred că doar suferind te înalți spiritual. Cred cu tărie în divinitate. Vezi că nu spun neapărat Dumnezeu... ci, DIVINITATE, pentru că unii îi spun Budha, alții Allah, alții Dumnezeu... până și ateii cred într-o forță.  
 
Eu nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Cine are „ochi” poate citi printre rânduri.  
 
Cât despre rugăciune, în afară de Rugăciunea Inimii și Tatăl Nostru, nu știu altceva. Știu însă să mă rog cu vorbele mele.  
 
Mesaj... „DĂ-ȚI VOIE SĂ SIMȚI” și „DACĂ VREI CU ADEVĂRAT, POȚI”. Eu am vrut să-mi „crească” mușchii la loc și mi-au crescut. Am învățat apoi să mănânc, să merg, să alerg... Acum învăț să „zbor”.  
 
În absolut toate cele peste 1000 de poezii pe care le-am scris am transmis mesaje. Mesaje pe care le primesc de la divinitate, mesaje pe care sufletul mi le dictează. Nu am scris niciodată nimic cu creierul. Am scris doar ceea ce am simțit într-un anumit moment. Ceea ce scriu nu știu dacă e considerată „poezie’’, dar cu certitudine e poezia sufletului meu.  
 
 
’’Nimeni nu poate câştiga ceva, dacă, în secret, crede că nu poate.’’ – Nelson Mandela  
 
-Pe lângă muza numărul unu – DIVINITATEA- cam ce anume ar mai reprezenta pentru dvs. un criteriu de inspiraţie, care ar fi demn de a fi menţionat mai pe larg şi/sau povestit (ori dacă şi bărbatul pentru o femeie în genere reprezintă o muză)?  
 
Doamna Silvia Urlih: - În afară de divinitate, m-a inspirat IUBIREA. Iubirea de natură, de aproapele meu. Iubirea sinceră dintre un bărbat și o femeie, iubirea dintre un el și o ea imaginară, iubirea dintre un el și o ea care au trăit cândva, cu mii de secole în urmă. Iubirea adevărată și necondiționată dintre un el și o ea aici, pe pământ. Iubirea, cu suferințele, durerile, dezamăgirile și fericirile ei. Poate sunt prea visătoare?! Niciodată nu e prea târziu să întâlnești ce-ți dorești. Iubirea nu are vârstă.  
 
 
- Mi-aţi putea povesti dumneavoastră, doamna Silvia Urlih, câte ceva despre cărţile ce le-aţi publicat, dar şi despre cea în curs de a fi..?  
 
Doamna Silvia Urlih: - Prima carte, „Viața de după viață”, nu se referă la viața de după moarte, (deși, în 1993 am murit și am înviat), ci este romanul vieții mele trăite până la vârsta de 52 de ani. Am trăit experiențe pe care trebuia să le povestesc, deoarece am trăit un miracol. Am scris-o ca pe o spovedanie publică, dar și pentru a fi un exemplu de voință, de credință și de nesupunere a îngenuncherii îndelungate. Orice om este îngenuncheat de viață, o dată, sau de mai multe ori... Unii reușesc să se ridice, alții rămân cu fruntea plecată la pământ. Mie mi-a plăcut să privesc doar înainte şi să nu mă las supusă greutăților vieții!! Mi-am luat în spate povara și am purtat-o cu demnitate. Provocările nu m-au dărâmat, ci m-au întărit. Vreau prin această carte să transmit tuturor că se poate depăși orice obstacol. Dacă eu am reușit, reușești și tu, cititorule.  
 
Următoarele cărți își au povestea lor. Sunt texte și poezii cu simțăminte și trăiri de moment. Fiecare dintre ele reprezintă câte o etapă a creșterii mele ca om, dar și spiritual. Fiecare dintre ele sunt experiențe trăite de mine, din care am învățat și pe care nu le-am mai repetat.  
 
În ordine: „Biserica sufletului meu”, „Nu mai am timp”, „Suflet pribeag”, „Și icoanele plâng”, „Am să mă-ntorn” și ultima, care a văzut lumina tiparului acum câteva zile, „Strâng timpul în pumni”.  
 
Mai am în lucru o carte care va trata doar tema iubirii. Se va numi „Când iubirea e iubire”.  
 
 
’’Credinţa este ca o rădăcină pe care cresc tulpinile, florile şi fructele faptelor bune.’’ – Origene  
 
-Pentru viitor ce vă propuneţi să realizaţi, pe lângă faptul vădit că veţi mărturisi în continuare experienţa dvs., precum şi faptul că miracole există, iar ele sunt vii?! Vă mulţumesc!  
 
Doamna Silvia Urlih: Ce-mi propun pentru viitor?! Nimic spectaculos. În anul 1993 mi-am pus o dorință și am așezat-o în capătul unui tunel de lumină. Merg prin tunel spre acea dorință... doar una singură. Am scris atunci pe un pergament ”FERICIRE”. Fericirea mea și a celor din jur. Cum voi realiza aceasta?! Îmi dau voie să SIMT în continuare ceea ce divinitatea îmi transmite. Voi dărui ceea ce divinitatea îmi dăruiește din belșug. Voi dărui iubire și lumină. Unii o primesc, alții o vor primi.  
 
Deși am început foarte târziu să scriu, voi continua până va seca izvorul vieții mele aici, și voi urca dincolo de nori, la mine „acasă”, acolo unde de fapt toți mergem.  
 
Miracole există, iar eu sunt încă unul în viață. Când nu voi mai fi, vor rămâne scrierile mele, pe care, ca și acum, nu mulți le vor înțelege mesajul.  
 
 
 
N-AM CĂZUT CÂND AM CĂZUT  
 
E seara mea  
 
în care marea  
 
mă strânge-n palmă , colb din drum,  
 
mă face val,  
 
mă face undă  
 
şi mă îmbracă în sirenă,  
 
printre corali  
 
mă pune perlă,  
 
venele-mi umple cu parfum,  
 
mă încunună cu adâncul  
 
unde din lună-mi face  
 
trenă.  
 
E seara mea  
 
în care munţii  
 
m-adună din îngenunchere,  
 
mă urcă iar  
 
pe vârf de stânci,  
 
căci prăvălit-am fost o vreme,  
 
mi-adună zilele pierdute,  
 
din ele-mi face coliere,  
 
îmi spală-n lacrime genunchii,  
 
și  
 
mă dezleagă de blesteme.  
 
E seara mea  
 
când se-mpreună  
 
zarea  
 
cu anii mei cărunți,  
 
e seara mea  
 
când viața-mi spune că am greșit  
 
când am crezut  
 
că-ntr-un duel am fost cu ea ,  
 
cu marea  
 
și cu ninșii munți,  
 
că am greșit  
 
când m-am luptat ,  
 
și  
 
n-am căzut când am căzut.  
 
 
 
COBOARĂ-N MINE DEPĂRTAREA  
 
Pe legănări târziii  
 
de noapte ,  
 
timpul  
 
mă-nfulecă de zor,  
 
cotoarele  
 
de mere coapte  
 
mă țin de mână-n zborul  
 
lor.  
 
 
 
Coboară-n mine  
 
depărtarea  
 
cu ochii ei  
 
amăgitori,  
 
mă minte că-mi aduce învierea,  
 
neantul ei  
 
îmi dă fiori.  
 
 
 
Sub depărtări țesute  
 
de vechime,  
 
făptura-mi freamătă  
 
de dor…  
 
las dorul,  
 
dorurile să-și reprime  
 
să mă mănânce  
 
merele  
 
în cor.  
 
 
 
Pe ram  
 
am desenat o inimă-nflorită,  
 
i-am pus frunze de soc  
 
să simtă  
 
că e vie,  
 
i-am pus suflet încins  
 
și-o aripă  
 
vrăjită,  
 
să-i fie rădăcină când focu-n ea  
 
adie.  
 
AM DESENAT O INIMĂ  
 
Pe ram  
 
am desenat o inimă-nflorită,  
 
i-am pus frunze de soc  
 
să simtă  
 
că e vie,  
 
i-am pus suflet încins  
 
și-o aripă  
 
vrăjită,  
 
să-i fie rădăcină când focu-n ea  
 
adie.  
 
Am rupt apoi o frunză  
 
din frunza-nmugurită,  
 
mi-am pus-o-n buzunar  
 
să-i aflu  
 
răsuflarea,  
 
am întrebato-n șoaptă dacă îmi e  
 
sortită  
 
și dacă în răvaș  
 
îmi voi găsi  
 
aflarea .  
 
Cu inima în palme  
 
și sufletul în suflet,  
 
mi-am încrustat pe suflet  
 
un suflet  
 
iubitor,  
 
cu Crucea-n Tatăl Nostru  
 
am debarcat din umblet  
 
și m-am oprit  
 
o clipă  
 
să-mi fiu eu…  
 
ajutor.  
 
 
 
autor - Silvia Urlih  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Inverviu cu doamna ce îşi sfidează vârsta, doamna Silvia Urlih / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!