Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Relaţiile între sexe (VII) - Comunicarea ce suscită autenticitatea (III)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Comunicarea... un ‘instrument’ colosal de împărtăşire, de consideraţiune, respect, preţuire, de empatie faţă de altul sau celălalt, care nu numai îmbogăţeşte pe interlocutor prin ceea ce i-ai comunicat, însă îmbogăţeşte chiar persoana proprie.  
 
Alt aspect este că nu presupune deloc a tot vorbi şi.. a tot strica moara degeaba, care posibil s-a stricat dinainte de a tot bate câmpii.. După cum am zis că acestea nu au tot timpul floricele. – ‘Corectitudinea’ în exprimare nu justifica bătaia câmpilor! Inducerea în eroare, nici pe atât nu-i comunicare... Semne ’simpatice’, sau ’’haioase’’ nici pe atât. Nici mesajele laconice, lacunare, inexplicabile, sau care nu-şi găsesc logica şi justeţea!! Deci, nu-i vorba de cât de mult sau cât de puţin, Iubirea spune asta... Comunicarea eficientă presupune în special înţelegerea interlocutorului, ori dacă îl înţelegi atunci comunicarea cu el vine ca o mănuşă de a lui, dar fiind transmisă de tine! Comunicarea eficientă, după cum spuneam şi amintim acum, presupune înainte de toate ascultarea activă. Dar, din păcate, câţi nu confundă ascultarea cu un act pasiv? Pun o întrebare şi deja ştiu răspunsul, ori unii care ştiu dinainte întrebarea şi-au pregătit ei din timp răspunsul. De unde şi ironia sorţii.. a unei ‘comunicări’. Nevasta cuiva întreabă ceva, iar bărbatul motivează din start: „nu, că am fost cu amicii la bere”. Apoi, dacă soţia e supărată că el stă la bere cu amicii pe când ea lucrează singură nu ştiu ce, atunci el spune că a fost la nu ştiu ce treabă. Întocmai ca motivarea rapidă, pregătită din timp, dar cam fără logică, indică situaţia reală, pe când altceva mai grav a făcut individul decât o simplă bere, dar aşa a găsit pe moment a se scuza uşor… printr-o scală gradual-descrescătoare a vinovăţiei.  
 
 
 
 
Astfel apare un subiect ‘dureros’ pentru unii, nu puţini, însă victimile nu-i sunt dintre oamenii ce practică – nesinceritatea. Rata divorţurilor foartă ridică în aceste zile indică faptele controversate, că la asta nu se ajung cuplurile ce nu au, ba chiar acelea din ce au cu surplus... Multe cazuri s-ar motiva ‘juridic’ pentru ele, că se despart din „nepotrivire caracterială”... hmm... Primul lucru când auzim aceasta este desigur - caracterul, iar faptul că oamenii sunt din ce în ce mai diferiţi, devine din ce în ce mai previzibil lucru al acestei caracteristici umane, însă nu din cauza preferinţelor de tot felul, ci din cauza orgoliului care ne face să spunem: “eu nu sunt aşa, sau nu sunt ca tine”, ‘’căci uite cum fac eu sau cum prefer’’... şi, bine, este adevărat în lucruri mărunte există mii de diferenţe, în fapt, în faţa Iubirii nu suntem prea diferiţi… ! Oh, avem aşa de asemănătoare aspiraţii profunde în noi: de comuniune, de fuziune, de socializare, de unire, de împărtăşire… dar, că uităm adesea cui datorăm satisfacerea acestora… e inexplicabi. Apoi, aşa de asemănătoare frici avem.. culmea că fricile sunt foarte comune şi prin asta am găsi atât de multe asemănări în noi. Spre exemplu dacă am lua frica zilei de mâine: unii preferă să încremenească în faţa angoasei, alţii să treacă imediat la acţiune, alţii să înşele pe alţii ca să „câştige mai mult ş.a.m.d. Ori, după cum spuneam, întocmai ceea ce au oamenii mai mult, aceia îi desparte... ca o continuare a fricilor, dar nejustificată/e. După cum „nepotrivirea caracterială” nu se referă la caracter ci la aşa-zisa nepotrivire sexuală... Oarecum, oamenii aceştia au sexul lor, însă nu ştiu cum să-l folosească, asta în sens de al oferii celuilalt, ca în fond la ‘mecanică’ se pricepe oricine.. dar, tot ‘oricine’este frustrat mai mult din asta, şi/sau că l-au folosit cam mult şi prost.. un lucru paradoxal, după cum şi prea multul dat din gură nu corespunde cu comunicarea... Iar, tot ce tine de sexulitate este o formă de comunicare şi de împărtăşire a dragostei, sexul nu este un scop în sine! Dacă devine aşa, atunci.. nu mai are substanţă de existent, ori e alterat în cel mai bun caz.  
 
 
 
Da, nu ceea ce nu au partenerii dintr-un cuplu îi desparte, ci inversul, ceea ce deţin, sau chiar prinosul e prea mult…! Oamenii săraci deseori nu se despart..! Doar poate dacă unul dintre ei a prins firul interesului sau al seducţiei. Se poate distinge cu ochiul liber că cuplurile ce au bani (şi alţi parteneri) mulţi se despart mai des, deseori pentru că nu le mai ajunge ce au şi vor şi ceea ce este şi al celuilalt. Numai că în privinţa sexului, ceea ce este al unuia, al lui rămâne.. : D Nepotrivirea la acest capitol nu mai trebuie să comentez că de dovedeşte a fi proverbială, un termen juridic... În fapt, unul cu prea mulţi parteneri înainte de o relaţie, sau chiar în timpul întâmplării ei de a fi, nu are cum să nu afecteze cuplul în cauză, începând de la relaţiile sexuale, continuând cu cele economice şi până la cele de intimitate în cuplu. Dacă ar fi numai să ne gândim la riscurile bolilor venerice şi de nu mai vreau să-mi amintesc ce alte complicaţii apar... unul ce a fost la o „variantă” din prea mult „patos” ce nu i-a dat astâmpăr până nu şi-a potolit „trebuinţele”, atunci când se ‘întoarce’, poate infesta soţia, dar asta fără să o ştie pe moment… ci, poate când îi este lumea mai dragă. Poate că nu mai trebuie spus că un asemenea comportament deficitar nu are cum să acceadă pe o scală valorica a intimităţii de cuplu.  
 
 
 
 
 
 
 
Comunicarea da, ţine cont cam de toate acestea, pentru că a asculta înainte, apoi poate face treptat apariţia empatiei în celălalt, până la a deveni una. Comunicarea eficientă se instalează, pentru că folosită efectiv ascultarea, personificându-se devine o fiinţă în sine şi ţinând cont de altul, se transformă în altul altul. Ascultarea aceasta activă presupune, într-adevăr, decodarea mesajului transmis, dar şi a mesajelor non-verbale, a gesturilor, a mesajelor transmise prin întreaga persoană a interlocutorului, mai înseamnă şi ceea ce a vrut să spună şi n-a reuşit, sau chiar ceea ce doreşte să ascundă. Citirea gesturilor, prin lumina noilor descoperiri, indică faptul că limbajul non-verbal are o legatură strânsă cu sentimentele interlocutorului, legată atât de context cât şi de simţirea generală a unei presoane. Într-o situaţie ca cea de mai sus, dacă soţia ar cunoaşte şi acest limbaj, pe care intuitiv (intuiţia feminine) îl percepe, atunci ar şti dacă şi unde minte soţul. Prin întrebarea:  
 
 
 
► Care crezi că sunt nevoile celuilalt vis-a-vis de intimidate, tu ţi le cunoşti? Dar pe ale tale personale le recunoşti şi dacă da, le împărtăşeşti celuilalt partener de sex opus? Cam asta vizează.  
 
 
 
Nesinceritatea, după cât este ea de activă în locul a ceea ce ar fi normal într-o comunicare, face ravagii.. ori‚ chichiţa asta are treabă cu modul voluntar de a spune adevărul sau ba, însă are mai mult legătură cu conştientizarea... păcate se fac mai mult prin omisiune şi neştiinţă. Reflectam de curând, date fiind statisticile defavorabile căsătoriei, că multe căsătorii nu se încheagă aşa de mult pe considerentul romantismului şi dragostei reciproce după cum se consideră, statorniceşte şi vehiculează, ci în primul rând pe seductive şi interes, ori invers. Paradoxal, mă uitam chiar la unele curente ‘moderne’, seducţia echivalează de cele mai multe ori cu romantismul... pe interes. Bărbatul „îndrăgostit”, da desigur, vede pre multă investitură romanţată pentru persoana „iubită”, însă de cele mai multe ori după perdeaua de lumânări parfumate şi atingeri, sărutări pasionale, el mult prea des vede părţile corporale anume.. asta-l face pe bărbat să se îndrăgostească! E ca o hipnoză... ce comunică. Şi, ceea ce spune interiorul este atât de important, pentru că comunicarea cu sinele personal dictează pe celelalte (comunicarea interioară) Cred că e o lege naturală faptul ca, numai pe baza existenţei unui dialog cu Sinele, să poată fi o comunicare cu altul. Ori, când nu le mai vede acele imagini, dacă nu mai comunică cu ele, a căzut şi perdeaua şi tot „romantismul”. Atunci mai poate fi vorba că el se gândeşte prea mult la nevoile „iubitei”? S-a empatizat el prea mult?  
 
C.G.Jung spune prea bine despre acest fapt în „Căsătoria ca relaţie psihologică”; ori de la dânsul încoace nu s-au schimbat prea multe, decât perioada cronologic-socială a indivizilor la care se întâmplă aceasta. Perioada corespunde desigur cu aia în care se încheie efectiv o căsătorie. Că indivizii ajung azi la un moment dat să conştientizeze că nu pentru asta trebuie să te căsătoreşti şi că sunt într-adevăr mai mulţi capabili de această conştientizare, asta este un plus, însă totuşi rata divorţurilor creşte vertiginos...! Interesul, bată-l vina, există şi la ţară, pe când „Ion” caută să se însoare pentru pământ. Ori, chiar şi eu aveam la bunica un prieten care s-a căsătorit mai convins fiind de considerentul că ea avea casă. Săraca dragoste...! Poate vine pe parcurs… dar, dacă nu vine? Nu are nimic de pierdut individul, decât de câştigat.. la partaj. Nu-i aşa? Ori de nu, o tot duce aşa cu o intimitate aflată la primul nivel sau de la subsol la subnivelul subsolului… contând doar suprafaţa, gospodărirea comună şi observaţiile ce continuă pentru a cine ştie câta oară pentru a păstra aparenţele, zice: „stai,unde o iei înainte, ţine-mă de braţ, aşa se face la ai tăi?”.. asta chiar după ani buni, tot parcă nu s-ar cunoaşte ei.  
 
 
 
Sinceritatea, după cum are legătură cu actul voluntar în asta (după cum arătam şi aci:http://confluente.ro/Minciuna_valerian_mihoc_1383251831.html), ea are şi mai multă legătură cu actul conştientizării, în speţă conştientizarea partenerului. Nu poţi înţelege pe altul şi nu ai cum să tinzi la intimidate de nu-l percepi exact, dacă nu cumva acest termen nu are cumva vreo conotaţie cam primară… Da, „relaţii intime” o altă deformare a ‚specialiştilor’. Prin sinceritate nu numai că îl ‘asculţi’ pe celălalt partener, însă îl şi conştientizezi, îl pipăi prin interior, îl mângâi chiar pe organele care îl ‘dor’ de viaţă, e mai mult decât empatizare.. eşti în el/ea şi el/ea în tine. Nesinceritatea nu numai că nu a ‘reuşit’ să ‘creieze’ aceasta, dar a şi demolat, insesizabil la început, tot ce a construit până atunci. Minciuna intră şi ‘lucrează’ la fel cum şi vorba bună face asta, însă una demontează, iar alta construieşte. „Vorba dulce mult aduce” spune o vorbă din popor. [Articolele mele despre minciună, desigur că vor fi incluse acestei cărţi, chiar de nu sunt prea specifice acum -http://confluente.ro/Minciuna_se_poate_asocia_cu_mi_valerian_mihoc_1383251566.html]. Apoi, chipurile mincinoşii se tot feresc, dar până nu mai reusesc, cum şi uită rapid acestia… (un indiciu). Conştientul tot încearcă să tot mimeze, să caute motive noi, să inventeze… Inconştientul absoarbe, tot înmagazinează părând el atât de mare, nemărginit, însă nu se conformează cu atât mai puţin aci, pentru că mincinosul cu atât mai puţin are controlul asupra mecanismelor subconştiente, cu cât mai puţin a celor inconştiente. Inconştientul, fiind ca o lada de gunoi, tot primeşte în el minciuni, deoarece prin multitudinea lor conştientul nu reţine – cel mai mare gunoi psihologic – pănă dă pe afară… în vis…în situaţii ce devin jenante astfel. Exemple ar fi destule, cu cei care vorbesc în somn lângă nevastă…  
 
Există indici după care se pot distinge cele 4 dimensiuni ale intimităţii (ce apar pe viitor), aşa după cum mi-am întocmit şi chestionarul pentru a le descoperii.  
 
 
 
► Ce crezi că ar presupune intimitatea, incluzând romantismul, ea poate fi mai mult:  
 
- Grijă responsabilă;  
 
- Preocupare sexuală;  
 
- Cunoaştere reciprocă;  
 
- Comunicare la acelaşi nivel;  
 
Respect şi conlucrare, ori toate acestea la un loc?  
 
 
 
► Poţi împărtăşii partenerului orice fără sentimentul de a te simţi ameninţat? Dar celălalt îţi împărtăşeşte orice? (numai în intimitatea profundă nu există ‘ ameninţare)  
 
 
 
► Ai cumva impresia de întreg sau de complementaritate prin simpla prezenţă a celuilalt, iar în schimb prin absenţa lui te simţi spulberat? (complementaritatea versus, în speţă, prezenţa celuilalt, putând la cei profunzi să fie permanentă indiferent de prezenţa fizică)  
 
► Te simţi cumva mai liniştit, mai împlinit atunci când simţi simpla prezenţă a lui/ei? (capacitatea de a sta şi singur spune multe despre capacitatea de a iubi)  
 
 
 
Intimitatea consolidează şi este inclusă în funcţia de solidaritate a cuplului/familiei (a doua sau a treia dupa ‘valorile’ acestei societăţi; că numai eu o iau invers), deoarece urmaşii beneficiază şi practică din start (aspirând totprecum buretele)‘mecanismele’ comunicării deja instalate în familie prin părinţi… Vedem pe viitor dimensiunile ei.  
 
 
 
În acest sens am asistat la o discuţie interesantă, zic eu, secvenţă a unei asitări legate de intimidate, desigur, dar şi de credinţele, sau valorile individuale ce pot fi sau chiar este musai a fi împărtăşite.  
 
 
 
El: -Sfântul Petru a spus: “Femeilor, voi trebuie sa fiţi supuse bărbaţilor… ‘’  
 
 
 
Ea: -Da, dar a mai spus: “Bărbaţilor iubiţi-vă femeile voastre, aşa cum Cristos şi-a iubit Biserica Sa!”  
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Relaţiile între sexe (VII) - Comunicarea ce suscită autenticitatea (III) / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!