Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015        Toate Articolele Autorului

PLĂCERE VERSUS IUBIRE?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Categoric că nu şi nu numai plăcerea cuiva pentru ceea ce ar putea să-i dea prin iubire altcineva, cum deseori se întâmplă. Iubirea de nu pleacă de la plăcere, porneşte cel puţin de la o stare de beatificare, de împlinire, de armonie interioară ce se identifică cu universul!!  
 
Pe tine "Te iubesc" şi prin tine mă iubesc şi pe mine şi mai iubesc lumea întreagă - spunea ceva asemănător cineva, în numele iubirii legiferând legea firii umane. Iubirea este "plăcerea" de a împlinii “ordinul firii umane” dat de Dumnezeu oamenilor de a ne iubi unii pe alţii, acesta fiind cel mai blând, sublim şi ricoşător ordin, deoarece toate sentimentele de afecţiune produse înlăuntrul nostru, odată emise şi îndreptate către cineva, deja schimbă interiorul nostru în unul pozitiv. Iubirea ca ordin general, ca lege universal valabilă a umanităţii, este deseori uitată şi - din păcate - terfelită prin distorsionarea sensului iubirii în mod arbitrar, datorită unor plăceri nedemne şi nu tocmai caracteristice demnităţii umane native, ale unora.  
 
Dacă nu este plăcere, este totuşi o stare de bine! ...de confort psihologic...  
 
Iubirea, dacă nu este plăcere, este totuşi starea de bine, chiar de confort psihic, pentru că este drept, este moral, este sentimentul cel mai deplin, cel mai pozitiv, cel mai inspirator şi instigator de creaţie, de desăvârşire umană şi de împăcare sufletească pentru că împlineşti această lege. Iubirea pleacă iniţial de la înclinaţia fiecăruia de bine individual îndreptându-se spre binele universal, precum pacea între oameni, înţelegere, suport şi coeziune a tot ceea ce înseamnă această lege generală a umanităţii. Această plăcere, dacă ar fi s-o numim în continuare aşa, se conturează ca un un afect la început, apoi emoţie, continuând cu sentiment şi/sau pasiune, indicat fiind..  
 
Pornind numai de la faptul de a cocheta cu o idee printr-un joc de "apropriere" până la împlinirea ei, totul semnifică încântare, emoţie, plăcere psihologică, chiar de are şi o tentă fizică, deoarece omul iubeşte cu mintea şi cu sufletul, dar nu numai prin intermediul corpului ce poate mângâia, ocroti, a avea grijă, a fi responsabil ş.a.m.d.. Însăşi termenul de “apropiere” indică totalul manifestărilor (existând şi excepţia de la regulă - virtualul şi iubirea la distanţă..), deoarece numai prin proximiteatea sufletească poţi iubi, că are semnificaţii imediat fizice cuprinzându-le pe cele psihologice (atenţii, gesturi, gratificaţii prin care se exprimă apropierea mentală şi coeziunea). Fizicul are însuşiri sufleteşti, dar depinde pe care le foloseşti...  
 
Întocmai ca voinţa are un rol important. Sentimentele prezintă “păcatul” înnăscut de a se volatiliza dacă nu se vor transforma în pasiuni – afective profunde transformate iniţial de preferinţe şi apoi de voinţă în ceva permanent. ‘’Patosul’’ (pasiunea) uman vine tot mai des acum cu sens de senzualitate, de lasciv şi ‘’păcătos, dar fără sens, că e plăcut... Mergem, alergam, adrenalizăm, dar nu mai ştim sensul exact într-o lume plină de sugestii şi îndemnări la consumism, astfel încât până şi iubirea ajunge să fie caracterizată prin termenii consumului, adică ai plăcerii, dar care şi ea, plăcerea, s-a cam alterat... Lumea se cuplează rapid, se “consumă executându-se imediat într-o relaţie şi apoi...? Pe fondalul atâtor reţele de ‘comunicare’ totul devine prea facil... despărţirilor multiple. Privind, spre exemplu, filmul “Anna Karenina, chiar fratele acesteia spunea că: te îndrăgosteşti, totul e frumos, te căsătoreşti, dar la puţin timp după asta nevasta se urâţeşte, ba se îngraşă... ‘’cum să nu te uiţi la alta?’’ Asta, atunci ă-hă, hăt.. însă, după liberalizarea sexuală ce a venit/decurs în urma ‘teoriilor’ freudiene, există chiar justificări pentru astfel de mentalitate. Da, întrebarea hedonistului nu bate în sensul exact, căci poate ar fi invers: nevasta ne-mai-găsind vreo plăcere chiar din vreo conversaţie cu acel soţ..denaturat, atunci ea s-a îngrăşat.  
 
Deplinătatea iubirii!  
 
Câteodată poate fi un drum lung, alteori unul mai scurt până la o împlinire a iubirii ce este cât se poate de dezirabilă, însă deseori are legătură cu disponibilitatea de a da, deoarece numai persoanele ce pot să ofere necondiţionat, numai ele pot să iubească! Disponibilitatea de a oferi iubire are până la urmă legătură cu plăcerea sau cu neplăcerea, cu ‘neplăcerea’ plăcerii celuilalt, cu împlinirea sau neîmplinirea dezideratului prin iubire şi mai ales cu reciprocitatea ei. Sunt mai multe genuri de iubire, dar toate presupun o reciprocitate pentru a fi de lungă durată, chiar dacă ar fi ea concretizată doar în zâmbetul copilului îndreptat către mamă, ca mulţumire sau ca feedback pentru faptul că a primit exact ceea ce-şi dorea el, micuţul! Sau în chipul iubitei.. ce zâmbeşte văzându-te... O floare creşte mai rapid şi este mult mai radiantă prin iubire, sau muzică.  
 
Mai sunt cele nereciproce sau unilaterale, cumva din lipsa acestei disponibilităţi sau a incapacităţii de a da şi de a face în primul rând un ‘’calcul de afectivitate exact şi/sau de a produce-rezulta ca sentimentele de iubire să producă Iubire. Calculul acesta nefiind întocmai exact luând-o în sens strict matematic... Însă, pentru iubirea dintr-un cuplu reciprocitatea de a da, cât şi mai ales modul de a oferta, de a fi mai mult sau de a fi mai puţin prin comparaţia unuia cu celălalt, cam asta spune despre sustenabilitatea ei, căci poate fi adevărat că iubirea nu este singurul lucru necesar de a ţine laolaltă doi oameni..? Da, se pare că nu este suficientă câteodată... mai ales la aceia care tot primesc..!  
 
Plăcerea în iubire dacă ar fi s-o spunem pe cea dreaptă şi poate părea paradoxal, chiar contrar convingerilor unora, iubirea nu este deloc plăcere ori cel puţin nu trebuie s-o urmărim îndeaproape pe cea fizică, cât doar în momentul când ne-am gândi la cea intelectuală, anume plăcerea prin care nu porneşti de la premiza că îţi cunoşti partenera/partenerul (după cât 10-20 de ani?) şi deja şti tot..? Plăcerea intelectuală, asta chiar trebuie s-o urmărim îndeaproape, deşi nu este un apanaj al intelectualilor, dimpotrivă, un proxim deziderat la îndemâna fiecărui om ce are pe cineva lângă el/ea şi ar dori din toată inima să se înţeleagă unul pe altul şi să se iubească reciproc! În aceasta constă tot, trebuie doar să recunoşti că ai în permanenţă nevoia de cunoaştere (specifică oricărui om), plăcerea intelectuală fiind singura ce rezistă în timp, nevolatizându-se după ce nevoia a fost "satisfăcută"!  
 
Şi, după cum există plăceri mentale ce au şi un fel de satisfacţii corporale, atunci totul vine să confirme faptul că fără dragoste nu există voluptate! Nu după cum a spus acest “om de ştiinţă’’ – Freud – ce a ’alterat’ omul în genere, comentând că: omul este caracterizat numai prin pulsiunile sale sexuale, şi dacă ai o dorinţă şi nu o împlineşti ea refulează, uneori se împlineşte în vise dacă în realitate nu s-a împlinit, ori de nu ‘răstoarnă’ inconştientul, ba chiar şi conştientul fiind în fapt ca o energie pentru acest al doilea conţinut psihic; apoi că dorinţa/ele sunt strict sexuale ele se cer neapărat duse la satisfacţie, motiv pentru care neîmplinite ‘’izbugnesc’’, se revolvă... Pe acest fond apărând şi “iubirea freudiană” (libidou-ul) rezultată din mai multe dorinţe sexuale refulate iniţial, dar sublimate dând apoi naştere la ceva sublim (ceva mai mult decât un libidou, o artă poate) . Există ceva adevăr, dar de ce ‘’refulate’’ şi nu împlinite direct prin sentimente de dragoste? Dar na, aceste ‘conţinuturi’ psihologic-afective au cam fost uitate de ‘doctorul’ Freud, care încă din viaţă a fost contestat chiar de către ‘discipolul’ lui – C.G. Jung, ce a găsit la el o multitudine de ‘'nereguli’' teoretice, căci practice... “a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele.” -wikipedia. Din păcate răul s-a extins rapid şi ceea ce avem azi este că există termeni ’masculini’ folosiţi pentru sexualitatea feminină, precum ce nume;te el refulare: ‘’refularea instictelor agresive, de unde rezultă formarea unor tendinţe puternic masochiste...’’, asta datorită presiunilor societăţii comentează el în ‘’Feminitatea’’; apoi insatisfacţie permanentă dintr-un sex...oedipian; acte ratate (adică pulsiuni refulate neîmplinite). Dar, mai şi recunoaşte cumva că ‘’...nu numai de a descrie femeia –sarcină irealizabilă – dar şi de a căuta în ce fel copilul cu tendinţe bisexuale devine femeie.’’... Asta a făcut acest psihanalist care prin prisma sexualităţii proprii a explicat tot, dar în fapt pentru el nu a existat sexualitate feminină... Pe undeva recunoaşte totuşi în mod paradoxal, ca sexualitatea reprezintă o ''cruce'' pentru om..ceva asemănător cu destinul implacabil la greci.  
 
După el un clinician şi doctor în adevăratul sens, William Masters, împreună cu asistenta lui, iniţial, Virginia Johnson, au făcut impresionante descoperiri în domeniu. Ei au început să studieze comportamentul sexual pe diverşi indivizi care şi-au oferit voluntariatul în acest sens. Au observat sute de cupluri făcând sex şi au asistat la zeci de mii de orgasme, însă a venit şi o mare concluzie: că nu-i nimic animalic în sexualitatea umană, ba că plăcerea sexuală nu vine dacă nu există măcar o minimă plăcere prin privirea partenerului ’’de sex... Dacă amţine cont şi de faptul că în anii 50 încă exista o anumită pudoare... la aceasta renunţau subieţii chiar ştiindu-se analizaţi, conectaţi la aparate, plăcerea ce apărea încă din privirile reciproce prindea contur şi apoi ... Ori, azi pe unde se vede cuvântul în cauză, deja există toată atracţia? Ba, că slogane de genul: „dacă sex nu e, nimic nu e!” vin să întărească contradicţia... copiate din altele, normal. Pe când maxima firească zicea de – dragoste - nu despre sex. Probleme de acest gen, exista desigur întocmai lipsei dragostei... Doctorul Masters a cercetat şi comportamentul sexual al prostituatelor, cât şi puţin din altele, însă nu era mulţumit de la început şi nu ştia de ce, până să ajungă la conştientizare prin sprijinul intuitiv al asitentei lui. La contrazis prin multiple dovezi că sexul feminin nu este unul din faşă incipientă - ''scindat.  
 
 
 
IUBIREA.. DINCOLO DE VIS.  
 
Iubirea.. dincolo de vis este acţiune, este o viaţă deplină determinată nu de plăcere, ci de raţiunea ei de a exista, aflată în contradicţie totală cu inactivitatea, cu lipsa de sens a vieţii (ceea ce determină înclinţia către o viaţă hedonică), iar într-un final, cam prevăzut astfel, cu –lipsa ei. Iubirea după ce a fost visată, se iveşte ca o provocare şi se pune în faţa omului în cauză, devine revelată lui şi cu folos pentru el însuşi, scoasă dintr-un preconştient al datului nativ divin al fiecărui om în parte, este ca un nestemat necizelat, neconştient chiar, unde numai acţiunea îl cizelează şi o face conştientă sieşi. Numai actul voluntar o tot finisează şi o înfrumuseţează, atrăgând alte de după alte emoţii, sentimente, frumuseţi, se şi tot perfectează, plecând de la un alt perfect în drumul său ideal. Iubirea dincolo de vis este un ideal, o cale ce tinde spre 'perfecţiunea continuă’, dar pe care n-o atinge niciodată, tot întrecându-se pe sine...  
 
Iubirea dincolo de vis este energie conştientă, ce creşte în progresie aritmetică odată cu datul ofertării ei, pentru că se manifestă ca un eter în jurul persoanei iubite, deoarece se comportă grijuliu, ocrotitor, respectuos şi responsabil. Iată de unde iubirea se asociază din start cu termenii de acţiune, imediat după ce a fost visată, după cum nu o face plăcerea. De unde şi tragem rapid o concluzie: că dacă dragostea nu se manifestă activ şi dacă nu-şi capătă sensul, ori nu-şi însuşeşte termenii responsabilităţii, ea – moare... jurămintele mor. Apoi moare şi omul... singur... pentru că a avut o iubire şi a lăsat-o necultivată, neactivată şi pustie... căci, ce om poţi să fi fără nimic activ în tine şi fără nicio reacţie faţă de visul tău? Nu ai cum să iubeşti altfel, ori eşti activ pentru persoana iubită, ori iubirea născută din vis dispare într-un neant mai mare şi mai corupător decât acela al naşterii tale şi al ei!  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
PLĂCERE VERSUS IUBIRE? / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1524, Anul V, 04 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!