Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Trilogia Divina vs Trilogia iubirii.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trilogia Divină, fără a ne duce cu gândul la trilogia "Divina Comedie" (Dante), care e o reprezentare amplă și dramatică a realității ce scoate în evidenţă şi cizelează adevărul vieţii, caricaturizând răul prin simţul religios, transpare astfel în Creaţie, natură, existenţa oamenilor şi în tot, de fapt.  
 
De mult ştiind că trei elemente Divine sunt în toate elementele existenţiale, se disting in foarte multe lucruri, fiinţe, stări:  
- În existenţa Lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi sfântul Duh;  
 
- În elementele vitale vieţii: apă, aer şi lumina;  
 
- În cele trei ipostaze ce compun orice viaţă: naşterea, parcursul vieţii şi moartea;  
 
- Silogismul perfect ce este compus din două premize (cel puţin) şi o concluzie;  
 
- Trei comportamente ale unei vieţi fericite: atitudinea, stilul de viaţă şi acţiunea;  
 
- Trei atu-uri care întregesc viaţa fericită: prietenia, dragostea şi sănătatea;  
 
- Cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor;  
 
- Cele trei dimensiuni ale spaţiului: lungimea, lăţimea şi înălţimea;  
 
- În geometrie figura perfectă este - triunghiul echilateral..;  
 
- Triunghiul destinului: soarta pozitivă înscrisă, urmarea acesteia şi împlinirea;  
 
-Triunghiul Iubirii, pentru a fi profunda şi perfectă Iubirea trebuie să conţină neapărat cei trei piloni, cele trei dimensiuni sau laturi egale ale triungiului: iubirea -de sine + de semeni +de Dumnezeu.  
 
Şi aşa mai departe, existând în toate domeniile Trilogia Divină, prefigurează de fapt pe Dumnezeu în Trei Persoane - Tatăl, Fiul Şi Sfântul Duh! De aceea şi este Dumnezeu: 'Atotputernicul, Atoateştiutorul, Atoatefăcătorul, noi oamenii aşa numindu-L aşa... în mod profan!  
 
Misterul Mântuirii Divine îşi află existenta pe un astfel de palier triunghiular, putând avea inclus însa un conglomerat de alte trilogii, ca o piramida cu patru feţe sau triungiuri . Dat fiind faptul că de la începutul existenţei umane aceasta se întâmplă, nu avea cum să nu transpară la piramide încă de timpuriu, iar ca Mântuirea omului să nu se desfăşoare după acelaşi ’scenariu’, ori cadru de înfăptuire. În timpurile noastre mulţi şi-au dat seama că primul om nu avea cum să nu greşească, Dumnezeu făcându-l pe om perfectibil cu posibilitatea de a alege, lăsându-i şi tentaţia lângă el... chiar pe trădătorul satanic care ispiteşte mereu (şarpele).. nu avea cum să nu greşească, ştiindu-l slab, ori mai bine zis neîncercat, ne-practicându-şi liberul arbitru încă. Întocmai unei vieţi amărâte şi nedeterminate de o alegere liberă, omul a admirat mereu pe îngeri, considerându-i pe ei perfecţi.. însă, pentru că n-au întocmai liberul arbitru aceştia... În concret, prin relaţia cu Dumnezeu ei se manifestă cu supuşenie condescendentă, numai omul fiind capabil de veneraţie... Se ştie, că singurul act de alegere a unor îngeri a determinat separarea şi apariţia... dracilor. Îngerii apoi, sunt poate că tot „asemenea” Lui, însă nu sunt capabili de iubire şi jertfă perfectă din Iubire precum oamenii. Ori am văzut că iubirea umană profundă este cuprinsă tot de aacea schemă piramidal-energetică divină..  
 
O trilogie a mântuirii şi a conştientizării ei a fost în tot Vechiul Testament, în care vârful a fost desigur venirea Mântuitorului, existând astfel o istorie a mântuirii. Numai Dumnezeu poate şti dacă ar fi fost posibil să fie şi altfel. Însă, în aceste zile ne putem bucura de o încărcătură nativ-psihologică mântuitoare la cote destul bune, pentru cine încearcă şi este conştient de aceasta în a-şi însuşi cât mai mult din ’datul’ Mântuirii colective, care i se datorează desigur – lui Isus. În zilele acestea nu mai cred foarte mulţi că sunt damnaţi (fiind şi treaba autoeducaţiei de fapt) şi că au un destin implacabil precum vechii greci, care de altfel filosofi fiind presupuneau un rol activ de nesupunere faţă de vitregiile „sortite”, acest lucru reprezentând mântuirea personală – o altă previzualizare păgână a mântuirii, de altfel.  
 
O revelaţie poate fi faptul conştientizării prin fiecare celebrare a Naşterii lui Cristos, precum că aşa a început adevărata mântuire a omenirii, care nu se putea înfăptui fără viaţa de multe ori necunoscută că a fiecărui om în parte, sau a tâmplarului Isus, activitatea mântuitoare sau pastorală a lui Cristos Isus şi Învierea. Starea aceasta din urmă reprezentând vârful Trilogiei Mântuirii, care nu s-ar fi îndeplinit fără o Iubire extremă a omului, a celui creat de către Creatorul Său. Naşterea lui isus Cristos este baza Trilogiei Mântuirii, pentru că „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Său Fiu..” pentru a înfăptui planul salvgardant. Dacă am istorisi pe scurt: ca bază şi latură ce oferă stabilitate triunghiului echilateral ce reprezintă linia prima Mântuirii de la care au luat naştere celelalte este - Naşterea Lui; laturile celelalte ce au reprezentat o viaţa Lui de om, dar, pe de altă parte, şi de Dumnezeu prin minunile şi faptele de toată măreţia a lui Isus, culminând desigur cu Învierea.  
 
Asemeni Lui - Dumnezeu în Trei Persoane - este şi Iubirea cea mai profundă a omului matur, care desigur a trecut şi el prin toate încercările, învăţând iubirea şi chiar jertfa dacă a fost necesară de a o înfăptui în numele ei. O iubire profundă are astfel baza sigură prin iubirea lui Dumnezeu, după cum sunt unele „curente” (carenţe) ce afirmă că „toată iubirea vine de la Dumnezeu”, iar în măsura în care o poate capta, o şi poate da mai departe... eiii, nu chiar „toată”, deoarece şi omul prin micimea lui tocmai este capabil de o mare iubire! Fiinţa umană nu este doar un instrument simplu de captare al iubirii..! Căci, dacă ar fi fost aşa, în momentul prin care nu ar mai fi capabil s-o primească, ce ar mai avea de dat? Omul este „asemenea Lui” şi are posibilitatea de a o produce la cotele cele mai înalte, pentru a se manifesta pe două laturi: una ar fi în iubirea de Dumnezeu văzându-se din iubirea de semeni, iar a doua din contribuţia la Creaţie şi din iubirea faţă de ea, însă baza lor dacă nu ar exista – ele nu pot fi fără iubirea de sine... Iubirea de sine are şi ea o trilogie, din care desigur ar trebui să primeze binele-i personal, acela care pregăteşte persoana pentru o altă iubire, compunându-se ea din: realitatea persoanei, părerea altora şi, trei, părerea personală despre sine, dintre care aceasta din urmă formează o coeziune şi aderenţa la iubire pe baza celorlalte. O iubire faţă de semeni ce nu ţine cont măcar de unul dintre acei semeni, cred că nu-i întocmai aşa, la fel cum nu poţi să spui că iubeşti pe Dumnezeu dacă nu-ţi iubeşti aproapele...  
 
 
Dumnezeu prin jertfa Fiului Său, prin Naşterea, Păstorirea şi Învierea Lui toate aceste lucruri a vrut să le conştientizăm cât mai bine. Este unul din motivele acestor strofe.  
 
 
A venit Pruncul Isus,  
 
Cel cu Speranţa de sus,  
 
Fiul Celui de la Început,  
 
Era şi când Totul era mut,  
 
Cel Care din imaterial a creat,  
 
Şi cu Tatăl, Toate Le-a înfiinţat,  
 
Le-a insuflat al Său spirit curat,  
 
Cu Sfinţenie toatele a ordonat.  
 
 
 
Şi, venind Pruncul Isus,  
 
Cu-o şansă pentru cel răpus,  
 
Din cauză că Puritatea a stricat,  
 
Mijind Orânduirea cu al său păcat,  
 
Şi EL din speranţă s-A Întrupat,  
 
Pe om din deziluzie A salvgardat,  
 
Legiferându-i natura de a se mântui,  
 
Cu şi prin atitudinea - de a fi copil.  
 
 
 
Pruncul Isus prin a sa venire,  
 
Ne cheamă asiduu la mântuire,  
 
Arătând cum din iesle înfăşat,  
 
Mesia şi Rege deplin ne-a înfăţişat,  
 
Că puterea nu-i în sceptrul mai mare,  
 
Iar tronul nu e al regalităţii salvare,  
 
EL realizându-L în libertatea de a iubi,  
 
Pe cel mai slab cu dăruire - de al sluji.  
 
 
 
Pruncul Isus cu a sa venire,  
 
Ne arată cea mai mare orânduire,  
 
O regalitate far’de aleasa coroană,  
 
Că n-ar fi pentru viaţa o fericită ramă,  
 
Că alta de seamă ar fi cea în dăruire,  
 
Căutând binele, mângâind făr’de mărire,  
 
Creşterea sufletească fiind o mulţumire,  
 
Iar pacea universală nu veşnică amintire!!  
 
Referinţă Bibliografică:
Trilogia Divina vs Trilogia iubirii. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!