Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Necrologul personal...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eşti frumoasă ca un buchet de zâmbete,  
 
Graţioasă precum însoritele sâmbete,  
 
Cum râsetele ce din inima-ţi valsează,  
 
Şi-n culorile-ţi vi chipul îţi desenează.  
 
 
Dar zâmbetul tău îmi trezeşte regretul,  
 
Că n-am iubit cu patimă eu marafetul,  
 
Că-ntre nimicniciile judecaţilor strâmbe,  
 
Mi-am nimicit între nimicurile cutume,  
 
Izvorul vieţii..  
 
Grecii nu scriau necrologuri, şti, ei puneau o singură întrebare ca şi cel care oficiază o căsătorie: “dacă cineva are ceva împotriva întemeieri acestei căsătorii să vorbească acum, sau să tacă pe vecie”. La moarte de ce nu ar fi la fel? Iată de ce îi cred pe greci atunci când întreabă – “a trăit cu pasiune pe timpul vieţii lui?” Dacă răspunsul era afirmativ, mortul era liber să meargă în groapă.. de fapt, libertatea se referă la suflet, afirmaţia pozitivă insuflându-i prin rugăciunile celor dragi lăsaţi în ‘urmă’ dezlegare de orice promisiune încă neîmplinita în momentul morţii, şi respectiv ridicarea la cer.  
 
Poate inventez.. însă, nu şi necrologul personal.. Văd.. Am murit de tânăr.. ori, că totuşi se pare că trecuseră mai mulţi ani peste mine. În viaţa mea am căutat mereu să ajut pe alţii, iar de nu aveam pe cine ajuta într-un anumit timp, căutam eu pe cineva. Dar, deseori în vâltoarea vieţii, mai mereu venea câte unul şi altul ca într-o trecătoare. Asta mi-a fost şi profesia... deseori deveneam obsedat de faptul că nu ştiam cum să ajut... Obligaţia profesională de altfel nu cerea prea multe decât întocmirea anumitor documente (de acoperire) şi câteva chestii mărunte dăruite, drumuri făcute, anchete însă chiar după ce pleca omul, rămâneam nemulţumit.. Inventăm tot felul de servicii, legăm tot felul de reţele pentru beneficiari menite să le înlesnească lor mai multe decât puteam eu oferii, dar tot nemulţumit rămâneam.. Îmi vedeam iubirea deficitară... Uneori, ‘reţelele’ mele inventate erau mai mult decât cele ‘obligatorii’ prin profesie ca să zic aşa.  
 
Necrologul meu e legat de tine, însă.. de faptul că n-am iubit pe cât aş fi putut, că m-am legat de mărunţişuri, de, de propria răstignire a vinovăţiei pe care nu reuşeam s-o depăşesc, de faptul că te-am iubit, dar n-am ştiut să arăt şi datorită faptului că toate astea mi-au împiedicat pasiunea... Nu m-am iubit nici pe mine, m-am risipit şi m-am împiedicat în propriile-mi etichete catumiare.. Tu m-ai atras din prima clipă în care te-am văzut, întâi prin poze, apoi.. datorită libertăţii şi independenţei pe care o ai, datorită seninătăţii şi optimismului cu care întâmpini orice situaţie, chiar de-ar fi una critică, datorită judecăţilor... M-ai atras datorită modului cum te doare de tot chiar pe cât într-un cot: de fiţe, figuri şi de orice viaţă construită artificial, dar zănatecă.. Mi-ai plăcut pentru că încercai să ajuţi oamenii şi-ţi îndreptai atenţia către orice suflet apropiat, mai ales aflat în suferinţă. Fizionomia ta mă atrăsese şi ea în mod mistic.. chit că femeile prea slabe m-au atras întotdeauna, singurul regret pe care-l iau cu mine este însă acela că n-am reuşit să iubesc.. n-am reuşit măcar să-ţi fiu prieten, dar ce să mai spun de cât ţi-am greşit.. motiv pentru care merit să umblu pe pământ ca un strigoi... după aceasta cernere a mea. Mi-a plăcut sita ta, căci e una fină, faina cea fină o să-i vină... eu am murit.. Pentru singurul regret că n-am iubit pe nimeni.. Astfel, sunt îndreptăţiţi toţi să nu mă dezlege la înmormântarea mea de cele pământeşti şi să nu mă lase liber să zbor/zburd în cele cereşti, după cum ar fi normal. Normalitatea mea este aceea în care bântui aşa după cum am bântuit întreaga mea viaţă.. nimic nu am făcut.. m-am fluturat în vântul cel mai mare, mi-am vânturat şi materia cenuşie existent vreodată... Cred că am trăit degeaba şi am să bântui cu plăcere pentru răscumpararea a încă vreo două vieţi, chiar şi pentru a ta de se va putea. Dar, regretul...că n-am făcut destul..mi-ar plăcea să existe reîncarnarea, după cum se laudă infatuaţii ce n-au făcut la fel nimic, dar..  
 
De viaţă n-am fost prea deloc cleptoman,  
 
Chiar dacă deseori n-am avut vreun ban,  
 
Am găsit ceva de dat -viaţa de necubanat,  
 
Calculări prea nevenite şi ostoite în nedat...  
 
Ştiu, dacă aş fi avut cum să fac ceva pentru tine, şi mai ales dacă mi-aş fi dat viaţa aceasta trecătoare, m-aş fi simţit liber oriunde, dar e ‘viaţa (mea) - motivul pentru care bântui.. Ţie ţi-aş fi lăsat tot ce am în momentul în care am plecat, nu prea multe de fapt, decât un ‘cort’ de stat, prea mare de altfel, să locuieşti cât mai trăieşti tu, şi scrierile mele pe care nu le-am terminat pentru că nu le merit aşa, însă, dacă nu mai erai lângă mine.. Poate că singurul şi cel mai mare regret este că ţi-am vorbit urât şi te-am îndepărtat de tot.. că n-am văzut sensibilitatea ta, ci doar prefăcătorie – chipurile - în tot ceea ce făceai şi ziceai... şi am înţeles prea târziu cum eşti.. Ţi-am interpretat cum doream orice acţiune, chiar şi dorinţă... Acum chiar de m-ai ierta şi m-ai elibera astfel de răul făcut nici nu mai am cum să le primesc în astă lume... - Astălalta lume.  
 
Răspunsul tuturor precum că m-am târît pe pământ cu ‘pasiune’ m-a trimis cu gândul la tine, la înfăţişarea ta dragă pe care o mai mângâi ca prin vis-neîmplinit.. mereu. Te-am văzut puţin în realitate precum eşti.. sau, poate că.. dar foarte mulţi ani te vedeam în locuri în care realmente ştiam raţional că nu eşti acolo, însă festele ce-mi juca imaginaţia.. faptul că şi tu ai o posibilitate vastă de schimbare rapidă şi de a te semăna în fapt cu cele mai frumoase femei ale lumii fără ca să fi! Frumuseţea ta nu-I una monumentală, cu atât mai puţin una rece. Frumuseţea ta vine din interior, din comunicarea fără de interpretare a mirajelor interioare existente în tine. Poate de aia nici nu ţi-ar fi trebuit moştenirea ce aş fi putut să ţi-o las, pe care desigur aş fi întocmit-o înaintea necrologului. Cu atât mai mult mi s-a întâmplat să te văd în locurile în care ştiam că exişti, moştenirea ta.. Căci, ochii-ţi şi privirea, ea îmi ofereau energie, inspiraţie şi bucurie de a trăi mult timp… chiar şi după moarte, pentru ce simt că trăiesc şi acum! Însă, tu încă mai eşti! Eu nu..  
 
Referinţă Bibliografică:
Necrologul personal... / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1429, Anul IV, 29 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!