Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Relaţiile între sexe – valori şi atitudini. (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dacă preocuparea principală a unei ştiinţe umane este studierea fenomenelor sociale şi a modului cum apropierea de altul sau de celălalt capăta importanţă, consimţim că relaţiile interpersonale sunt decisive în armonizarea unei societăţi, ea indică şi faptul că este un criteriu determinant în fericirea individuală. Însă, după cum sunt atâtea transformări rapide ce se impun societăţii, ce nu rămân fără urmări, şi cum diversele ori multiplele probleme cu care se confruntă societăţile actuale, ca rezultat a exacerbării individualismului, a egoismului exagerat, mica „celulă a societăţii” nu are cum să rămână neinfluenţată...  

De aceea, ţin să menţionez, datorită faptului că au fost câteva menţiuni visa-vis de articolul precedent, fragment din cartea „Relaţiile dintre sexe-..”, precum că s-a spus că este ideologic..! Înainte de toate trebuie să repet că acestea precepte sunt ştiinţifice, „idealistice sau mai mult practicabile, indicând cum ar trebui să fie, ori studiază ceea ce este prin prisma a ceea ce ar trebui să fie (după cum sunt motivaţiile încheieri unei căsătorii, sau pe care poate continua a fi un cuplu), chiar ideologie dacă e, ele sunt şi un rezultat al normalităţii, ajungându-se ca la orice ştiinţa la nişte legi. Eu doar redau (chit că combin la modul cum sunt) într-un mod specific pe baza celor învăţate. În plus, sunt concepte practicabile, sunt de la oameni şi pentru oameni, ori dacă n-aş fi fost de convins n-aş fi aplicat vreodată ceva din acestă ” cunoaştere”. Acestea sunt ca nişte vitamine ce pot fi cumpărate pentru administrare sau pot fi lăsate în continuare în vitrinele puse spre vânzare. Oricine ia acestea are un plus, iar cine nu.. în cel mai fericit caz poate stagna... Dar, cu dragostea, cu sau fără căsnicie ea poate doar evolua, dacă „stagnează”, de fapt regresează... Este în virtutea dragostei – evoluţia! Întocmai de aceea, de cele mai multe ori regresul este tardiv... constatarea lui, dacă dragoste nu e.  

Dragostea se compune din/prin multe piese într-o căsnicie (poate şi de aceea negativismele spun că e inexistentă în ea), acest mare puzzle cam trebuie să aibe fiecare piesă... altfel... Nu poţi găsi nici primul element dacă nu eşti interesat, dar dacă eşti şi te menţii cu o anumită ’concentrare relaxată’ în completarea aceasta, nu numai că vei găsi una, două, zece piese ce au ’curs’ de la sine, odată ce prima piesă a ei a fost bine pusă. Cum la început spuneam, nu are cum să efluzioneze într-un caz numai o funcţie a ei ce este funcţionabilă, celelalte fiind slabe sau neexistând, după cum aminteam şi de sex, respectiv funcţia de reproducere {da, vrând-nevrând la asta se referă în mod expres, unde totuşi sexul (un instrument?) e doar o parte mică din întregul acestui proces}. Este un tot familia, dacă ea funcţionează atunci este datorită funcţionarii tuturor elementelor ce o compun! Vestea care pare a aduce ’nefericiri’, este aceea că tot timpul trebuie menţinută această ’concentrare’, chiar dacă se şi referă la simpla ascultare a celuilalt, ori la o comunicare plăcută, de altfel. Însă, o comunicare eficientă presupune înainte de toate - ascultarea - prin simple renunţări personale, în sensul de a nu interpune/întrerupe că şti deja ce vrea să spună interlocutorul şi mai ales de a nu duce discuţia în sensul dorit (poate pentru câştig?), ci pur a asculta şi a înţelege ce vrea să spună interlocutorul cât mai exact (-mai multe la „comunicare”). Nu poţi efectua o simplă ascultare dacă mereu cauţi să sugerezi, să implementezi, să spui des ceva ca o sugerare a unei nevoi personale sau mai multe, pentru ca celălalt s-o aducă la îndeplinire (căutarea plăcerii – instinctive?).  

În ziua de azi prea se consideră că plăcerea este factorul dominant în a rezulta fericire.. mmm, răspuns greşit! S-a dovedit ştiinţific că nu împlinirea tuturor dorinţelor poate duce la fericire, ci dimpotrivă, acest deziderat împlinit ar conduce la nefericire! Există şi nedumeriri în acest sens, prin care subiecte de caz îşi manifesta nemulţumirile faptului: „cum e posibil să fie aşa de tandru înainte, dar apoi după act să fie atât de indiferent?”; bine asta ţine un pic şi de fizionomia sexuală specifică, însă mult mai mult de educaţie şi de acea concentrare.  

În primul rând pentru că cine are posibilitatea de a-şi satisface toate dorinţele nu are cum singur prin natura umană, iar asta ar presupune ca în permanenţă să ‚lucreze’ unul pentru noi; ori, de n-ar fi sclav/ă o persoană nu are cum să facă asta pentru altă persoană mereu... Doar în anumite cazuri, dar nici atunci, dacă prin absurd s-ar putea înfăţişa aşa nefericirile omului ce şi-a îndeplinit toate dorinţele (nu-i vorba decât prin absurd, repet): întâi de toate n-ar exista satisfacţia redată de efortul personal..; 2-legat şi de prima, precum că ceea ce-i procurat/produs de altul, acel lucru produce bucurie aceluia ce l-a produs şi nu aceluia care îl are sau îl domină..; 3-dominarea lucrului astfel apare ca un ’intrus’ ce produce insatisfacţie-neplăcere şi nu bucurie/plăcere, cu atât mai puţin fericire, amintind mereu de incapacităţi şi nu de...; 4-poate că în primul rând trebuia menţionat faptul că acea persoană ce vrea şi cere că-şi doreşte ceva anume, ca şi îi „trebuie” neapărat, trecând peste frustrările de altădată, când tot la fel nu singur/ă şi-a procurat ceea ce şi-a dorit, iată cum deja am menţionat despre fricţiunile ce intervin în faptul de a solicita.. Persoana care mai mult cere, foarte puţin produce...! Oare să fie foarte căutată această persoană pentru căsătorie? Poate fi dacă e frumoasă, dacă are bani, sau este o perdsoană celebră, dacă şi găseşte pe cineva care suferă de sindromul ’ajutorului permanent’... În orice caz, ’ajutorul permanent’ nu are cum să fie chiar aşa de permanent.. Până şi mamele ’super-protectoare’ îşi satisfac anumite nevoi prin ’protecţia’ lor: poate cea de dominare, sau acea de a nu rămâne singură..? cine ştie..  

Venind astfel vorba de faptul de ’a cere’, mai mult sau mai puţin direct, nu cred că trebuie să existe într-o relaţie ce a devenit compactă şi deja membri ei se cunosc şi ştiu deja despre aşteptările/năzuinţele/trebuinţele/nevoile celuilalt partener, cu atât mai puţin în dragoste. Se cere la început, se cere atunci când nu se cunoaşte de către unul o nevoie sau o aspiraţie a celuilalt, sau atunci când prin schimbarea comună - unul a evoluat mai mult (după cum este normal să se întâmple) şi necesită o cerinţă nouă. În orice caz, nu presupunem ideologia prin care membrii cuplului se înţeleg prin gesturi, sau din puţine cuvinte, ori din ochi numai, deoarece comunicarea este totul!! Comunicarea căpăta mai multe dimensiuni într-un cuplu, putându-se a comunica în mai multe feluri decât în mediul cotidian, sau chiar familial (de provenienţă). Cerinţele sunt şi ele de mai multe feluri, iar unele repetitive sunt ’permise’ datorită unor situaţii în care un partener poate fi în imposibilitate de a le şi satisface singur, aşa după cum ar fi în cazul invalidităţii fizice. Numai că prin spirit, ori numai prin simpla dragoste manifestată pentru ajutor, aceste persoane îşi pot câştiga ’independenţa’, ingredient necesar în exercitarea liberă a dragostei (mai multe la „in/dependenţa vs. ne/siguranţă?”)  

Cap. II –Valoarea şi semnificaţia unirii pentru individ.  

Motto:” Valoare este întotdeauna o victorie!” N.Râmbu  

Am văzut cum relaţiile interpersonale sunt decisive în amonizarea societăţii, dacă sunt pozitive şi nu centrate numai asupra unui individ din cadrul unui raport. Am văzut că relaţiile interpersonale pozitive reprezintă un criteriu determinant în fericirea individuală, de orice ordin ar fi relaţia (de afaceri, prietenie, de căsătorie, de învăţătura ori artistică, ori alt gen). Aceasta se întâmpla deoarece însăşi societatea funcţionează pe nişte valori, oricât de „rea” ar fi la un moment dat, ea prezintă „valorile ei de subzistenţă” oricărui individ de la nivelul comun, fiecare trebuind să şi le însuşească pentru a funcţiona el însuşi în consens cu societatea. Individul porneşte în viaţă prin a asimila valorile existente în primul rând, pentru a se integra în societate, putând genera apoi el însuşi valori. Astfel, se formează o societate, ori la scară mică o familie, prin însuşirea unor valori comune. Pentru aceasta, nu numai ca membrii unui cuplu trebuie să „urmărească” aceleaşi valori comune, ceea ce îi şi apropie chiar de la început, ci să le exercite prin misiune personală, respectiv prin ceea ce se numesc „rolurile familiei” sau cuplului. Scopul misiunilor fiind fericirea personală şi a celor din jur.  

Fericirea este scopul suprem al fiecărei fiinţe umane, iar exercitarea ei pentru individ nu are cum s-o îngrădească pe a celorlalţi din jur, ba chiar devine molipsitoare! „Individuaţia”, după cum este la C.G.Jung, concentrează umanitatea în individ printr-o sinteză, unde descoperind „Sinele” omul se vede unit prin acest „bătrân milenar” (C.G. Jung) cu ceilalţi. Astfel, disponibilitatea de a iubi intervine după aceasta constare personală; după cum şi Erich Fromm comentează: ’’că nu ai cum să iubeşti pe altul dacă nu te iubeşti pe sine şi nu ai cum să te iubeşti pe tine dacă nu iubeşti chiar un mic copil. Isus tot astfel spunea ceva de genul: „poţi spune că îţi iubeşti copilul dacă aceluia al vecinului îi dai pietre zicându-i că e pâine?” Iubirea este un tot!!  

Diponibilitatea de a iubi intervine după descoperirea personală a Sinelui din sinele interior, raportul de umanitate fiind covârşitor în acţiunea de a iubi, iar capacitatea ei face ca totul să fie uşor prin prisma viziunilor că: ceilalţi nu au numai defecte, ci mai multe calităţi, ceea ce prin această viziune poate indica posibilităţi multiple de iubire! Schimbarea aceasta de viziune intervine (după Jung) în urma recunoaşterii „umbrei” personale, reprezentând prima etapă a evoluţiei şi condiţia primă de a ajunge la sinele personal. Aceasta constituind o problemă societală, deoarece „valoarea societăţii este dată de valoarea individului” (Jung). „În primul rând este procesul interior de integrare, iar în al doilea rând este procesul la fel de necesar pe care îl presupune relaţia obiectivă” – C.G. Jung. Cu alte cuvinte dragostea nu este doar subiectivitate, sau nu numai nişte nevoi singulare individuale fără de raportare la general. Cu toate că ’generalul’ dacă s-ar referi la ansamblul societăţilor actuale mai multe piedici ar pune în bunul mers al căsătoriilor. Atunci poate că ar trebui să ne referim la o societate posibil mai perfectă din trecut, la una ideologica, sau la una inexistentă? Poate tot aşa, la una ideală, ştiinţifică chiar, existenţă în orice timp, chiar cu riscul de a nu fi prea băgată în seamă, deoarece se ştie cum întocmai ‚senzaţionalul, neconvenţionalul şi exemplele negative ies în faţă. Însă, deseori oameni buni şi casniciile bune nu sunt văzute ca fiind aşa prea des, căci sunt ignorate, dar nu tot la fel de puţin face..  

Astfel, cam întotdeauna „normalul” este acela ce formează ‚generalul’ sau chiar ‚abstractul’, într-o societate. Dacă există în cest fel persoane ce au avut casnicii nefericite nu au nici drept de a încerca a influenţa cumva pe cineva care nici nu a întemeia una. Acesta din urmă ar trebui să aleagă dintre cele pozitive, chit că nu ar fi văzut una concret, însă o are ca o viziune perpetuă în mintea sa. Deci, totul începe de la individul care se integrează în sferele culturii, alcătuindu-şi convingeri şi norme personale de urmat, pe baza unor credinţe şi valori ce au fost exterioare. Procesul continuându-se cu „relaţia obiectivă” (Jung), adică cu modul practic în care valorile inserate în interiorul omului acţionează într-un sens sau altul prin – atitudini. Atitudinile fiind formate de „general” sau de caracterul „normalitate”, ajung motive de întemeiere a căsătoriilor.  

După caracterul „normalitate” avem astfel familiile ce se disting ca instituţii ale societăţii, următoarele:  

- Familia organizată, în care sunt prezente şi active toate funcţiile ei (biologică, economică, funcţia de solidaritate şi cea de educaţie şi socializare a copiilor);  

- Familii dezorganizate, întâlnite din ce în ce mai des, dar nu „normalizate” de anumite valori, deoarece prezintă anumite funcţii vulnerabile sau chiar inexistente şi în consecinţă se dezorganizează treptat.  

Astfel, termenul „normalitate” într-o societate variază în funcţie de diferite accepţiuni:  

- Accepţiunea curentă- care priveşte modul de manifestare a unui fenomen după o anumită frecvenţă (ex. un tip de familie) în funcţie de valorile societăţii respective. Într-o altă paranteză fiind spus, să sperăm că familie dezorganizate nu vor devenii niciodată normale..!;  

- Accepţiunea legală, cea care este conferită de funcţionarea legilor în vigoare, apărute de altfel pe baza valorilor generale. Deci, dacă o anumită căsătorie are acte în regula este mai normală în pofida altor curente ’ideologice’ ce încearcă să destrame aceasta accepţiune;  

- Accepţiunea morală, aceeia care de fapt determină apariţia valorilor, ea priveşte etica normalităţii unui tip de familie ce poate fi dat ca exemplu, dar care deseori este ignorat în societatea actuală, pentru că posibil nici nu prea e vizibilă pentru ea. Mai pe larg când vom aminti despre valoarea intrinsecă a căsătoriilor, care poate fi în consens cu această accepţiune dacă este întemeiată pe sentimente reciproce şi motivaţii intrinseci a partenerilor. Ea nefiind în consens pe aceasta accepţiune dacă parteneri au motivaţii extrinseci.  

După aceste accepţiuni ale normalităţii putem clasifica anumite căsătorii într-o ierarhie valorică, dacă ne-am propune.  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Relaţiile între sexe – valori şi atitudini. (II) / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!