Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Iubire > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Trilogia prieteniei şi a iubirii.

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe când nu se ştiau, se cunoşteau,  
Pe când doar se intuiau ei se aflau,  
Înlăuntrul aveau schema prieteniei,  
Aşteptând doar momentul picanteriei.  
 
Pentru noii straşnici prieteni vechi,  
Haini în a păstra valorile străvechi,  
Ce-şi făceau calcule amiceşti corecte,  
Ar împlini-o în condeileşti perfecte.  
 
Ei fost-au mereu ştrengari copilăroşi,  
Fără de pretenţii de a fi şi muieroşi  
Că puternici amun-trei, dar împreună,  
Erau cucernici în crezul de le-a fi totuna.  
 
Tot-una de ar trăi far’de-ale lor valori,  
Ivite prin ei ca şi straşnice splendori,  
Ce-au mai fost şi între ai lor părinţi,  
Le-au insuflat aşa conduite cuminţi.  
 
S-au întâlnit întâmplător într-o gară,  
Aşteptând maşina să-i ducă la şcoală,  
Cum numai din două vorbe s-au plăcut,  
Lăudând şi clipa când s-au cunoscut.  
 
Aiurind în juru-i ce a putut vedea?  
Necrezând prudent de se tot freca,  
Că nu-i venea a crede apariţia albă,  
Ce i se înfăţişa ochilor atât de dalbă.  
 
Dorin uitându-se la el aşa trecător,  
Nu i-a scăpat mină gravă de Alinişor,  
Uitându-se şi el în treacăt fu mirat,  
De aşa faţă nobilă ce-i de admirat!  
 
Alin cerând scuze, fugind se duse,  
În direcţia fetei ce dulce apăruse,  
Dar ajuns acolo nici că mai era,  
De-ai fi zis că vântul o spulbera..  
 
Trecând Alin căile ferate înapoi,  
Era bonsumflat ca grasul de cimpoi,  
Dar văzând un om al gări, îl întreba  
,Cine-i fata frumoasă şi ce aştepta?’  
 
Omul gării ca şi când ştiia deja  
Ceea ce omul nou ar vrea a afla,  
Începu a cuvânta parcă din barbă,  
Vorbe ce’s tari, dure ca de bardă..  
 
'Fata aceea tinere, avuse un bărbat,  
Plecă-n străinătăţi şi mult n-a stat,  
Că angajat la negru sfârşitul şi-află,  
Când şi trebuind să vie pe îndărăt…  
 
Fata tânără şi atunci l-a aşteptat,  
De nici vestea aceia nu va fi aflat,  
Şi-a stat atunci pe aici mult şi bine,  
Întrebându-se de ce soţul nu-i vine.  
 
.După un timp ea primise şi vestea,  
Primind în altă zi finalul de poveste,  
Ce n-a făcut-o vreodat să se schimbe,  
Că-n straie negre nu poate să s-aline..  
 
De atunci a refuzat orice altă ofertă,  
Primind ofrande mari şi de etichetă,  
Ea mereu vine pe-aci şi îl aşteaptă,  
A şi zis chiar de-ar fi pentru altă viaţă.  
 
Mulţumi Alin şi tulburat s-a îndepărtat,  
Nu-i venea de a crede ce el a aflat,  
Plăcându-i nu numai ce a văzut,  
Ci ceea ce lui în cap i-a şi căzut..  
 
Inima-i cam bătea în el aşa de tare,  
Îi stăteau şi coastele să zboare,  
Dar îi păsa de apariţia cea alb-aurită,  
Înamorat simţirea-i trebuia strivită?  
 
Nici îndrăgostit imaginea s-alunge,  
Cum ar putea plăcerea a străpunge?  
Nu putea, şi pe-un loc luă o hotărâre,  
În fiece zi la acel loc şi ceas, să revie.  
 
Alin şi Dorin tot prin gară stând,  
Alt tren veni cu roţile scrâşnind,  
Se pomeniră cu altul pe lângă ei,  
Iată cum deja erau ca şi tustrei.  
 
Mălin doar întreba într-o doară,  
Ce avea să-l ducă la a lui şcoală,  
La care se-nscrise abia în acel an,  
Dar părea şi cam prea năzdrăvan.  
 
Venise maşina ce avea să-i ducă,  
Trecură prelung pe lângă o luncă,  
Pe la care au mai venit şi-altă dat,  
Cu prietenii veseli la un scăldat.  
 
La internat într-o cameră fiind,  
Cuvinte deştepte cam nezăbovind,  
I-au ferecat pe vecie-n prietenie,  
De i-a legat cuvinte de cucernicie.  
 
Vrednicia de a fi lor înşilor fideli,  
Înţelepciunilor fără de corecteli,  
Dintre a relaţiilor cele de amici,  
Ce n-au inimi mici ca de licurici...  
 
Începutul anului li s-a părut drăguţ,  
În orice cuvânt găseau ceva finuţ,  
Tot ce era pentru suflet trebuincios,  
Încântări despre totul le era duios.  
 
Numai directorul cam mare zurbagiu,  
Nu pre zâmbea de la orice zbanghiu,  
Ci avea cuvinte tăioase pentru toţi,  
Să-l contrazici cumva.. nici că poţi.  
 
Nimeni nu putea să-i iasă din cuvânt,  
Cu atât mai mult un boboc mărunt,  
Ce învăţa şi el la ‘şcoală superioară,  
Înghiţind se bucura ca de-o ‘fanfară.  
 
Lumea veche deja ştia că-i patronul,  
Impecabil şi aspru precum filfizonul,  
Ce-şi justifică orice idee/judecată,  
Nu părea şi o minte prea umblată.  
 
Pe orice greşeală punea o pedeapsă,  
Prea ‘echilibrată pentru orice clasă,  
Căci de la exmatriculări nu se abătea,  
Fiind chiar toată clasa de se zbătea..  
 
Nu-şi acceptă lui niciun compromis,  
Chiar de şcoala lui ar fi pe-un abis,  
Profesori neascultători - concediaţi,  
Căci mulţi pe liste erau ‘aşteptaţi’.  
 
Aşteptaţi de el ca apoi să-i alunge,  
Reputaţia şcolii lui de a nu-i străpunge,  
Ci implantându-le tentaţia de a rezista,  
Sugerând a nu piarde orgoliul a-i preda.  
 
Mălin bobocul iată ce va fi aflând,  
Pe unde bucuria s-o fi fluturând,  
Îl răpuse din prima zi o greutate  
Când mai greu i va fi o banalitate...?  
 
În cameră îşi întreba colegii dacă,  
Ar mai putea să meargă în barcă,  
Prin parc sau la scăldat pe luncă,  
Când bucuria lui n-o să-i ajungă?  
 
Alin şi Dorin, ce fost-ai ei altădată,  
Fiecare an li s-a părut ca niciodată,  
Au comentat că se şi mai poate ieşi,  
Din toate ale studiului să-ţi revii.  
 
Dar că ieşind mai mereu prin oraş,  
Nu ai la soldă un plus de fluturaş,  
Ci tot acela-i, dar cu mult mai mic,  
Tras ca-n pradă printr-un mic ilic.  
 
Lăudată-i şcoala că-i prestigioasă,  
Nimeni n-ar fi aşa educat acasă,  
Cu solde şi burse pentru fiecară,  
Bun în ceva şi nimeni nu-l doboară.  
 
Aşa că Mălin se dedică să înveţe,  
Uită şi de fata dintre-n toate fete,  
Fată ce-i şi mângâia faţa în somn  
Şi-l ajută oricând cu energie-ton.  
 
Aşa că orice zi cam părea la fel,  
Cu ce şi aveau de învăţat altfel,  
Cu câte’o zi de ieşire şi-n oraş,  
Simţind soarele ca pe-un imaş.  
 
Din cotidian ieşiau ei câteodat,  
Povestind ce au făcut vreodat,  
Mălin despre dragostea din pai,  
Pe când copil îi cânta ei din nai.  
 
Se tot întreba tare la ai lui preteni,  
Cum atât de mic viaţa s-o piepteni,  
Părul Sofiei să-l răsfeţi şi să-l iubeşti,  
Mut şi mult pe ea s-o tot drăgăneşti..?!  
 
Povestea-i mare cam aşa de dulce,  
Ce prin tonele de simpatie te aduce,  
În mirajele copilăriei de frăgezimi,  
În preajma simţirei fără de patimi.  
 
I se aprindeau obrajii tot amintind,  
Cum ei ‘pajii câmpurilor’ hoinărind,  
Zburdau şi se jucau prin tot fânul,  
Adunat în căpiţe cum e la românul.  
 
Alin şi el se aprinse-n astă horă,  
Recunoscu că nu-i treaba minoră,  
Să se furişeze în orice zi la gară,  
Ziua când nu-i acolo îi e o povară.  
 
I se înroşiau obrajii când povestea,  
Ce mult a adorat acea micuţă stea,  
De când auzi întâmplarea ei ciudată,  
Că-i plăcu mult credinţa ei adorată.  
 
Povesti cum fuge în fiece zi la gară  
Şi se aşează în faţă ei de alb-maramă,  
Privind-o îndelung inima-i bate tare,  
Cu frica că pe morţii ei ar să-i scoale..  
 
Dorin privea la ei încântat şi tăcut,  
I se părea lui că în inimă e ‘mut,  
Că nu s-a îndrăgostit vreodată,  
Şi n-a simţit pasiunea niciodată.  
 
Povesti şi el că deseori compară,  
Feţele fetelor ce prin oraş răsară,  
Din izvoarele oamenilor nesecate,  
Ce din frumuseţile lor sunt izvorâte.  
 
Mălin se miră de cum ei aminteau,  
De ieşirile prin oraş ei tot ziceau,  
Deşi mai deunăzi ce lui i-au indicat,  
În oraş prea des să nu fie umblat?!  
 
Atunci ei i-au zis ceva ne-mai-auzit,  
Povestea prea greu de mărturisit,  
Căci şi zidurile au urechi pe acolo,  
Şi dintre toţi se pot trezi pe dincolo.  
 
În şoaptă îi ziseră de o altă fată,  
Venea la şcoală ca o preacurată,  
Fiind ea fata boss-ului avea voie,  
Tatăl accepta oricum fără de nevoie.  
 
Ca fata singura-i lui dragă odraslă,  
Să vină la băieţi prin orice clasă,  
Chiar unde ar fi fost el să predea,  
Ori toată şcoala putea ea deretica.  
 
Că-n şcoala de băieţi era patroană,  
Nimeni n-o întrecea la a fi matroană,  
Pân ce un băiat inteligent o ‘pălmui’,  
Pe răsfăţată o vorbă integră o zăpăci..  
 
Ea fiind deosebit de prea frumoasă,  
I se făcu lui întortocheat drăgăstoasă,  
Iubind-o subit de câte ori ea venea,  
Iubindu-se acu de toţi se ascundeau.  
 
De multe ori nici directorul nu ştia,  
Precum ea în şcoala de băieţi se afla,  
Căci nu-l mai căuta ea pe el talanul,  
Ci I se fripseră picioarele de tânărul...  
 
Întâmplător tatăl ce mai descoperii?  
Că fata lui cu un tânăr se tot iubi,  
Căci ea venea mai des decât el ştia,  
Şi unde ce ştiau toţi, el nici că bănuia..  
 
Atunci vruse pe băiat să-l exmatriculeze,  
Dar fata-i la simţiri putea să exceleze,  
Reuşi să-l înduplece pe al ei bătrân,  
Condiţionând-o să nu-i calce pe maidan.  
 
Atunci băiatul urmărit pe îndeaproape,  
Iubitul cu asta nu putea să se împace,  
Reuşea des în oraş să se strecoare,  
Ades iubita îşi vedea ca pe o boare.  
 
Până ce iar a fost prins lipsind,  
Fără biletul de voie întocmind  
 
......………………  
Referinţă Bibliografică:
Trilogia prieteniei şi a iubirii. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!