Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Relaţiile între sexe – valori şi atitudini.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

O introducere.  

Viaţa este o îndelungă căutare, un drum lung cu o misiune şi un scop care se pot urma pe mai multe căi. În balanţă cu viaţa normală se află – boala. Se spune despre o boală că este cu atât mai greu de tratat cu cât mai multe leacuri i se găsesc. Însă, alegerea este elementul prim ce determină destinul omului pentru că îl îndreaptă către anumite valori, excluzând ceea ce nu-i este aferent acestora, face astfel încât să apară voinţa de a le urma prin orice mijloc. Apoi mijloacele morale se văd a fi întotdeauna cele mai bune, chiar dacă aduc odată cu ele şi dificultăţi şi chiar dacă cele compromiţătoare doar în aparenţă par să te ducă undeva anume mai rapid, real deseori se constată că nici nu-s eficiente acestea din urmă, compromisurile şi dificultăţile fiind întâlnite la tot pasul.  

Procesul se face pe baza unor predispoziţii existente în interiorul omului şi pe baza judecăţilor de valoare, ce sunt rezultatul unei educaţii specifice, acţionând în mod selectiv după anumite analize, pentru a găsi soluţia cea mai bună la o problemă şi a o urma prin propria voinţă. Raţiunea scontată prin judecăţi dau la iveală ‚lucrurile’ valoroase fiinţei umane. Valoarea îl mobilizează pe om, îl face să acţioneze, îi dă astfel o activitate/scop de îndeplinit pentru o viaţă întreagă, după cum ar fi o relaţie de durată. Misiunea - omul şi-o îndeplineşte printr-un comportament anume, având la bază atitudini specifice, determinate de scopul misiunii ce-i dă astfel sens existenţei sale.  

În problematica relaţiilor între sexe constatăm cu surprindere, că s-a găsit o singură soluţie – căsătoria – ceea ce reprezintă împlinirea şi culmea unirii sexelor. Aaa, că în ziua de azi sunt alte atâtea „soluţii”? Întocmai că realitatea dovedeşte că este singura soluţie sănătoasă!! Întrebarea care se mai pune totuşi ar fi: dacă tinerii o mai găsesc atractivă, sau dacă o privesc ca pe cel mai sănătos ‚lucru’ în domeniu; prezenta lucrare încercând un răspuns concret şi cât mai practic. După cum zicea G. Murdok, contrar expectanţelor pentru care se întemeiază astăzi o familie: -ea nu se întemeiază doar pentru a fi un complex de obiceiuri ce se centrează expres pe adulţi şi pe relaţiile de concubinaj dintre ei, în consecinţă pe asociaţii sexuale binenţeles presupuse, ci în primul rând pe rezindenţa comună, cooperare şi reproducere; dar, nu întocmai că centrarea familiei doar pe aceasta ar fi – reproducerea simplistă... Familia în primul rând se întemeiază pentru copii, pentru securizarea lor, educaţia adecvată, adeziunea la un grup (familia) sau mai multe (şcoală, cluburi extraşcolare, tabere etc.) absolut necesare pentru evoluţia unui copil la statutul de – om şi adult. Vom vedea de ce aşa şi nu simplu - adult.  

Prezenta lucrare, ca rod al studierii unor lucrări în materie de sociologia familiei, psihologia cuplului, psihanaliza (nu freudiană) teologie, literatură şi altele, s-a născut găsindu-şi abstracţiunile în cauză, evoluând apoi în timp şi-a găsit o nouă direcţie (personală) ce a fost experimentată şi aplicată pe câteva cupluri. Dorindu-i actulizarea ce se desfăşoară chiar şi în mod natural, dorind şi aplicabilitatea pe o scară cât mai largă, teoria îşi aşteaptă practicabilitatea.. Deocamdată însă, pentru că nici nu avem cum să dezbatem numai funcţiile familiei luându-le separat (chiar fiind numai patru la număr) aci, şi pentru că alte inconvenienţe sunt, precum spaţiul insuficient, nu vom reda decât câteva fragmente din ea. Lucrarea, după aplicarea-chestionarea amintită mai sus, va fi o carte în sine, ori mă rog, deja este, dar puţin aplicată...  

Capitolul I - Originea Unirii – scrisă mai pe larg în acest link, cu toate că determinarea alegerii partenerului se întâmplă aproape natural pe baza unor motivaţii subconştiente, ea s-a desfăşurat filosofic atunci:  

http://confluente.ro/Fericirea_lui_adam_valerian_mihoc_1359378956_0qopt.html  

Există înclinaţia înnăscută în sufletul omenesc pentru - fuziunea profundă cu un altul sau celălalt seamăn - ce se întâmplă şi are efecte pe toate planurile fiinţei umane; iar, odată împlinită nevoia de fond psihologic prin/pentru - uniune, se doreşte automat dezvoltarea ei. Conştientizarea nevoi de fuziune dintre o femeie şi un bărbat apare la vârsta lor adultă, motiv pentru care implică o evidentă responsabilitate. Pentru aceasta s-a făcut întotdeauna răspunzătoare educaţia, pentru ca membrii unui cuplu nou format deja, să aibe simţul răspunderii unul faţă de celălalt, să aibe grijă de el sau ea, respect şi responsabilitate, dar mai ales să prezinte dorinţa de al cunoaşte cât mai bine pe celălalt. Numai luată această din urmă fiind de-o importanţă colosală, binenţeles însoţită fiind de cele de dinainte, reprezintă marele liant ce conferă - încrederea reciprocă. Astfel, dacă există încredere între membrii unui cuplu, atunci mult mai uşor vor trece împreună peste orice obstacol. Dar, după cum am văzut, nu-i un element izolat, căci nu poate exista cunoaştere fără respect, însă nici nu poate exista cunoaşterea dacă unul dintre ei ‚ştie’ mereu de ce anume face cineva un anumit lucru, ori cum nici nu a avut măcar răbdarea să înţeleagă reacţia primă din atitudinea partenerului, ori etichetând că ‘ştie’ spre exemplu care este motivaţia celuilalt pentru o simplă acţiune, şi-a tăiat astfel singur posibilitatea de a şti real. În orice caz, despre motivaţiile inconştiente ce înping practic către fuziune avem un capitol întreg pentru dezbatere.  

Referindu-ne la motive sub-/sau inconştiente le atribuim valoarea primordială a instinctului pur. Deoarece, ele nu s-ar localizează strict pe sex, aşa după cum cred mulţi tineri din zilele noastre, care asociază foarte uşor aspectul fizic cu ‚alungarea’ singurătăţii, respectiv singurăţi/–lor, sau portofelul burduşit cu scopul vieţii pe pământ, ce ar duce tot alungarea singurătăţilor pe cât este de mare-gros... scop care ‚lovit’ mai dintr-o parte într-un mod mai ‚tandru’;)), poate conferi viaţa dulce, ori fericită... Lumea de azi a învăţat parcă din fragedă pruncie că nu poate trăi fară bani.. poi, dar atunci, câţi? Asta altă problemă pe care o vom dezbate. De aci reieşind dificultăţile majore ale căsniciilor... Precum primul duşman al căsătoriilor sănătoase/sxs/-ul, apare al doilea –banul/'ochiul modern'... mai ales acela nedrimuit corect. Ciudat... mai e că totuşi el pare atât de important! Această mare dorinţă pentru acest 'ochi' făcând rău individului însuţi, ca şi primul... Sexul a ajuns un lait-motiv exterior pentru ceea ce de fapt ar fi pentru că şi este în interior – nevoia de comuniune – pe care acest „lucru’ exterior o conferă temporar. Culmea că această centrare pe sex nu aduce nici satisfacţie... dar, dacă 'păcătoasele' silogisme ale asemănărilor dintre o sticlă şi o bucată de gheaţă, acesta din urmă topindu-se în gură, apare atunci concluzia că şi prima ar trebui.. raţionamente de eschimoşi, foarte practicate de altfel. Apariţia orgiilor pe acest fond au apărut şi s-au întâmplat în istorie, printre triburi, în saloane împărăteşti –paradoxal sau nu, dar acum mai nou reapare prin diferite curente în „trend”... Întocmai că dragostea nu mai e „dragoste” ci doar sex, ori pe când nici acesta nu-i suficientă (‚doar cu nevasta’), atunci se caută... motivaţiile de ar fi cât mai justificate... alte relaţii. Nici nu le numim, nu doar pentru a nu le face reclamă, ci pur şi simplu nu fac obiectul studiului nostru.  

Revenind la teoria lui George Murdok (antropolog, psiholog), el a definit familia ca fiind un grup social, caracterizat prin rezidenţă comună, cooperare şi reproducere. Continuând ideea el spune că instituţionalizarea familiei nu s-a făcut pentru a legitima coabitarea soţilor, sau pentru legitimarea actului sexual dintre soţi, ci pentru a legitima copiii şi, respectiv – creşterea şi educarea lor. Astfel, se disting următoarele relaţii într-o familie:  

- Relaţiile dintre soţi, ca efect al căsătoriei propriu-zise, între care, dincolo de aspectul biologic, se stabilesc nişte drepturi şi îndatoriri;  

- Relaţiile dintre ascendenţi şi descendenţi ca rezultat al procreării;  

- Relaţiile dintre descendenţi ca urmare a rezidenţei comune;  

- Relaţiile dintre membrii familiei (nucleare) cu familiile de provenienţă (lărgite) ca rezultat al asocierilor de înrudire (bunici, soacre, veri, Etc.)  

Familia nucleară (conjugală) este redusă numeric la soţii căsătoriei şi copiii lor (necăsătoriţi, de până la rândul lor). Reprezintă obiectul nostru şi este tipul modern de căsnicie bazat fiind pe consens, egalitate, respect mutual reciproc şi complementaritate a rolurilor de soţ şi soţie, precum şi pe o participare crescândă a copiilor. Acest tip de familie este din ce în ce mai întâlnit în pofida vechilor familii lărgite (tradiţionale pe alocuri), fiind considerată familia democratică în fond, deoarece ea pleacă încă de la întemeierea ei pe consimţământul liber în alegerea partenerului. Familia democratică presupune şi este motivată de afecţiunea reciprocă, libertatea opţiunilor pe baza valorilor individuale, presupune respectul mutual, scopul său fiind fericirea ambilor soţi, dar şi a copiilor ce îi au.  

Accepţiunea societăţii actuale a făcut să existe o astfel de celulă a ei care să-i confere o anumită stabilitate, astfel familia a fost denumită - celula societăţii...  

sperăm la reveniri...  

Referinţă Bibliografică:
Relaţiile între sexe – valori şi atitudini. / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!